Toate plăcuțele de inscripționare ale orașului sunt alb-albastre (după cum știm cu toții), numai aceasta e…aurie.

Bineînțeles că proprietarii nu sunt niște admiratori înfocați ai filosofului teleormănean ci, pentru că inscripția cu pricina s-a nimerit să fie la ei pe casă și văzând că cea vetustă nu dă bine…au făcut-o aurie.

Casa lui Anton Pann din București însă (un contra-exemplu dintre multe altele), pentru că e locuită de niște români de etnie țigănească (așa stăteau lucrurile când am  trecut ultima dată pe acolo), care abia au din ce trăi, nu dau doi bani pe placa memorială a casei…și nu se gândesc să o aurească.

Așa că, vorba lui Eminescu, nu te laudă pe tine, ci se lustruiesc pe ei, dacă, din întâmplare, au o casă cu istorie, niște prieteni de geniu sau niște strămoși cu averi.

Did you like this? Share it: