Sfântul Vasile cel Mare, Despre bucurii și necazuri și despre înțelepciune (însemnări)

15 octombrie 2000. Traducerea lui Constantin Daniel, cf. PG 32, col. 1360-1365.

*

„Căci cei foarte cuprinși de grijile vieții sunt ca păsările prea grase: în zadar au aripi să zboare, căci ele se târăsc pe pământ împreună cu vitele”.

*

„Dumnezeu Se va milostivi de noi văzându-ne ce fel de oameni am ajuns, din starea [păcătoasă] în care eram [mai] înainte.

De aceea și pe Adam l-a chemat cu acel cuvânt de milostivire: Adame, unde ești?

Căci nu căuta să afle unde era – Cel ce toate le știe  – ci voia ca Adam să cugete în ce stare a ajuns din locul de mai dinainte.

Unde ești?, în loc să spună: În ce nenorocire ai căzut de la o înălțime [de sfințenie] atât de mare?”.

*

Sfințenia sfatului duhovnicesc: „sfatul este un lucru sfânt, unirea părerilor, rod al dragostei, arătare și dovedire a smereniei”.

***