16 octombrie 2000. După traducerea Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru. Omiliile Sfântului Ioan sunt rostite în timpul Postului Mare.

*

Cuvântul 1

„timpul postului…primăvara cea duhovnicească a sufletului”.

Poate că de aici a intrat în cultul nostru expresia primăvara duhovnicească sau primăvara dulce a sufletului, amestecându-se ideea de primăvară (când e Postul Mare) cu dulceața duhovnicească a harului pe care o trăim în timpul postului.

*

„Dacă spune că nu crede în cuvântul Scripturii, atunci îndepărtează-te de el ca de un nebun și întoarce-i spatele!”. Numai că astăzi, nebunii care nu cred sau nu știu cuvintele Scripturii sau le răstălmăcesc după cum le vine sunt atât de mulți, că nu mai ai cui să îi întorci spatele.

*

„Mâna săracului e o cămară în care nu intră hoțul”. O parafrază la Mt. 6, 20 și unul dintre mutiplele îndemnuri, făcute cu multă durere față de contemporanii săi, pentru ca să fie milostivi.

*

„Dacă semeni un ogor mănos și ai noroc de un an bun, ai rodit înzecit; dar dacă semeni în cer [= dacă faci milostenie], pe lângă [faptul] că ai rod însutit, primești și viață veșnică, neîmbătrânitoare și nemuritoare.

Aici, pe pământ, se ostenesc mult cei ce aruncă semințele, dar acolo cele aruncate fac roade fără plug, fără boi, fără lucrători de pământ și fără cealaltă osteneală; cei care seamănă în cer n-au a se teme niciodată de secetă, de ploaia prea multă, de rugină, de piatră, de lăcuste, de revărsarea apelor, de nimic altceva.

Semințele semănate în cer sunt ferite de orice primejdie”.

*

Cuvântul al II-lea

„Atâta putere are rugăciunea Bisericii, că dacă aș fi chiar decât pietrele mai fără de glas, rugăciunea Bisericii mi-ar face limba mai ușoară decât pana”.

Dar ca să simți rugăciunea Bisericii trebuie să fii plin de harul Prea Sfintei Treimi care se revarsă în Biserică, să fii plin de bucuria și pacea lui Dumnezeu.

*

Suntem ajutați de rugăciunile celor credincioși în predica noastră: „rugăciunea Bisericii face cuvântul predicii mai iute ca vântul, când bate în limba celui ce vorbește. De aceea și eu am curajul să predic în fiecare zi”.

*

Bărbatul și femeia: „bărbatul [în relație cu femeia] este chip al lui Dumnezeu, pentru că nu are pe nimeni peste el, după cum nici peste Dumnezeu nu este cineva mai mare, ci pe toate le stăpânește; femeia însă e slava bărbatului, pentru că e supusă bărbatului” ei.

*

Cuvântul al III-lea

Câștigul predicii: „predicatorul nu câștigă nimic dacă nu duce cuvântul său în mintea ascultătorilor, ci răsunetul glasului său se pierde doar în aer, fără de folos pentru ascultători”.

Câștigul predicii e înțelegerea ei.

*

„să nu fiți încântați numai de învățăturile ușoare, ci să îndrăzniți să pătrundeți pe cele mai adânci”.

Din păcate, până astăzi, mulți dintre ortodocși le preferă pe cele ușoare și nu pe cele grele, care îți schimbă, în mod profund, existența, prin înțelegerea lor.

*

În adâncul, „în oceanul Scripturilor nu-i tulburare de valuri”, pentru că e pacea adâncă a înțelesurilor preadumnezeiești.

*

Cuvântul al IV-lea

„Dumnezeu…îndată ce l-a făcut pe om, i-a dat [și] cinstea aceasta [de a fi împărat și stăpân peste creația Sa] arătând cu asta că cinstea nu-i o răsplată a unor fapte săvârșite de om, ci har dumnezeiesc, nu datorie”.

*

Ce a făcut păcatul: „păcatul [i-]a luat omului și o altă cinste, [una] mare de tot: libertatea”. Ne-a făcut robii săi păcatul și nu mai suntem liberi întru harul lui Dumnezeu.

*

„Cea dintâi stăpânire, cel dintâi fel de robie, este acela prin care bărbații au stăpânire peste femei. După ce omul a păcătuit a fost nevoie de robia aceasta.

Înainte de păcat, înainte de călcarea poruncii [lui Dumnezeu], femeia era egală cu bărbatul”.

*

nu-i îngăduit să învețe [I Tim. 2, 12] femeii.

– Pentru ce?

– Pentru că [l-]a învățat odată, [în mod] rău, pe Adam. Și nici să fie femeia stăpână peste bărbat [I Tim. 2, 12]”.

*

„stăpânirea [bărbatului asupra femeii] nu-i împovărătoare, când stăpânul iubește, cu înverșunare, pe aceea pe care o stăpânește, pe femeie, când frica [de bărbat] e unită cu dragostea [de el].

Astfel, povara robiei este desființată”.

*

„Răutatea voinței [noastre] a pângărit noblețea firii” umane.

***

Did you like this? Share it: