Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Ratingul obscen de macabru

În prima zi, doar Mihai Gâdea și-a dat seama că sinuciderea premeditată poate fi exploatată mediatic.

În comparație cu Laura Stoica (o moarte dramatică dar fără detalii șocante), Mădălina Manole a iscat emisiuni și discuții interminabile, tocmai pe ideea că s-a sinucis cu sânge rece, calculat, chiar în ziua ei de naștere…

Invitații, cu sau fără contacte directe și reale cu persoana artistei, au găsit în viața ei un motiv de autoreflexivitate și autocompătimire.

Din acest motiv, la ore de vârf, s-au discutat probleme interioare, teologice și filosofice, la care nimeni nu se pricepea dar fiecare își spunea propria lui dramă.

Moartea ei a fost un motiv de dramatizare a biografiei fiecăruia. Singurătatea, depresia, starea în fața morții au devenit subiecte deschise.

Însă mediatizarea priveghiului ei a fost și un motiv prielnic de răfuială interioară cu „legislația” Bisericii, care se arată „dură” cu sinucigașii, deși mulți consideră că viața e „un dar mai mare” decât credința.

Coșciugul alb, lumânările aprinse, discuția despre valoarea ei ca interpretă, transformarea ei într-un simbol național (în două-trei zile), s-au dorit o compensare a morții sinucigașe cât și a lipsei unei înmormântări creștinești totale.

Dar scenariul mediatizării ei nu a fost însoțit (ca altădată) de o condamnare morală a actului în sine și nu a persoanei și astfel, o persoană sinucigașă a devenit subiectul cel mai important al unei Românii în pragul falimentului.

Chiar o imagine emblematică pentru o Românie disperată, atâta timp cât „soluția” disperării, pentru cei fără credință, rămâne suicidul.

Media românească, cu această ocazie, și-a ascuns impudoarea și aviditatea pentru rating prin reconsiderarea  „pozitivă” a finalului dramatic, în loc să îl lase sub vălul tăcerii.

A contat mai mult comentariul decât realitatea dură, cutremurătoare pentru o minte limpede, pe care artista ne-a pregătit-o de ziua ei.

Și aceasta, pentru că viața nu mai e văzută ca darul lui Dumnezeu pentru ca noi să ne mântuim, ci e, de foarte multe ori, doar amfiteatrul patimilor noastre.

Did you like this? Share it:

Previous

Sefer Tehilim (Cartea Psalmilor)

Next

Sfântul Epifanie al Salaminei, Despre măsuri și greutăți (2010)

2 Comments

  1. Am trecut azi, prin fata „Casei Sindicatelor” din Ploiesti si am fost surprins de multimea de oameni nerabdatoare sa mai ia un „screenshot”.
    Initial am crezut ca e o expozitie sau vreo manifestare de protest la adresa guvernului. Intreband un jandarm ce „se lungea si el sa vada…”, am ramas cu gura cascata: a murit Madalina Manole!

    Tigani cu camere de cel putin 2000 euro statea lungiti alaturi de cameramanii televiziunilor sa prinda o imagine, un urlet, ceva cu o sinucigasa.

    Grotesc! Moartea Madalinei Manole a devenit un fel de emblema a verii anului 2010 a unei Romanii in pragul sinuciderii.

  2. Prea multa reclama pozitiva pentru o femeie care si-a parasit de bunavoie copilul de 1 an!Lasitate!!!!!
    Pana si sotul Madalinei spune(bine….el e indurerat) ca Madalina a fost un inger pe pamant si ca s-a intors acasa!
    Dar….vai….sufletul ei!Dumnezeu sa o ierte!
    Bine nu poate sa-i fie!
    Stim cu totii unde ajung sinucigasii!Daca ar fii altfel,la ce folos toata viata nu?e logic pana la urma!
    Aici duce lipsa credintei,si eu cred ca este boala secolului 21!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort