10 mai 2000. Am recitit Sfântul Isaia pentru expresiile sale speciale. Mi-am notat vreo 18 pagini cu ceea ce e percutant în cartea sa și care expresii, și astăzi, sunt, tot la fel de proprii, de actuale.

*

Rețeta proprie: citesc de fiecare dată o carte făcând abstracție de faptul că  mă aflu la…recitirea ei. Și întotdeauna mi se pare nouă. Și întotdeauna am cu ce mă delecta, dacă uit tot ceea ce știu despre ea din citirile anterioare.

*

Fericitul Ieronim: „Duhul Sfânt nu părăsește, nici nu se scârbește de comuniunea nunții celei cinstite”, pentru că fundamentul nunții e harul lui Dumnezeu și dragostea și întrajutorarea reciprocă. Am citit un text mai larg al Părintelui nostru.

*

În Studii Teologice (1972), nr. 3-4 am găsit un articol despre coborârea la Iad a Domnului și l-am citit cu nesaț, fără însă a-mi lua (din lipsă de timp) note punctuale.

Însă Sfântul Epifanie al Salaminei vorbește de Sfântul Adam ca de un locuitor al Raiului iar Sfântul Clement al Alexandriei, Sfântul Chiril al Alexandriei și Sfântul Ioan Damaschin vorbesc de scoaterea din Iad, de către Domnul, numai a celor Sfinți.

Se dau citate punctuale…în acest articol.

Domnul a mers în Iad ca Împărat biruitor asupra morții, a păcatului, a iadului și a diavolului.

*

Am o dorință neobosită de a afla adevărul dumnezeiesc de la orice Sfânt Părinte în parte, să îl citesc, să îl traduc, să pun tot adevărul Bisericii cap la cap. Abia aștept vremea studiilor extinse, aprofundate, asupra Scripturii, a Sfinților, a cultului și a scriiturii teologice în ansamblu.

***

Sfântul Paisie de la Neamț, Cuvinte și scrisori duhovnicești. Însemnări din data de 27 martie 1999.

Dacă nu vrea egumenia, „cu umilință rugați-l”. Egumenia = stăreția, adică conducerea spirituală și practică a unei mănăstiri.

„simțind din scrisoarea [Sfinției] voastre  mireasma înțelepțitei pocăințe a sufletului vostru iubitor de Dumnezeu”

„Numai nevoindu-te, cu darul lui Dumnezeu, vei întări sufletele ce ți s-au încredințat, prin adevărata ta povățuire după poruncile lui Dumnezeu”. Povățuirile vor fi consecința nevoinței tale curate și  și a dorinței de a ajuta pe confratele tău.

„Mulțumesc lui Hristos Dumnezeu că scânteia aceea a dumnezeiescului foc [a harului dumnezeiesc], ascunsă în inima ta fericită, ai păstrat-o neatinsă prin lucrarea sârguincioasă a mântuitoarelor Lui de suflete porunci”.

O sintaxă foarte largă și atentă. Anacronismul sintactic e doar aparent…

„Dacă dorești să le înduri cu dulceață până la moarte, pentru dragostea lui Dumnezeu, bucură-te și te veslește lăudând pe Dumnezeu”.

„cărămida omului nostru lăuntric de nu va arde ca focul Duhului”…

„Plâng și mă tânguiesc și nu mă dumiresc [nu îmi dau seama] ce să fac”.

„nu la cuvintele voastre, ci la roadele voastre privesc”. La faptele, la viața voastră.

„Despre ispitele și neputințele trupești avute să nu te întristezi peste măsură și să nu te deznădăjduiești, ci, cu neîndoită nădejde în milostivirea lui Dumnezeu, să socotești ca început al adevărului [a adevăratei nevoințe duhovnicești], adevărata pocăință în fața lui Dumnezeu pentru cele de mai înainte neputințe”.

Poruncile evanghelice trebuie păstrate ca pe „lumina ochilor”.

***

Mi-a spus cineva: „Fiecare duhovnic are harisma lui”. De aceea unele lucruri le știu foarte bine, pe când, pe altele, mai puțin.

*

Mă îngrozește însă delăsarea confraților mei în ceea ce privește studiul și viața interioară. Nici măcar din cărți nu știu unele lucruri…nu mai zic din viața lor, din propria lor experiență.

Did you like this? Share it: