Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia a 3-a la Serafimi, în trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, cf. PG 56, col. 112-119.

*

„nimic nu dă [mai mult] naștere mândriei ca o conștiință curată, dacă nu suntem cu luare aminte”. Propria noastră stare de curăție poate fi o ispită puternică în viața noastră.

*

„Scriptura are obiceiul, ca atunci când vrea să învinuiască pe cineva, să nu-i spună numai păcatul [pe care l-a făcut], ci să-i arate și cauza păcatului”, adică pentru ce s-a ajuns să Îl mânie pe Dumnezeu.

*

„Frumusețea este opera înțelepciunii lui Dumnezeu iar opera lui Dumnezeu nu poate fi niciodată cauza răului”. Tocmai de aceea niciodată trupul nostru sau lucrurile din jur nu sunt rele pentru noi ci răul e format din alegerile noastre contrare voii lui Dumnezeu.

*

„într-o predică nu trebuie să faci lungi digresiuni”. De ce? Pentru că nu mulți te pot urmări și nu mulți le înțeleg, în cele din urmă, rostul.

*

Pune capăt cuvântului, ca „să [nu] vatăm, adică mintea noastră cu mulțimea spuselor”. Un gest de iconomie față de aceia, care n-au puterea să urmărească și să înțeleagă lucrurile grele ale teologiei și ale vieții duhovnicești.

*

„se cuvine să rezum în puține cuvinte [pe] cele ce am de spus”. Se referă tot la predică.

***

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia a II-a la Serafimi, tot în traducerea părintelui Fecioru.

*

„dragostea de cuvintele dumnezeiești este semn de sănătate sufletească”

*

„aripile gândurilor”

*

„Citirea Scripturilor este [o] deschidere a cerurilor” pentru noi.

***

Did you like this? Share it: