Sfântul Vasile cel Mare, Omilie îndemnătoare la Sfântul Botez (însemnări)

21 septembrie 2000. După traducerea Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, făcută cf. PG 31, col. 424-444.

*

Botezul e înmormântare și înviere împreună cu Hristos: „Să ne înmormântăm cu Hristos, Care a murit pentru noi, ca să și înviem împreună cu Cel ce ne-a adus învierea”.

*

„întreaga viață a omului este timp pentru Botez”, dacă nu ne-am botezat în pruncie.

*

„necunoașterea lui Dumnezeu este moartea sufletului”. Pentru că moartea sufletului sunt patimile, care se nasc din necunoașterea voii lui Dumnezeu.

*

„Botezul ne dă putința învierii” mistice cu Hristos Dumnezeu.

*

„În ziua Învierii [adică de Paști] deci să primim harul învierii”. Pentru că era tradiția la începutul Bisericii, ca de Paști să se boteze foarte mulți oameni.

*

„Cum să spun celor neștiutori că mierea este dulce?”. Cum să conving, cu alte cuvinte, pe oameni să se boteze și să devină membri ai Sfintei Biserici, dacă ei nu pot gusta bucuriile infinite și veșnice ale harului dumnezeiesc?

*

„Israel, dacă n-ar fi trecut marea [prin Marea Roșie], n-ar fi scăpat de Faraon; și tu, dacă nu treci prin apă [prin apa Botezului], n-ai să scapi de amara tiranie [stăpânire asupra ta] a diavolului”.

*

„Stăpânul a făcut să se învârte sabia aceea [aluzie la Fac. 3, 24]; când vede un credincios, se dă la o parte; dar când vede pe unul nepecetluit [cu Sfântul Mir] prin Botez, tăișul sabiei îl întâmpină”. Adică pedeapsa lui Dumnezeu.

*

Despre turnările Sfântului Ilie Tesviteanul: „Scriptura a arătat că cel care se botează se unește prin Botez, [în mod] strâns, cu Dumnezeu și că prin credința în [Prea Sfânta] Treime strălucește în sufletele celor care se botează lumină curată și cerească”.

*

Minunea prea mare a Sfântului Botez: „O, minune! Te înnoiești, fără să fii topit; ești plăsmuit [re-născut] din nou, fără să fi strivit, ești vindecat [de patimi], fără să suferi dureri și totuși nu te gândești ce har ți se dă!”.

*

„cel care era dator cu 10.000 de talanți ar fi dobândit iertare, dacă nu-și reînnoia datoria sa prin neomenia arătată semenului său”.

*

„celui ce datorează mult [lui Dumnezeu], mult i se iartă, ca să iubească [și] mai mult” pe Făcătorul și Binefăcătorul său continuu

*

„Nu dorești să vezi cum se naște din nou, fără de mamă, omul? Cum omul cel învechit și stricat de poftele înșelăciunii [demonice] ajunge iarăși plin de viață, întinerește și se reîntoarce la adevărata floare a tinereții?”. Tinerețea duhovnicească…

*

„La bătrânețe, castitatea nu mai e castitate, ci neputință; că n-ai putere să te desfrânezi. Mortul nu se încununează. Nimenea nu-i Drept, când n-are puterea să mai facă rău”.

Adică virtutea se dobândește prin lupta cu tine însuși și nu e virtute aceea, când trupul nu mai poate sau nu mai e în stare să păcătuiască.

*

„Atâta vreme cât ești în putere, stăpânește păcatul cu ajutorul rațiunii”.

*

„Unde voința este gata [să facă virtutea sau păcatul], nu este nicio piedică” pentru fapte bune sau pentru a cădea în patimi.

*

„Cine a dobândit victoria [asupra sufletului și a trupului său] dormind?”. Continua atenție și luptă cu patimile…

*

Pe „ostenelile pentru păcat le așteaptă durerea și tristețea iadului”.

*

„ai ajutoare: rugăciunea, care te păzește noaptea; postul, care îți păzește casa [ființei tale]; cântarea de psalmi, care-ți desfătează sufletul”.

***