Sfântul Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh (însemnări) [1]
23 septembrie 2000. După traducerea Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu.
*
Cei care îți pierd timpul: „aceștia pun întrebări, nu pentru a trage vreun folos din ele, ci pentru ca, în cazul în care vor găsi că răspunsurile nu concordă cu dorința lor, să pară că au un motiv întemeiat de ceartă”.
*
„Asemănarea [cu Dumnezeu] însă, nu [se realizează] fără cunoaștere [teologică], iar cunoașterea [teologică și ascetică este imposibilă] fără învățătură”.
*
Să căutăm adevărul dumnezeiesc, în mod zilnic, cu sudoare și cu multă atenție și răbdare: „întrucât adevărul [se lasă] cu greu surprins trebuie să-l căutăm pretutindeni”.
*
„dacă evlavia, întocmai ca și meșteșugurile, crește prin mici adăugiri; nimic nu trebuie neglijat din cele care conduc la cunoaștere; dacă cineva va trece cu vederea noțiunile elementare [socotindu-le] ca fără importanță, nu va ajunge niciodată la culmile înțelepciunii”.
În cunoașterea teologică, cu alte cuvinte, nu trebuie să ignori niciun amănunt pe care îl întâlnești, atât în ceea ce privește lexicul, forma cărților, modul în care ele au fost scrise cât și teologia și bogăția de detalii pe care o cuprind.
*
Între luminarea dumnezeiască și cuvinte: „libertatea Sfântului Duh nu este aservită, întru totul, logicii celor din afară [adică literelor], căci în fiecare împrejurare [Scriptura] acomodează expresiile după nevoi”. După nevoia de a exprima adevărurile.
Pentru că adevărul Sfintei Scripturi stă în înțelegerile exprimate în cuvinte, pentru care trebuie să ai experiența lor și nu în cuvinte.
Când nu ești un om duhovnicesc idolatrizezi filologia. Când ești, atunci ești atent, deopotrivă, la cuvinte și la înțelesul lor, pentru că cuvintele te duc la înțelegerile de care te faci capabil prin curățirea inimii.
*
„Șezi de-a dreapta Mea (Ps. 109, 1) și a stat de-a dreapta măreției lui Dumnezeu (Evr. 1, 3).
De-a dreapta nu indică un loc de jos (după cum zic ei [ereticii arieni]) ci un raport de egalitate; și întrucât dreapta nu trebuie luată în sens corporal, (pentru că astfel ar trebui să existe la Dumnezeu și o stângă), prin cuvinte care exprimă cinstea de a fi așezat lângă cineva, Scriptura prezintă marea cinste [a deoființimii și a egalității cu Tatăl, de care Se bucură] Fiul”.
*
„în sânul Tatălui (In. 1, 18)…Pentru că sânul părintesc este scaunul care se cuvine Fiului” și care indică deoființimea cu Tatăl și cu Duhul a Fiului.
*
„Cel care, pentru a[-L] pune mai presus pe Tatăl [decât Fiul și Duhul], Îi atribuie un loc mai sus iar despre Fiul zice că stă mai jos [decât Tatăl], acesta, consecvent raționamentului său, va accepta [pentru ambele persoane] caracteristicile corporale [care urmează de aici].
Acestea sunt [de aceea, adică cele spuse de către ereticii subordinațianiști,] închipuiri de bețivani și de nebuni” cu privire la modul de a fi al Prea Sfintei Treimi.
*
De-a dreapta Tatălui: „locul din dreapta indică egalitatea de vrednicie” a Fiului cu Tatăl.
*
„Tradiția Părinților”
*
„aceștia, care s-au săturat de cele obișnuite, care se ridică împotriva celor vechi [ale credinței] ca [împotriva unor lucruri] învechite, aceștia sunt cei care acceptă inovațiile [în domeniul teologic], după cum în materie de îmbrăcăminte, iubitorii de găteli preferă întotdeauna îmbrăcămintea excentrică celei obișnuite”.
*
Despre pseudo-teologii eretici ai timpului său: „acești comedianți, dibaci în luptele de cuvinte [în disputele teologice], vorbele [lor] poartă stigmatul noii înțelepciuni”. Nouă înțelepciune la modul ironic.
*
Numirile date Domnului, ca acelea de Păstor, Împărat, Doctor etc. „nu se referă la firea Sa [dumnezeiască], ci, după cum s-a zis, la multiplele haruri, pe care, din îndurare pentru creaturile Sale, le acordă celor care I le cer, pentru felurite trebuințe”.
Sunt numiri potrivit modului în care Domnul îi ajută pe oameni.
***