Citite pe 10 decembrie 2000 (2)

Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre pocăință și zdrobire de inimă, în trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, cf. PG 49, col. 323-336.

*

„pocăința este spital ce curăță păcatul”

*

„Pocăința este un cuptor în care păcatul se topește”.

*

Isav-Raguil-Zara-Iov, cf. Fac. 36, 1-34.

*

„Vezi dar ce minunată floare de răbdare ar fi pierit, dacă Dumnezeu tăia, mai dinainte, rădăcina? În interpretarea tuturor faptelor din Scriptură să ai în vedere deci acest principiu”.

*

„Nu timpul [îndelungat de pocăință] te îndreptățește, ci chipul cum te pocăiești îți stinge păcatul”.

*

„n-a primit timpul rugăciunii Profetului, că pocăința împăratului nu însoțea rugăciunea Dreptului”

*

Raav = icoană a Bisericii de odinioară, care era întinată de desfrânarea demonilor.

*

„Niciodată minciuna nu-i crezută, dacă nu-i adaugi, la început, și o umbră de adevăr. De aceea, cei ce mint cu aparența de adevăr, spun mai întâi adevărul, ceea ce se știe de [către] toată lumea și apoi adaugă minciunile și neadevărul”.

*

„Multul foc al păcatului e stins și cu o picătură de lacrimi”.

*

„lacrimile [de pocăință] sunt baie și mijloc de curățire de păcate”

*

„Dumnezeu a dat omului suferința din pricina păcatului, dar prin suferință pune capăt păcatului”.

*

„suferința este fructul păcatului”, e consecința lui

*

„Îmbrăcând un sărac, [Îl] îmbraci pe Hristos”, cuvinte repetate adesea în predicile noastre, fără ca mulți să știe cine le-a spus și unde se pot găsi.

***

Tot azi am citit și Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia a 8-a. Despre pocăință, în trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, cf. PG 49, col. 335-344.

***

Apoi am citit: Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia a III-a. Despre pocăință, milostenie și cele 10 fecioare, în trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, cf. PG 49, col. 291-300.

*

„Un om care nu iubește cuvântul este mai necuvântător decât dobitoacele”. Care nu iubește să asculte cuvinte și să vorbească.

*

„dacă țin în mine cuvântul [bun de învățătură] și nu-l dau [și altora], atunci sunt sărac; dar când îl dau [și altora], ajung mai bogat; dacă nu-mi plătesc datoria cuvântului [adică, dacă nu predic în Biserică], atunci numai eu sunt bogat, dar dacă mi-o plătesc, culeg rod împreună cu voi toți”, cei care ascultați predicile mele și le împliniți în viața voastră.

*

„Lumină este fecioria, iar milostenia [este] untdelemen”[ul] din candele. Cu referire la pilda celor 10 fecioare.

*

„Nu fă din temeiul [din rostul, din frumusețea] omeniei temei [pricină] de neomenie!”.

***

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia a 6-a. În a șasea săptămână a Postului Mare, trad. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, cf. PG 49, col. 313-324.

„Grozăvia cea mai mare e atunci când cel bolnav [de păcat] nu știe că-i bolnav, [și] când cel ce arde [de desfrânare] în chip ticălos și netrebnic nu simte că stă pe jăratec”.

***

Apoi: Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia a 8-a, de după Sfânta Liturghie împreună cu goții ortodocși, în trad. Pr. Prof. Dr. Vasile Gh. Sibiescu, cf. PG 63, col. 499-510.

„Să se rușineze iudeii care citesc Scripturile și nu le pătrund [nu le înțeleg] înțelesul”.

*

Ei erau „magi…[adică o] icoană vie a necredinței”. Se referă la cei trei magi…

*

Steaua care i-a călăuzit pe magi spre Domnul: „nu [era] o stea dintre cele pe care le vedem, ci o putere divină și nevăzută, care luase înfățișarea de stea. Steaua îi conduce, ca apoi să-i dezobișnuiască de a mai cerceta stelele și să nimicească în ei preocuparea spre astrologie”.

*

„Că acea stea nu era una dintre cele multe, poți să observi din mersul ei, căci nu mergea de la răsărit la apus, ci de la miazănoapte la miazăzi, deoarece așa este așezată Palestina față de Persia [de unde veneau cei trei magi].

Această stea se arată nu noaptea, ci ziua, de aceea se arată și se ascunde, ceea ce nu fac stelele obișnuite”.

*

„Nu se datorau [cele pe care le făceau magii] astrologiei…ci orânduirii lui Dumnezeu, căci Cel ce a venit să ne învețe virtutea, nu face acestea pentru a prețui astrologia, ci [pentru] ca s-o distrugă complet, prezicând că toate [lucrurile]  – și bune și rele – rezidă în a avea și a nu vrea”.

***

Ultima citire a zilei: Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre pocăință și rugăciune, în trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, cf. PG 49, col. 299-306.

„Când Dumnezeu întărește inima [cu harul Său], nimeni n-o poate clătina”. A întări inima de aici înseamnă a ne insufla multă credință și forță de muncă și de asceză.

***