În lipsă de altceva

În lipsă de subiecte, o maternitate în flăcări poate să-ți aducă un rating înfloritor, fapt capitalizat imediat într-o reclamă bănoasă. Unii mor, alții fac bani..

*

G. îți caută bărbat online din plictiseală, pentru că n-a înțeles nicio altă semnificație a existenței mediului online. Eventual, el, trebuie să aibă bani și să fie mambleagă. Însă trebuie să îi spună că o iubește…deși se mai poate culca și cu alte câteva…

*

La emisiunea: să îmi arăt amanta părinților…mama viitorului mire s-a împotmolit ca țiganii din Franța la mal, pentru că, în timp ce amantul soacrei s-a culcat cu viitoarea noră (din îndemnul ei!), soțul și-a dat seamă că trebuie să o lase în…pielea goală pe actuala soție. Bineînțeles: din cauza unor maniere relaxante

*

Zâmbim pervers de sfânt sau neostenit de incapabil. La urma urmei orice râs va fi pedepsit…

*

Prostituția cea mai mare nu se face pe centură…ci acolo unde banii și funcțiile se dau pe vânzarea sufletului. De aceea, de la o anume vârstă, înțelegi că curva reală nu e cea care se vinde pentru banii de trăit, ci aceea care se  dă cu totul pentru mari orgolii.

*

Românii își votează președintele cu aceeași delicatețe cu care îl și drăcuie. Și asta, pentru că nu ne-am învățat să le spunem tot ce avem pe suflet înainte de vot și la vot să alegem pe cine trebuie. Drăcuitura de la urmă se lasă doar cu…o indiferență plină de tupeu.

*

Mai am doar o singură uluire: cât de prost și de insignifiant trebuie să te simți, ca să comentezi online ca…anonim?! Chiar așa de stupid, de nimeni, de impotent mental te simți, încât te semnezi…anonim?!!

*

Vai, dar cum s-a întâmplat asta la noi! Și toți sunt amorali, neprincipiali și paraziți la nivelul ideilor. Ce te așteptai să iasă din niște oameni, care nu fac nimic toată ziua pentru a fi alții?

*

Da, totul e un circ de prost gust. Însă, mai de prost gust…e ce poți simți în cei care regizează circul.

*

În lipsă de altceva…scriem cărți pentru viitorime. Pentru că cine râde la urmă…râde conștient de truda  sfântă pe care o are valoarea personală.

Rugăciunile preotului la Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan (3)

Prima și a doua parte. Audio, 1. 02. 41 minute, rugăciunile preotului (lectură și comentariu) la Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

43.0 MB

Podcast inclus în: Arhiva audio-video (Teologie pentru azi, 2).

O lume văzută copilărește

Ala bala
Portocala,
Ieși Gheorghiță,
La portiță,
Că te-așteaptă Talion,
Fiu de mare domn,
E-n mijlocul satului,
Lângă casa Bratului,
Cu căsuța noua a lui,
Cu caii-împăratului.
Și te-așteaptă să te bată,
Să rămâi în jocul nost’
Tot așa cum ai mai fost.
Ține bine, ține bine,
Ține și tu una-așa
Treci colea în dreapta mea

(Oltenia, variante Galați și Teleorman)

*

Onica, donica, trei sarcele
Acri, macri, parmacele,
Țui, țui, papagal,
Don ministru ieși afar’.
(Teleorman)

*

Unica, dodica, trei pitici,
Arde casa Popovici,
Haideți frați; haideți surori,
Să-i sărim în ajutor.
(Brașov)

*

Unu, doi, trei pitici
Arde moara Pogonici
Pompierii din Băneasa
Au venit să stingă casa.
Pompierii din Bacău
Au aprins-o și mai rău

*

M-a trimis mama și tata
Să ghicesc unde e piatra,
Piatra e în mân-aceasta!
(Teleorman)

*

Ala bala, portocala,
Ce-ai mâncat de te-ai umflat?
Șapte pite și-un pitoi
Și un caval (găvan) de usturoi.

*

Cioc, boc,
Treci, la loc,
Și o rață friptă-n cioc.
(București)

*

Dârla, dârla, dârla,
Se mărită cârna
Și ia pe cârnoi/ năsoi
Face nunta joi
Și mergem și noi.
(Ploiești)

*

Schelălău, schelălău,
Duce câinii la pârău
Și-i adapă și-i îndoapă
Cu mămăligă și ceapă.
(Galați)

*

Maria, Gulia,
Sparge farfuria,
Dă cu piciorul,
Sparge ulciorul.
Dă cu spinarea,
Sparge căldarea.

*

Ana coțofana,
Scoate puiii toamna
Și când cade bruma
Îl apucă ciuma.

*

Luci, soare, luci,
Că ți-oi da un pumn de nuci
Ș-o păreche de papuci.

*

Ieși, soare,
Din-închisoare
De-ncălzește oase goale.
Ieși, moși,
Din coși,
Că vine cucoanele
Și dă cu pistoalele
Buuum!

*

Vino, soare,
Pe răzoare,
Că ți-oi da
O cingătoare,
Una mie,
Una ție,
Una popei Irimie,
Ș-un pai
Ș-un mai
Și sabia lui Mihai,
Capul turcului să-l tai.

*

Cărămidă rea,
Dă, Doamne, să stea.
Cărămidă nouă,
Dă, Doamne, să plouă
(Brașov, Buzău etc)

*

Printre munți și printre văi
Trece o căruță,
Și din toate fetele
Tu ești mai drăguță!
(București, Vaslui, Brașov, Constanța)

*

Arici, arici,
Pogonici,
Du-te la moară
De te-nsoară
Și ia fata lui Cicoară
Cu cercei de ghiocei
Cu salbă de nouă lei,
Și ia zestre nouă țăste,
Ș-un ogar după car.

*

Melc, melc, codobelc,
Scoate coarne boierești
Că te duc la Dunăre
Și-ți dau apă turbure,
Că te duc la baltă
Și-ți dau apă caldă…

*

Caloiene, iene
Du-te-n cer și cere
Să deschidă porțile,
Să sloboadă ploile,
Să curgă ca gârlele
Zilele și nopțile,
Ca să crească grânele.

*

Paparudă, rudă,
Vino de mă udă,
Cu găleata, leata,
Peste toată ceata,
Cu găleata plină,
Ploile să vină,
Cu găleata rasă,
Ploile să varsă.

*

Auraș, păcuraș,
Scoate apă din urechi,
Că ți-oi da parale vechi
Și ți-oi spăla cofele
Și ți-oi bate tobele!

Textele sunt cf. I. C. Chițimia, Folclorul românesc în perspectivă comparată, Ed. Minerva, 1971, p. 289-303.

Ceea ce este mai interesant e că în acest tip de folclor au intrat și compoziții mai complicate, precum

Făcui focul sub covercă,
Mă culcai pe lângă foc,
M-acoperii c-un cojoc,
Mă sculai peste noptiță,
Mă uitai în târliuță,
Nu văzui nicio oiță.
Mi-apucai pe drum la vale,
Mă-ntâlnii c-un lup în cale:
– Bună ziua, lupule!
– Mulțumesc, voinicule.
– N-ai văzut oile mele?
– Le-am văzut și le-am păscut
Și le-am dat pâine cu sare;
Pe răzoare,
Mațe goale,
Pe vâlcele
Tot păcele [mațe de miel]
Pe vălcane
Șodolane,
Pe la fântâni,
Căpățâni…

și chiar versuri din lirica cultă (cazul cel mai răspândit și mai cunoscut este cel al psalmilor versificați ai Sfântului Dosoftei, dintre care unii au devenit colinde și Vicleim), ca în exemplu de mai jos, care dovedește contaminare cu poezia lui Ienăchiță Văcărescu:

Galați, Brăila,
Oraș frumos,
Te duci călare,
Te-ntorci pe jos.
Ntâlnești o floare
Mirositoare,
S-o iei ți-e frică,
S-o lași se strică;
Vine altul ș-o ridică.

Însă interferențele cu poezia cultă nu se opresc aici, pentru că ne amintim că, scriind poezia După melci, Ion Barbu își compune descântecul său pornind de la cel evocat undeva mai sus:

– Melc, melc,
Cotobelc,
Ghem vargat
Și ferecat;
Lasă noaptea din găoace,
Melc natâng și fă-te-ncoace
Nu e bine să te-ascunzi
Sub pareții grei și scunzi
Printre vreacuri cerne soare,
Colți de iarba pe răzoare
Au zvâcnit iar muguri noi
Pun pe ramură altoi.
Melc, melc,
Cotobelc,
Iarna leapadă cojoace
Și tu singur în găoace!
Hai, ieși,
Din cornoasele cameși!
Scoate patru firișoare
Străvezii, tremurătoare,
Scoate umede și mici
Patru fire de arnici;
Și agață la feștile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de mărgărint
Inzăuatul tău argint…

Peste gardurile vii
Dinspre vii,
Ori de vrei și mai la vale,
În tarlale
-Tipărește brâu de bale…

Putem propune această discuție cu atât mai mult cu cât se cunoaște că poezia După melci implică evocarea unor momente precise din copilăria matematicianului și poetului, pe când tatăl său fusese repartizat și se mutase împreună cu familia într-un sat din Moldova. (Cine e interesat de amănunte poate să consulte Gerda Barbilian, Ion Barbu. Amintiri, cu un cuvânt înainte de Ov. S. Crohmălniceanu, Ed. Cartea Românească, 1979).

Poate că ar trebui insistat mai puțin în cazul acestui poem, pe intenția filosofică a autorului și pe decriptarea alegorică, interpretat fiind adesea ca poetizare a concepției despre actul magic de creație.

De asemenea, celălalt descântec copilăresc, care îl însoară pe arici pogonici cu fata lui Cicoară / cu cercei de ghiocei îi putea da idei lui Ion Barbu în ce privește transgresarea regnurilor, într-un alt poem, Riga Crypto și lapona Enigel.

Rămâne de cercetat mai atent…

Viața Sfintei Melania Romana

Însemnări din data de 16 noiembrie 1999, după ediția rom. : Sfânta Cuvioasă Melania Romana, Binefăcătoarea sau cum devin bogații Sfinți, trad. de Diac. Ioan I. Ică jr. și Maria Cornelia Oros, Ed. Deisis, Sibiu, 1998.

*

E pomenită pe data de 31 decembrie, ea fiind Sfânta Melania cea Tânără iar bunica ei este Sfânta Melania cea Bătrână.

*

Sfânta Melania a fost căsătorită cu Pinian și lor le-a murit copila, pe care doreau să o închine lui Dumnezeu. Începe să țină doliu pentru fiica ei.

*

Începe să poarte văl și să postească, deși sclavilor de pe domeniul ei le dădea mâncare de dulce.

*

Și când a început să se dedice vieții ascetice, Sfânta Melania, matroană romană foarte bogată, avea 20 de ani iar Pinian, soțul ei, 24 de ani.

*

Vrea să își vândă casa și domeniile pentru sărăcia pentru Hristos Dumnezeu, însă pentru propietatea lor de pe colina Coelius nu s-au găsit cumpărători, pentru că era prea scumpă.

*

Își vindea proprietățile pas cu pas și dădea banii săracilor, clerului și mănăstirilor.

*

Și-a stabilit un program zilnic de asceză: ce să mănânce, cât să se roage și timp alocat pentru citit și scris.

*

N-a băut niciodată vin.

*

A început să mănânce la două sau trei zile odată iar pâine neagră mânca numai sâmbăta și duminica câte puțin.

*

Refuză să mănânce ceva făcut cu ulei chiar și în ziua de Paști.

*

Una dintre mărturiile cele mai dureroase ale vieții sale: „Cel mai adeseori lovituri mai grele decât ale vrăjmașului [diavol] mi le-au făcut oameni, care aveau înfățișarea de sfinți”.

M-au rănit cei care pozau în oameni duhovnicești, dar erau impostori.

*

Copia texte din Sfânta Scriptură și adăuga, alături la ceea ce copia, și reflecțiile sale.

*

Citea din Sfânta Scriptură toată seara și până la miezul nopții sau peste miezul nopții, dormind doar câteva ore.

*

Citea întreaga Sfântă Scriptură de trei sau de patru ori pe an.

*

Notele sale la Scriptură și reflecțiile sale le împărțea persoanelor duhovnicești, pentru că o copie a Sfintei Scripturi costa o avere în vremea ei.

*

A învățat pe de rost pravila Ceasurilor și a slujbelor bisericești și o recita pe fiecare zi împreună cu fecioarele care trăiau în jurul ei.

*

Îi mângâia pe toți cu cuvintele sale. Îndemna mereu la curăție.

*

Călătorește în Africa, apoi în Palestina pentru a cerceta oameni duhovnicești. E primită de Sfântul Chiril al Alexandriei și de Sfântul Nestorie, ultimul dintre ei dorind ca ea să rămână împreună cu el și cu mama ei, Albina.

