Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia a 8-a la Matei (însemnări)

17 octombrie 2000. După trad. Pr. Prof. Dr. Vasile Gh. Sibiescu, cf. PG 63, col. 499-510.

*

Filosofii antici și teologii Bisericii: „învățăturile filosofilor au fost părăsite chiar [și] de admiratorii lor, pe când ale noastre[, cele ale creștinilor], au multă putere, chiar [și] asupra celor de altă limbă”, adică și asupra barbarilor de atunci.

*

„învățăturile nostre…nu constau în forme exterioare, ci în sublimitatea vieții morale creștine”

*

„creștinii…disprețuind orice fast exterior își arată frumusețea naturală [a firii lor], nu ascuțindu-și limba [când vorbesc], nici căutând cuvinte de efect, ci meditând cu puterea gândului, predicând cu dovada faptelor, și corectitudinea vieții lor cetățenești, [dând dovezi prin acestea toate de] harul lui Dumnezeu care este în ei”.

*

„Fiul lui Dumnezeu Se vestește în Iudeea, prima dată, de către un glas barbar”.

*

„Steau s-a ascuns, pentru ca magii, pierzând[u-și] călăuza, să fie siliți să[-i] întrebe pe iudei, sau, mai bine [zis], să-i învețe pe aceștia, pe când îi întrebau” despre Mesia.

*

Steaua care i-a condus pe magi era „o putere divină și nevăzută, care luase înfățișare de stea”.

*

Darurile magilor: „prin tămâie magii Îl mărturiseau pe Prunc ca Dumnezeu, prin aur ca Împărat, iar prin smirnă Îl preînchipuiau pe Cel ce va să fie pus în mormânt”.

*

„Cel ce a venit să ne învețe virtutea, nu făcea acestea pentru a prețui astrologia, ci ca s-o distrugă complet, prezicând că toate – și bune și rele – rezidă în a avea și a nu vrea”.

*

„nu în capriciul necesității, ci în libera alegere stă totul”.

***