Sfântul Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh (însemnări) [3]

Prima și a doua parte

*

„Botezul are de realizat două scopuri [în istoria vieții noastre personale]: pe de o parte, să suprime  [în fiecare dintre noi] trupul păcatului (Rom. 6, 6), pentru a nu mai face roade vrednice de moarte, pe de altă parte, să  [îi dea omului să] trăiască în [atmosfera] Duhului și să facă roade sfinte (Rom. 5, 22)”. Adică fapte sfinte, duhovnicești…

*

„Apa [Botezului] redă imaginea morții [prin faptul] că primește [în ea] trupul ca într-un mormânt, iar Duhul trimite puterea de viață făcătoare, care ne reînnoiește sufletele, [aducându-le] din starea de moarte, produsă de păcat, la viața cea dintru început.

Aceasta, deci, înseamnă a se naște cineva de sus [In. 3, 3], din apă și din Duh; prin apă moare pentru păcat”.

*

Botezul focului = încercarea de la judecata Domnului.

*

„Când Dumnezeu împarte darurile iar Domnul slujirile, Duhul este de față, hotărând distribuirea harismelor, așa cum crede de cuviință, după vrednicia fiecăruia” dintre noi.

*

desăvârșirea Îngerilor înseamnă sfințenie și rămânere în sfințenie”.

*

Duhul gurii lui Dumnezeu = Duhul Sfânt.

*

„există trei Persoane: Domnul, Care poruncește, Cuvântul, Care creează și Duhul, Care întărește [toată creația]. Iar întărire ce altceva ar putea să însemne, dacă nu desăvârșirea în sfințenie, nestrămutarea și stăruința în bine?

Sfințenia nu [se capătă] fără [ajutorul] Duhului.

Puterile Îngerești nu sunt prin firea lor sfinte, astfel nu s-ar deosebi întru nimic de Sfântul Duh; lor li s-a dat sfințenia de la Duhul, pe măsura vredniciei” fiecăreia dintre ele.

*

„dacă suprimi cu mintea pe Duhul [din Treime], s-au destrămat cetele Îngerilor, ierarhiile Arhanghelilor au dispărut, confuzia s-a așternut peste tot [în lume și Biserică], viața lor [devine] fărădelege, dezordonată și fără sens.

Căci cum [pot] să spună Îngerii: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu (Lc. 2, 14), nefiind întăriți de Duhul?

Pentru că nimeni nu poate să spună <Iisus este Domnul>, decât numai în Duhul Sfânt și nimeni în Duhul lui Dumnezeu vorbind, nu[-L] anatematizează pe Iisus (I Cor. 12, 3)”.

*

Căderea primilor Îngeri dovedește spusa, că Puterile nevăzute au libertate de alegere între virtute și răutate și de aceea au nevoie de ajutorul Duhului [în viața lor, ca și noi].

Eu zic că și Gavriil n-a putut să prezică în alt chip pe cele viitoare (Lc. 1, 26), decât datorită harismei profeției [dată lui] de Duhul [Sfânt]”.

*

„Descoperirea tainelor [Îi] revine, îndeosebi, Duhului” Sfânt.

*

Îngerii „sunt desăvârșiți chiar de la creare”, ceea ce nu exclude căderea, alegerea contrară, pentru că înaintarea în desăvârșire se face numai în comuniune cu Dumnezeu.

*

Relația dintre Fiul și Duhul Sfânt în cadrul mântuirii noastre:

„orice lucrare [a Fiului] se săvârșea în prezența Duhului. Duhul era de față chiar și când [Iisus] a fost ispitit de diavol. Căci zice [Scriptura], Iisus a fost condus de Duhul în pustie, pentru a fi ispitit (Mt. 4, 1).

Și când a săvârșit minuni [Iisus, Duhul Sfânt] a fost de față. Pentru că, zice [El în altă parte], dacă Eu scot pe demoni cu Duhul lui Dumnezeu…(Mt. 12, 28).

Nu L-a părăsit [Duhul Sfânt] nici după ce [Fiul întrupat] a înviat din morți. Pentru că, în lucrarea de reînnoire a omului, de a-i reda harul  – pe care [omul îl primise] din suflarea lui Dumnezeu, dar îl pierdu-se – Domnul, suflând peste Ucenici, a zis: Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele, [le] vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute (In. 20, 22-23).

Organizarea Bisericii nu se săvârșește, în mod evident și incontestabil, prin Duhul?…”.

*

„multe locașuri sunt” (In. 14, 2) în Împărăția lui Dumnezeu = multe vrednicii ale Sfinților

*

„vor fi tăiați în două” (Mt. 24, 51) = înstrăinarea, în întregime, de Duhul Sfânt

*

La a doua venire a Domnului, harul Duhului Sfânt „se va îndepărta, în întregime, de sufletul celor care au pângărit harul Său”. Adică de cei din Iad…

*

Argumente teologice versus minte puțină: „nu pot fi combătute cu putere argumentele unor nesăbuiți”, pentru că ei nu înțeleg importanța adevărului mântuitor în cadrul vieții lor.

*

Drumul Teologiei și harismele sfințeniei: „drumul cunoașterii lui Dumnezeu pornește de la Duhul Cel Unul, [trece] prin Fiul Cel Unul [și ajunge] la Tatăl Cel Unul. Și, invers, bunătatea, sfințenia și demnitatea împărătească [pornesc] de la Tatăl, [trec] prin Fiul Unul-Născut și ajung la Duhul” și de la Acela la noi.

***

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *