Două poeme ale Sfântului Grigorie de Nazianz (însemnări)

9 decembrie 2000. Ambele în trad. Pr. Dr. Gheorghe Tilea.

*

1. Despre existențele cugetătoare

„cel de acum, frământatul”

*

Demonii „vin la cei care-i cheamă, dar îi urăsc după ce în păcat îi trântesc”.

*

„Acestea m-a învățat Duhul…”

*

„Cu cât cineva e mai lângă
Stăpânul, cu atât el e mai lumină și ea îi
este și slava”.

*

2. Despre suflet

„Sufletul este suflu din Dumnezeu, cerescul suferind astfel amestecare
cu pământescul, e ca o lumină ascunsă
în peșteră, dar totuși dumnezeiască și nemuritoare”.

*

„Și viața de aici eu o iubesc pentru pământ și-n piept
dorul celeilalte îl port, pentru dumnezeiscul din mine”.

*

„Iar felul în care
în noi, întâi duhul Său l-a suflat
și cum de pământ chipul Lui
l-a legat, o știe [doar] Cel ce le-a amestecat”.

*

„ci lege firii lui punând
și binele în inimă întipărindu-i”

*

„Și raiul acesta, cred eu, e viață cerească”.

*

„în haine de piei s-a îmbrăcat [Domnul],
în greaua noastră carne adică
și morții supus”.

***