Sfântul Vasile cel Mare, Împotriva celor ce se îmbată (însemnări)
21 septembrie 2000. După trad. Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu.
*
„Priveliștea de seară mă îndeamnă să vorbesc, dar lipsa de efect a îndemnurilor de până acum îmi taie orice elan”. Mă bucur să vorbesc seara, pentru că e reconfortant, dar când observ că vă îmbătați în continuare, asta îmi taie tot cheful să vă mai vorbesc.
*
„Vinul v-a păgubit sufletele” de virtuți. V-a făcut să fiți nevirtuoși, fără bunătate și evlavie.
*
„vinul luat [băut] fără măsură stinge rațiunea”. O eclipsează…
*
„dacă cel beat devine nebun și se întunecă la minte, în zadar îl mustră cineva pentru că el n-aude”. Nu vrea să ia aminte la halul jalnic în care îl aduce beția.
*
„Prin urmare cui să vorbesc? Cel ce are nevoie de îndemn n-aude, pe când cel ce aude n-are nevoie de îndemn. Să încetăm a [mai] vorbi? Dar [,pe de altă parte,] neglijența este periculoasă”.
Cei care se îmbată nu vin la Biserică iar cei care vin la Biserică nu suferă de această patimă. Însă, a nu vorbi împotriva patimilor, înseamnă a le lăsa să se înmulțească.
*
„Eu aș zice că cei beți sunt mai fără minte chiar și decât animalele”.
*
„Același vin, [introdus] în diferite trupuri, provoacă patimi diferite în suflete”.
*
„În cel necumpătat [la băutură] intră boala desfrâului, care-l obsedează atât de mult încât poate fi considerată a doua însușire rea a bețivilor. Desfrâul, nu numai cele obișnuit, dar și cel împotriva firii”, adică sexul anal.
*
„prin continua complacere în plăceri își tocește simțurile”
*
„bețivii se aseamănă cu cei bolnavi mintal”
*
„Așa cum văgăunile, atâta timp cât prin ele curg torenți, par că sunt pline, dar trecând inundația [ele] rămân uscate, la fel este și gura bețivanilor”. Mereu însetați de o sete demonică…
*
De la beție „vine tremuratul și bolile, de aici neputințele, slăbirea nervilor, zdruncinarea sănătății”.
*
„Evreii numesc, de obicei, sicheră ore băutură care îmbată”.
*
Răul celor bolnavi de beție e acela, că „nu le rămâne timp să înțeleagă lucrările minunate ale lui Dumnezeu”.
*
Cum arată patima: „Îngrijesc beția ca pe o împărăteasă și acoperă rușinea ei cu o grijă exagerată. O împodobesc cu coroane și buchete de flori, cu parfumuri și alte artificii exterioare”. Artificiile exterioare = machiaj.
*
„Beția înseamnă nenorocirea minții, stricarea puterii [psihice și fizice], îmbătrânire prematură, moarte timpurie”.
*
„Ai omorât floarea tinereții cu vinul”. Adică în adolescență și prima tinerețe te-ai îmbătat prostește…
*
Vinul care devine foc în trup: „temperatura vinului, [atunci] când se răspândește în trup devine combustibil pentru săgețile încinse ale dușmanului [ale Satanei]. Vinul întunecă rațiunea și trezește patimile și plăcerile întocmai ca pe un roi de albine” criminale.
*
Cu referire la Ieș. 32, 6: „jocul lor era idolatrie”.
***
M-am tot intrebat cum de taranul este atat de atasat de animalele din gospodaria lui?
Implica foarte multa truda, pentru produse in care poate ar investi mai putin si fara complicatii.
Baciu Octavian, Dumnezeu sa-l ierte, m-a luminat ca un fulger, cand mi-a zis odata uitandu-se la animalul din grajd: „Vezi dumneata doamna, marha nu sa indoapa mai mult decat cat ii traba, dar omul ii mai rau ca marha(vita), mananca si bea pana crapa, nu stie zice-Ho!”.
Atunci am inteles de unde isi gaseste resursele si placerea de a trudi din zori pana in seara langa dobitoacele din gospodarie, decat stand langa altii prin carciumi.