Sfântul Vasile cel Mare, Despre bucurii și necazuri și despre înțelepciune (însemnări)

15 octombrie 2000. Traducerea lui Constantin Daniel, cf. PG 32, col. 1360-1365.

*

„Căci cei foarte cuprinși de grijile vieții sunt ca păsările prea grase: în zadar au aripi să zboare, căci ele se târăsc pe pământ împreună cu vitele”.

*

„Dumnezeu Se va milostivi de noi văzându-ne ce fel de oameni am ajuns, din starea [păcătoasă] în care eram [mai] înainte.

De aceea și pe Adam l-a chemat cu acel cuvânt de milostivire: Adame, unde ești?

Căci nu căuta să afle unde era – Cel ce toate le știe  – ci voia ca Adam să cugete în ce stare a ajuns din locul de mai dinainte.

Unde ești?, în loc să spună: În ce nenorocire ai căzut de la o înălțime [de sfințenie] atât de mare?”.

*

Sfințenia sfatului duhovnicesc: „sfatul este un lucru sfânt, unirea părerilor, rod al dragostei, arătare și dovedire a smereniei”.

***

Sfântul Vasile cel Mare, Despre răbdare și mărinimie (însemnări)

15 octombrie 2000. Traducerea a fost făcută de Constantin Daniel, cf. PG 31, col. 1288-1297.

*

Sfântul Iov (Iov 1, 20) „și-a sfâșiat hainele arătându-și firea îndurerată și prin acestea arătând el că este tată și că își iubea copiii”.

*

El „și-a păstrat neîntinată comoara evlaviei în sânul ascuns al sufletului”.

***

Sfântul Vasile cel Mare, Mângâiere către un om bolnav (însemnări)

15 octombrie 2000. După traducerea lui Constantin Daniel, făcută cf. PG 31, col. 1713-1721.

*

Cum intrăm în lume: „Sosește pe pământ pruncul și nu râde, ci de îndată ce vine, de îndată apucă și capătă suferințe și de aceea plânge și țipă. Căci el știe că a naufragiat pe marea tuturor amărăciunilor”.

*

Omul și libertatea: „cerințele și nevoile sale i-au nimicit libertatea”.

*

„bătrânețea o ia înaintea demnității”

*

„nu este nimic mai bogat și mai îmbelșugat decât sărăcia plină de fapte bune

***