16 octombrie 2000. După traducerea Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru.

*

Prima parte

*

Omilia a 8-a

„este obiceiul Scripturii să numească un loc sau un timp după fapta petrecută în acel loc sau timp”. E vorba despre o faptă măreață, importantă pentru iconomia mântuirii.

*

„- Dar cum s-a făcut de a căzut Adam?

– Din pricina trândăviei lui!”.

*

„Nimic nu-i mai dulce decât cuvântul lui Dumnezeu”. Numai că această dulceață dumnezeiască o trăiește doar cel care se bucură de roadele împlinirii voii lui Dumnezeu.

*

Omilia a 9-a

„vreau să înfrățiți râvna voastră cu dragostea de oameni. Râvna lipsită de iertare nu-i râvnă, ci mai degrabă mânie, iar sfătuirea fără iubire de oameni pare a fi pismă. De aceea mai mult vă rog să nu judecați cu asprime păcatele semenilor voștri”.

*

„Totul [în viața voastră] să se facă cu judecată și cu dragoste”.

*

„Dacă îi mustrăm mereu [pe oameni], îi facem îndărătnici [fără chef pentru muncă]; dacă-i mângâiem mereu, îi facem tot mai trândavi”.

*

„sfatul arată o inimă de tată”. Sfatul dat cu inimă de părinte îți arată că ai de-a face cu conștiința unui om, care se gândește la mântuirea ta și te iubește.

*

„un om care se străduiește să facă binele, dar cade din ispită diavolească. Unul ca acesta nu merită atât osândă [pentru ceea ce a făcut] cât iertare”.

*

„De ești duhovnicesc, arată-mi tăria ta, nu din mântuirea ta, ci și din mântuirea mea, ci și din ajutorul dat celor căzuți. Atunci ești duhovnicesc, când nu treci cu vederea mădularele căzute”, adică pe oamenii care suferă de anumite păcate și de neștiință teologică și duhovnicească.

*

„avem pe vrăjmaș [pe Satana] ispititor [spre păcat]; iar ispititorul nu are timp hotărât de ispită; ci de multe ori atacă și când dormim și când ne trândăvim.

Din pricina aceasta, cel care a căzut merită iertare, pentru că a fost luat pe neașteptate de ispitor”.

*

„De ai avea mii și mii de treburi, niciuna să nu-ți fie mai de nevoie ca mântuirea celui primejduit”.

*

dragostea adevărată nu o arată statul la masă, statul de vorbă, cuvintele lingușitoare, ci îndreptarea aproapelui, urmărirea interesului lui, ridicarea celui căzut, întinderea unei mâini de ajutor celui ce nu se îngrijește de mântuirea lui, căutarea binelui aproapelui înaintea binelui tău.

Aceasta este dragostea adevărată. Dragostea nu caută la ale sale, ci înaintea celor ale sale, caută la cele ale aproapelui, ca prin ale aceluia să caute la ale sale”.

*

Avram = om din cealaltă parte. În limba siriană numele său înseamnă dincolo.

*

„nu este atât de sigură viața aceasta de aici cât de sigură e viața viitoare”

*

„făgăduințele lui Dumnezeu sunt cu mult mai puternice decât mâinile noastre”

*

„E drept, sunt unii care se înebunesc după cele de aici și disprețuiesc pe cele viitoare. Dar le disprețuiesc nu pentru că acela sunt nevăzute și nesigure, ci pentru că ei sunt mai slabi decât înălțimea acelei nădejdi”.

*

„Nu-i o vină că ai tată necredincios; vină e dacă mergi pe urmele necredinței tatălui. Și vină foarte mare nu e când avem părinți răi, ci când nu ne îngrijim de ei, când nu facem tot ce ne stă în putință ca să-i scăpăm de această răutate.

Când, însă, noi arătăm toată strădania pentru sufletul lor, iar ei rămân în răutatea lor, atunci scăpăm de orice vină și mustrare”.

*

viciul și virtutea nu țin de fire, ci de voință”. Adică nu ne naștem cu ele, ci le ajutăm să se nască în noi.

*

Noe = cel ce odihnește.

*

Adam = pământesc; din pământ.

*

„nimic nu-i atât de greu, atât de împovărător ca păcatul; nimic nu ne face atâta osteneală, atâta chin ca viciul și păcatul”.

*

„Lameh a numit potopul odihnă, pentru că venind a oprit păcatul”, înmulțirea păcatului în lume.

***

Did you like this? Share it: