Fericitul Macarie de la Optina și ucenicii săi

Un apendice la articolul de aici.

***

Însemnări din data de 10 noiembrie 1999.

*

Fericitul Macarie spune la un moment dat: „Nimeni nu se poate ascunde nicăieri de ispite, decât numai în adâncurile smereniei”.

Pentru că ispitele nu pot fi ocolite, ci pe ele trebuie să le străbați interior, să le rabzi, să le reziști  clipă de clipă în lăuntrul tău. Tocmai de aceea te scufunzi în smerenie ca să suporți ispita, pentru că o suporți știind că e îngăduită de Dumnezeu și că ea va trece. Nu va fi continuă…

Avem nevoie de smerenie atunci pentru că avem nevoie de mult har și de multă stăpânire de sine.

*

Arhimandritul Leonid Kavelin, scriitorul vieții Fericitului Macarie și unul dintre ucenicii săi de marcă era un om foarte erudit. Cunoștea limbile greacă, latină, germană, franceză, engleză, sârbă, bulgară, poloneză, turcă și arabă, bineînțeles pe lângă limba rusă, limba lui națională.

*

A rămas de la Sfântul Ambrozie al Optinei un manuscris inedit: Despre liniștea duhovnicească sau Contemplarea odihnei veșnice.

*

Sfântul Isaac al Optinei moare cu teama de Dumnezeu în suflet, zicând: „E înfricoșător să mori. Cum mă voi înfățișa înaintea lui Dumnezeu la Judecata de Apoi? Lucru cu neputință de ocolit…”.

Testamentul său față de comunitatea monahală de la Optina a fost: „Trăiți cum vă îndeamnă conștiința, cereți ajutorul Împărătesei Cerului, și totul va fi bine!”.

Adică viața după conștiință și mare încredere în ajutorul Prea Curatei Stăpâne.

*

Fericitul Macarie i-a spus Fericitului Teodosie († 20 octombrie 1903), care și-a scris autobiografia la sfatul Fericitului Ambrozie de la Optina: „Vei fi ispitit cu vedenii [false], dar cunoașterea propriilor tale slăbiciuni te va îmbogăți în smerenie, și vei fi îngăduitor față de neputința altora”.

Adică Dumnezeu te va lăsa să fii înșelat de vedenii demonice, pentru ca, mai apoi, smerindu-te mult din cauza căderilor tale, să te umpli de smerenie, smerenie care te va face să fii mult înțelegător cu oamenii, care suferă de diverse patimi și de multă neștiință în ceea ce privește teologia ortodoxă, modul cum să se nevoiască, modul de a distinge între ce e bun și ce e rău pentru ei.

*

Sfântul Nou Mucenic Ioasaf din Kaluga († 1918): „..când vin supărările, clevetirile și prigonirile, bucură-te de ele, sărută-le, căci ele sunt calea împărătească ce duce la Dumnezeu”.

Adică înțelege rostul lor dumnezeiesc în viața ta.

*

Fericitul Ioan N. Nemitov, un mirean cu viață sfântă, care îl vede pe Sfântul Stareț Amfilohie. Adoarme la 5 mai 1875.

*

Fericita Eva, monahie, primește o monedă, în dar, de la Sfântul Nicolae al Mirelor Lichiei și își recapătă vederea. A trăit aproape 100 de ani.

*

Fericitei Vitalia, rasoforă, care niciodată nu cerea nimic și răbda toate în tăcere, deasupra chiliei ei s-a ivit, pe cer, o stea mare și strălucitoare, care s-a putut vedea zi și noapte până la înmormântarea sa.

*

Fericita Magdalena, schimonahie, care adoarme pe data de 25 august 1848, e văzută de o altă femeie duhovnicească cum e primită în Rai.

*

Ivan V. Kirievski a fost un alt ucenic al Dumnezeiescului Macarie. Împreună cu el Fericitul Macarie a tipărit scrierile Sfinților Părinți și acesta a dezvoltat o filosofie rusă independentă.

***

Din scrisorile Fericitului Macarie de la Optina:

„Osândirea e semn de mândrie, și tot așa și mânia”. Pentru că reacționezi împotriva a ceva care te doare…

*

„cel ce se încrede în faptele sale [bune], chiar cu credință [dreaptă], greșește”. Pentru că niciodată nu trebuie să absolutizăm lucrurile bune din viața noastră, ci mereu trebuie să ne simțim la începutul nevoinței pentru mântuirea noastră.

*

„a te necăji fiindcă ai căzut [în vreun păcat] vine dintr-o mândrie duhovnicească”. Dintr-o mândrie care se crede duhovnicească. Pentru că nu acceptăm că noi am dorit păcatul și noi ne-am lăsat convinși de el.

*

„Tăierea voii [personale] și nebizuirea pe înțelegerea proprie [în anumite lucruri] sunt primele mijloace de dobândire ale smereniei”.

Pentru că atunci când nu mai asculți de tine, ci de un altul, înțelegi și trăiești bogăția de har care îți vine din sfaturile sale. Îți trăiești viața ca pe un dar al altuia sau al altora față de tine și tocmai de aceea te umplii de smerenie și de bucurie duhovnicească.

*

„tulburare ale cărei rădăcini sunt mândria și dragostea de tine însuți”.

Dacă te tulburi, în mod profund, pentru ce ți se spune și ce ți se face rău, atunci nu înțelegi și nici nu accepți, că nimic nu se petrece fără voia lui Dumnezeu și fără ca tu să ai un folos din fiecare durere de acest fel.

*

Iubea zicerea Sfântului Isaac Sirul: „Lucrurile lui Dumnezeu [adică darurile, harismele, vederile extatice] vin de la sine [în persoana noastră], fără ca acela [ce le primește] să știe că au venit. Da, dar numai dacă locul [lăuntrului său] este curat, nu întinat”.

*

„din cantitate se va naște și calitatea rugăciunii”.

După multă rugăciune după putere apare și rugăciunea duhovnicească, profundă, cu multă contemplație și simțirea harului dumnezeiesc.

*

„A te socoti vrednic [de Dumnezeu și de daruri dumnezeiești] e semn de nevrednicie”, de viață păcătoasă.

*

„să ne aruncăm în adâncul smereniei”. Să căutăm să gândim smerit întotdeauna și să ne smerim continuu în orice facem și după ce facem vreun lucru anume.

***