*

Sfântul Nestorie era un monah egiptean. Acesta avea darul vederii inimilor oamenilor. El a văzut frumusețea sufletului Sfintei Melania și aceasta a fost surprinsă când i-a dezvăluit greutățile prin care trecuse și i-a vorbit de suferințele viitoare.

*

Sfânta Melania își împarte aurul monahilor egipteni și celor care refuzau să îl primească, ea îl punea, pe ascuns, în chiliile lor.

*

Monahii din jurul Alexandriei îi dăruie Sfintei Melania o cingătoare de piele (simbolul castității), o glugă (simbolul smereniei lui Hristos) și o haină de in fără mâneci. Le ia cu ea la Ierusalim și acestea vor fi hainele ei de înmormântare.

*

Va trăi 11 ani ca zăvorâtă.

*

După ce moare mama ei, Albina, construiește o mănăstire, pentru că dorea să îi ajute și pe alții să se mântuie.

*

Le interzice fecioarelor din mănăstirea sa să vorbească cu bărbați.

*

După ce a murit Albina, mama ei, a murit și soțul și fratele ei duhovnicesc, Pinian, pentru care Sfânta Melania a ținut doliu 4 ani.

*

Sfânta Melania proiectează o mănăstire de bărbați pe Muntele Măslinilor. Cel care o va ridica va fi preotul Gherontie, biograful Sfintei Melania.

*

Sfânta Melania spunea: „fără rânduială cele ale păcii se clatină”. Fără o rânduială strictă în viața monahală cele ale păcii, adică viața de obște monahală și toată arhitectura vieții ascetice e șubredă.

*

Ascultarea aceasta este: să faci ceea ce nu vrei, pentru odihnirea celui ce ți-a poruncit și să te silești pe tine însuți pentru Cel ce a zis: Împărăția Cerurilor se ia cu de-a sila și cei ce se silesc o răpesc pe ea”.

*

„dacă cineva râvnește să postească fără celelalte virtuți, [atunci] se aseamănă miresei aceleia, care, fiind goală la trup, își împodobește doar picioarele”.

*

Merge la Constantinopol ca să vorbească cu unchiul ei Volusian, care era încă păgân.

*

Trăiește o puternică durere de șold pricinuită de către diavol. Unchiul său se botează, datorită ei iar ea se vindecă de durerea la șold.

*

Face minuni și vindecări.

*

Își prezice adormirea.

***

Fericitul Macarie de la Optina și ucenicii săi

Un apendice la articolul de aici.

***

Însemnări din data de 10 noiembrie 1999.

*

Fericitul Macarie spune la un moment dat: „Nimeni nu se poate ascunde nicăieri de ispite, decât numai în adâncurile smereniei”.

Pentru că ispitele nu pot fi ocolite, ci pe ele trebuie să le străbați interior, să le rabzi, să le reziști  clipă de clipă în lăuntrul tău. Tocmai de aceea te scufunzi în smerenie ca să suporți ispita, pentru că o suporți știind că e îngăduită de Dumnezeu și că ea va trece. Nu va fi continuă…

Avem nevoie de smerenie atunci pentru că avem nevoie de mult har și de multă stăpânire de sine.

*

Arhimandritul Leonid Kavelin, scriitorul vieții Fericitului Macarie și unul dintre ucenicii săi de marcă era un om foarte erudit. Cunoștea limbile greacă, latină, germană, franceză, engleză, sârbă, bulgară, poloneză, turcă și arabă, bineînțeles pe lângă limba rusă, limba lui națională.

*

A rămas de la Sfântul Ambrozie al Optinei un manuscris inedit: Despre liniștea duhovnicească sau Contemplarea odihnei veșnice.

*

Sfântul Isaac al Optinei moare cu teama de Dumnezeu în suflet, zicând: „E înfricoșător să mori. Cum mă voi înfățișa înaintea lui Dumnezeu la Judecata de Apoi? Lucru cu neputință de ocolit…”.

Testamentul său față de comunitatea monahală de la Optina a fost: „Trăiți cum vă îndeamnă conștiința, cereți ajutorul Împărătesei Cerului, și totul va fi bine!”.

Adică viața după conștiință și mare încredere în ajutorul Prea Curatei Stăpâne.

*

Fericitul Macarie i-a spus Fericitului Teodosie († 20 octombrie 1903), care și-a scris autobiografia la sfatul Fericitului Ambrozie de la Optina: „Vei fi ispitit cu vedenii [false], dar cunoașterea propriilor tale slăbiciuni te va îmbogăți în smerenie, și vei fi îngăduitor față de neputința altora”.

Adică Dumnezeu te va lăsa să fii înșelat de vedenii demonice, pentru ca, mai apoi, smerindu-te mult din cauza căderilor tale, să te umpli de smerenie, smerenie care te va face să fii mult înțelegător cu oamenii, care suferă de diverse patimi și de multă neștiință în ceea ce privește teologia ortodoxă, modul cum să se nevoiască, modul de a distinge între ce e bun și ce e rău pentru ei.

*

Sfântul Nou Mucenic Ioasaf din Kaluga († 1918): „..când vin supărările, clevetirile și prigonirile, bucură-te de ele, sărută-le, căci ele sunt calea împărătească ce duce la Dumnezeu”.

Adică înțelege rostul lor dumnezeiesc în viața ta.

*

Fericitul Ioan N. Nemitov, un mirean cu viață sfântă, care îl vede pe Sfântul Stareț Amfilohie. Adoarme la 5 mai 1875.

*

Fericita Eva, monahie, primește o monedă, în dar, de la Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei și își recapătă vederea. A trăit aproape 100 de ani.

*

Fericitei Vitalia, rasoforă, care niciodată nu cerea nimic și răbda toate în tăcere, deasupra chiliei ei s-a ivit, pe cer, o stea mare și strălucitoare, care s-a putut vedea zi și noapte până la înmormântarea sa.

*

Fericita Magdalena, schimonahie, care adoarme pe data de 25 august 1848, e văzută de o altă femeie duhovnicească cum e primită în Rai.

*

Ivan V. Kirievski a fost un alt ucenic al Dumnezeiescului Macarie. Împreună cu el Fericitul Macarie a tipărit scrierile Sfinților Părinți și acesta a dezvoltat o filosofie rusă independentă.

***

Din scrisorile Fericitului Macarie de la Optina:

„Osândirea e semn de mândrie, și tot așa și mânia”. Pentru că reacționezi împotriva a ceva care te doare…

*

„cel ce se încrede în faptele sale [bune], chiar cu credință [dreaptă], greșește”. Pentru că niciodată nu trebuie să absolutizăm lucrurile bune din viața noastră, ci mereu trebuie să ne simțim la începutul nevoinței pentru mântuirea noastră.

*

„a te necăji fiindcă ai căzut [în vreun păcat] vine dintr-o mândrie duhovnicească”. Dintr-o mândrie care se crede duhovnicească. Pentru că nu acceptăm că noi am dorit păcatul și noi ne-am lăsat convinși de el.

*

„Tăierea voii [personale] și nebizuirea pe înțelegerea proprie [în anumite lucruri] sunt primele mijloace de dobândire ale smereniei”.

Pentru că atunci când nu mai asculți de tine, ci de un altul, înțelegi și trăiești bogăția de har care îți vine din sfaturile sale. Îți trăiești viața ca pe un dar al altuia sau al altora față de tine și tocmai de aceea te umplii de smerenie și de bucurie duhovnicească.

*

„tulburare ale cărei rădăcini sunt mândria și dragostea de tine însuți”.

Dacă te tulburi, în mod profund, pentru ce ți se spune și ce ți se face rău, atunci nu înțelegi și nici nu accepți, că nimic nu se petrece fără voia lui Dumnezeu și fără ca tu să ai un folos din fiecare durere de acest fel.

*

Iubea zicerea Sfântului Isaac Sirul: „Lucrurile lui Dumnezeu [adică darurile, harismele, vederile extatice] vin de la sine [în persoana noastră], fără ca acela [ce le primește] să știe că au venit. Da, dar numai dacă locul [lăuntrului său] este curat, nu întinat”.

*

„din cantitate se va naște și calitatea rugăciunii”.

După multă rugăciune după putere apare și rugăciunea duhovnicească, profundă, cu multă contemplație și simțirea harului dumnezeiesc.

*

„A te socoti vrednic [de Dumnezeu și de daruri dumnezeiești] e semn de nevrednicie”, de viață păcătoasă.

*

„să ne aruncăm în adâncul smereniei”. Să căutăm să gândim smerit întotdeauna și să ne smerim continuu în orice facem și după ce facem vreun lucru anume.

***