Sfântul Simeon Kholmogorov mărturisind despre Fericitul Gavriil (1)

28 octombrie 1999. Însemnări din ediția: Sfântul Simeon Kholmogorov, Unul din cei de demult: Starețul Gavriil, trad. din lb. engl. de Paul Daniel, Ed. Bunavestire, Bacău, 1998.

*

Fericitul Gavriil se naște pe 14 martie 1844, în ținutul Irbit, gubernia Perm și a avut două surori care au devenit monahii. Are parte de cinci ani de boală după febra tifoidă.

*

Era foarte cinstit și sincer, fapt pentru care era considerat, în mod greșit, ca un om naiv. De aceea, Părintele Nicandru spune în mod corect: „Simplitatea nu înseamnă prostie, ci e semnul unei adevărate nobleți sufletești”.

Pentru că simplitatea înseamnă să crezi, pe cuvânt, pe celălalt. Iar dacă celălalt e un impostor, cu ce ești vinovat tu că îi acorzi prea multă încredere?

*

Ieroschimonahul Melchisedec îi prorocește: „Învață să cânți și să citești bine: va trebui să pleci la Moscova”.

*

În somn, din icoana Maicii Domnului, a auzit că i se spune: „Roagă-te mie și mulțumește-mi, căci eu sunt ajutătoarea ta”. Și nu există ortodox care să își sfințeasca viața și să nu aibă, de partea lui, ajutorul și milostivirea Maicii lui Dumnezeu.

*

„Prin dragoste, inima i se îmbogăți în simplitate [dumnezeiască, adică în curăție și în negândirea răului la alții] și în acea bunăvoire copilărească, care strălucește cu lumina unei înțelepciuni nepământene”.

Bunăvoire copilărească, aici, înseamnă: era gata, imediat, pentru a face lucrurile bune și plăcute lui Dumnezeu.

*

„Fie ca puterea Crucii [lui Hristos] să mă însoțească până la moarte!”.

*

A fost vorbit de rău și amenințat cu moartea.

*

Trăiește o simțire irezistibilă pentru o  anume femeie.

*

Devine monahul Tihon, după numele Sfântului Ierarh Tihon de Zadonsk, pomenit pe 13 august.

*

Tihon = „blând și liniștit în toate”.

*

În vis are o vedenie în care o vede pe Maica Domnului împreună cu Sfântul Ambrozie al Milanului, Sfântul Tihon de Zadonsk și Sfântul Dimitrie al Rostovului.

*

1 noiembrie 1999.

„Nimeni nu este mai aproape ca noi de Dumnezeu”.

*

După împărtășire, simțea putera și tăria duhovnicească a Sfintelor Taine și deosebea, în mod limpede, prezența harului Sfântului Duh în sine, care îl făcea să fie plin de dragostea de Dumnezeu.

*

Numai la auzul numelui Maicii Domnului, dracii au fugit fiind cuprinși de groază și rostind blasfemii…

*

„Pocăința e dar de la Dumnezeu”. Dar e primit de noi, atunci când încercăm, când ne forțăm spre durere pentru păcatele noastre și spre plângerea lor.

*

Se roagă ca să i se descopere cum iese sufletul din trup și Dumnezeu îi arată acest lucru.

*

La 33 de ani are o vedenie în care le vede pe cele din lăuntrul Împărăției Cerurilor. I se poruncește să scrie cele pe care le-a văzut în extaz.

*

Are o altă vedere extatică în care îl vede pe Sfântul Tihon de Zadonsk și pe alți Sfinți ai lui Dumnezeu.

*

Vede în vedenie pe mulți oameni adormiți, pe care îi cunoștea și rude ale sale de care el uitase. Îl vede și pe ieromonahul Sava de la Optina. În urma acestei vedenii face un pomelnic cu toți cei văzuți în vedenie și a început să se roage pentru ei.

*

La un moment dat trăiește faptul de a i se opri inima și simte o mireasmă minunată în jur.

*

Conținutul altei vedenii: „un porumbel alb ca zăpada bătea din aripile sale de argint deasupra feței lui, ca un evantai, stând în același loc. Se roagă de la ora unu până la ora 3 și jumătate dimineața. În tot acest timp a privit porumbelul aproape fără să răsufle, și bucurându-se de aerul înmiresmat, a simțit cum întreg trupul îi era înviorat și odihnit”.

*

Ajunge la concluzia să împartă foi volante cu conținut religios, pentru ca ceea ce avea de spus să ajungă la cât mai mulți oameni.

*

Începe să cunoască gândurile oamenilor, pentru că primise această harismă.

*

Știa, de mai înainte, cine avea să-l vadă.

*

Sfântului Serafim de Sarov, încă necanonizat pe atunci, vrea să îi facă icoană, după ce primește de la Sfântul Serafim vindecarea picioarelor.

*

Își sapă mormântul sub Biserică.

*

Mulți încep să îl laude și să se comporte față de el ca față de un Sfânt.

*

S-a mâhnit foarte mult, pentru că a dezlegat pe cineva de un păcat, care nu trebuia să fie dezlegat, pentru că atunci a fost mișcat spre milă.

*

Are o vedenie în care Îl vede pe Domnul, împreună cu Îngeri și Sfinți, în urma căreia înțelege ce înseamnă „să tacă tot trupul omenesc”. După aceea, Fericitul Gavriil a săvârșit întotdeauna Dumnezeiasca Liturghie cu lacrimi, mai ales la clipa invocării harului Sfântului Duh.

***