20 septembrie 2000. Traducerea, din limba greacă, îi aparține Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu.

*

Tratamentul medical și tratamentul duhovnicesc: „Dacă eficacitatea și temeinicia rețetelor emise de medic se văd după aplicarea lor, același lucru se poate spune și despre sfaturile duhovnicești: numai după ce au fost îndeplinite se poate vedea folosul lor pentru îndreptarea și desăvârșirea vieții”.

Însă cum multe dintre sfaturile duhovnicesc trec ca glonțul pe la urechea noastră, de aceea nu putem confirma, prea mulți dintre noi, la modul personal, puterea dumnezeiască reconvertitoare a Scripturii, a Sfinților, a cultului nostru ortodox.

*

„Mânia este pentru om ceea ce este veninul pentru [viețuitoarele] veninoase. Ea îl face să turbeze ca și câinii, să atace ca scorpionii și să muște ca șerpii.

De altfel, Scriptura îi denumește pe cei posedați de această patimă cu denumirile animalelor, cu care se aseamănă prin răutate”.

*

„cei ce se mânie uită, mai întâi [de toate], de ei înșiși, apoi de toți ai lor”. O amnezie temporară.

*

„Mânia este o nebunie de o clipă, iar cei stăpâniți de ea și de gândul răzbunării deseori cad pradă unui rău și mai mare decât cel pe care îl pot face.

Astfel, având mereu în minte cele suferite și voind cu orice preț să facă rău celui ce i-a mâniat, se întâmplă să sufere o vătămare mai mare decât cea pe care o provoacă, așa cum deseori se întâmplă cu lucrurile care cad peste altele”.

*

Folosește aici și expresia: „sufletul înnebunit de mânie”.

*

Ceea ce mă interesează când îi citesc pe Sfinții noștri e modul lor personal de a vedea lucrurile, maniera în care dezbat o problemă dogmatică sau una morală, modul de implicare totală în argumentare.

*

„Mânioșii nu se deosebesc întru nimic, nici după aspect, nici după dispoziția sufletească de cei stăpâniți de demoni”. Adică Sfântul Vasile caracterizează mânia și ca demență temporară și ca posesie demonică temporară. O dereglare majoră, în consecință, a persoanei noastre.

*

De la mânie la violența verbală și fizică: „Trupul este zdrobit de răni, dar ura împuținează sentimentul durerii. Nimic nu-i neliniștește pentru că sufletul întreg este pornit spre răzbunare”.

Să observăm cunoașterea interioară a patimii: deși suntem loviți, striviți, răniți, ura și răzbunarea ne atenuează durerile.

Sfântul Vasile portretizează, în mod genetic, izbucnirea mâniei și ravagiile ei sociale.

*

Între mânie și rațiune: „Să lași rațiunea să aleagă partea cea bună”, adică non-violența interioară și exterioară.

*

Cum arată răbdarea: „Lasă-l să latre împotriva ta [pe cel ce te urăște], fără să-i răspunzi; să se certe cu sine; căci după cum cel ce lovește pe cel fără durere pe sine se lovește, așa și cel ce insultă pe cel insensibil la insulte, pe sine se insultă”.

A lovi pe altul înseamnă a te lovi, în primul rând, pe tine. A păcătui, mai înainte de a-l răni pe el.

*

„ție nu-ți va părea rău niciodată pentru virtute”. Pentru că ai fost virtuos și nu corupt.

*

„Desfrânatul, dând vina pe curvă că l-a împins, chipurile, la păcat, nu este vrednic de o pedeapsă mai mică” decât ea. Pentru că au consimțit la păcatul curviei.

*

„Să nu te încâte laudele care spun mai mult decât ești în realitate și nici să nu te mânie insultele care nu te ating”.

Să nu te îmbeți cu laudele și nici să nu-ți pese de neadevărurile care se spun la adresa ta.

*

„Nu este rea sărăcia, ci rău este faptul de-a nu ști să o suporți cu demnitate”, și a fi gata de orice compromis.

*

„Dacă te mânii, adeverești defăimarea și ce lucru este mai nechibzuit [fără minte adică] decât mânia? Iar dacă nu te mânii, ai și liniștit pe cel care [te] defăimează [defaimă] și arăți, prin fapte[le tale] că ești [om] înțelept”.

A se observa adânca cunoașterea psihologică și comportamentală a Sfântului Vasile și înțelegerea  pe care o avea asupra mecanismelor interioare ale patimilor.

*

„Buna dispoziție îndepărtează tresăririle și strângerile de inimă și readuce liniștea în cuget”, în mintea noastră.

Iar buna dispoziție este tinderea continuă și asumată spre lucruri bune, frumoase, coerente, personalizante.

*

Cum se înfruntă mânia altora: „s-a smerit [în ființa sa] ca și când defăimarea îi venea pe merit”. Deși nu merităm mojiciile la adresa noastră, cea mai bună relație cu ele e aceea de a le accepta ca pe momente de smerire personală.

*

„Prin urmare două lucruri să îndepărtezi de la tine: întâi, faptul de a te considera vrednic de cinstire deosebită [adică de a aștepta, cu obstinație, ca să fii remarcat și apreciat pentru ceea ce faci], în rândul al doilea, faptul de a socoti pe alt om inferior ție [adică să nu te compari cu nimeni].

În felul acesta mânia ta niciodată nu va izbucni pentru dezonorările suferite” pe nedrept.

*

Amuțirea patimilor: „Patimile să amuțească în prezența rațiunii tale, așa cum tac copiii în prezența unui bărbat respectabil”.

*

„Înflăcărarea [interioară, aprinderea râvnei pentru bine] este nervul sufletului, căruia îi dă impuls spre fapte bune”. Tocmai de aceea nu poți să faci lucruri mari fără entuziasm și fără o totală dăruire.

*

„Cred că trebuie să arătăm zel egal în iubirea virtuții și în ura păcatului”. Să nu fim extremiști…

*

„Dacă indignarea ascultă de rațiune așa cum ascultă câinele de stăpânul său, ea poate fi folosită și pentru săvârșirea unor lucruri folositoare și poate fi concretizată împotriva păcatului”.

Indignarea de noi înșine poate să nască o mare râvnă pentru bine, râvnă care trebuie temperată de cunoaștere teologică și de sinceritate de sine în asceza noastră.

*

„Să-ți îndrepți mânia ta către diavolul, ucigătorul de oameni, către tatăl minciunii, dar să-ți pară rău de fratele tău, pentru că, dacă stăruie în păcat, va fi dat, împreună cu diavolul, focului celui veșnic”.

Satana l-a ucis pe primul om prin aceea că l-a făcut să păcătuiască.

*

„O poți reține [se referă la patimă], dacă mai înainte te exersezi în smerenie, așa cum ne-a învățat Domnul prin cuvânt și faptă”.

*

„nu cuvintele [rele la adresa noastră ne] întristează, ci gândul că ești cineva [și nu ești respectat ca atare]. Dacă îndepărtezi acest gând din mintea ta, [atunci] toate insultele lovesc în gol”, adică nu ne ating.

*

„viclenia, necredința, moravurile rele, obrăznicia și toate celelalte rele sunt vlăstare ale” mâniei.

***

Did you like this? Share it: