Sfântul Vasile cel Mare, Mângâiere către un om bolnav (însemnări)

15 octombrie 2000. După traducerea lui Constantin Daniel, făcută cf. PG 31, col. 1713-1721.

*

Cum intrăm în lume: „Sosește pe pământ pruncul și nu râde, ci de îndată ce vine, de îndată apucă și capătă suferințe și de aceea plânge și țipă. Căci el știe că a naufragiat pe marea tuturor amărăciunilor”.

*

Omul și libertatea: „cerințele și nevoile sale i-au nimicit libertatea”.

*

„bătrânețea o ia înaintea demnității”

*

„nu este nimic mai bogat și mai îmbelșugat decât sărăcia plină de fapte bune”

***