22 septembrie 2000. După traducerea Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu. Textul e cf. PG 31, col. 277-304.

*

„crescând bogăția a scăzut iubirea”, atenția față de aproapele nostru, solidaritatea, cuviința între noi. Pentru că a crescut egoismul și indiferența.

*

„atunci când îngropi bogăția [când nu împarți din ea și altora] îți îngropi, împreună cu ea, inima”. Îți închizi inima față de semenii tăi și pe când faci asta devii un om mormântal, un mormânt ambulant.

*

„Cele ce iubesc aurul se bucură când sunt legate cu lanțuri, dacă lanțurile sunt de aur”.

Legate cu lanțuri = cu lanțuri de aur la gât.

Sfântul Vasile le viza pe femeile cu stare ale vremii sale, care considerau, ca și astăzi, că frumusețea constă în bijuterii și vestimentație și nu în frumusețea sufletului și sfințenia vieții lor.

*

Avariția: „Pe aceștia nu-i bucură cele ce au, deși sunt atât de multe, cât îi întristează cele câte presupun ei că le lipsesc, încât, întotdeauna, sufletul lor este răvășit de griji, dat fiind că poftesc tot mai mult”. Doresc să aibă și mai multe proprietăți, bunuri…

*

„câte vede ochiul, atâta dorește cel lacom”. Adică dorește tot ceea ce vede…

*

„Iadul n-a zis: ajunge, nici lacomul n-a zis vreodată: ajunge”. Aluzie la Pilde 27, 20 și 30, 16.

*

„precum umbra însoțește obiectul, așa însoțesc păcatele trupul”. Pentru că trupul și sufletul nostru se resimt de la traumele provocate de căderile noastre în păcate.

*

„dacă amenințările nu te înfricoșează iar răsplățile faptelor bune nu te îndeamnă la virtute, atunci vorbesc unei inimi de piatră”. Insensibilă la voia lui Dumnezeu.

*

„Fă ca bogăția să meargă [împreună] cu tine, fă-ți din prețul ei [din milostenie] podoabă pentru viața de dincolo”. Podoaba duhovnicească a persoanei noastre.

***

Did you like this? Share it: