22 octombrie 1999. Rev. Glasul Bisericii (1995), nr. 1-5.

Canonul cel Mare, al Sfântului Andrei Criteanul, se cântă pe glasul al 6-lea, pe glasul pocăinței.

Cântarea „Suflete al meu…” e a Sfântului Roman Melodul.

***

Mărturia lui Paladius, episcop de Helenopolis, către diaconul Teodor al Romei despre viața și exilul Sfântului Ioan Gură de Aur. În trad. Pr. Prof. Dr. Constantin Cornițescu.

Arestarea Sfântului Ioan.

Paștele în care s-a vărsat sânge.

Ultimele cuvinte adresate diaconițelor și femeilor evlavioase.

„Biserica nu poate să fie fără episcop”.

O flacără a cuprins tronul pe care Sfântul Ioan Gură de Aur obișnuia să stea, atunci când a fost exilat.

*

„fiind chinuiți de vorbele lui [Ioan] ca de niște bice, doreau să-i pună capăt vieții; pentru că așa este invidia: ea [îi] împunge la ură (față de tot ceea ce li se pare bun)”.

*

Sfântul Ioan Gură de Aur a fost îngropat lângă Sfântul Mucenic Vasilicos.

*

Cum mânca Sfântul Ioan Gură de Aur:

„El mânca singur, din câte știu, pentru două motive: în primul rând, pentru că nu bea vin, pentru că îi înfierbânta capul. Uneori, în (vreme de mare) arșiță, folosea (vin) de trandafiri; în rândul al doilea, pentru că avea probleme cu stomacul, din cauza unei slăbiciuni, încât, adeseori, nu putea suporta (alimentele) care erau bine pregătite și căuta altele, care nu erau de față.

Apoi, uneori uita să mănânce și prelungea (această uitare) până seara: că era absorbit de contemplarea (lucrurilor) divine.

Pentru că se străduia ca nimic să nu-i fie necunoscut din Sfintele Scripturi.

Așa îi plăcea lui: fie să nu mănânce nimic, fie să mănânce ceva ușor”.

*

Sfântul Ioan Gură de Aur „era foarte reținut față de oaspeții dezmățați și socotea un sacrilegiu risipa care se făcea pentru ei” în timpul mesei.

*

„Sărăcia este la mijloc, între abundență și mizerie, adică între abundența bogăției și neagra mizerie”.

*

„înțelepciunea se află la strâmtoare (numai) între cei care seamănă neghină și sufocă cuvântul”, care împiedică predicarea adevărului.

*

„Oamenii care nu trăiesc corect, nu au opinii corecte”. Un mare și sfânt adevăr!

***

Mănăstirea Stavropoleos din București. Stavropoleos = cetatea crucii. În 1724, ieromonahul grec Ioanichie devine mitropolit. În 1729 apar anexele mănăstirii. Hramul: Sfinții Arhangheli Mihail Și Gavriil.

*

Sfântul Ștefan cel Mare adoarme întru Domnul la data de 2 iulie 1504, ora 4 din zi (ora 16.00), la vârsta de 70 de ani.

***

Did you like this? Share it: