Viața Sfintei Melania Romana

Însemnări din data de 16 noiembrie 1999, după ediția rom. : Sfânta Cuvioasă Melania Romana, Binefăcătoarea sau cum devin bogații Sfinți, trad. de Diac. Ioan I. Ică jr. și Maria Cornelia Oros, Ed. Deisis, Sibiu, 1998.

*

E pomenită pe data de 31 decembrie, ea fiind Sfânta Melania cea Tânără iar bunica ei este Sfânta Melania cea Bătrână.

*

Sfânta Melania a fost căsătorită cu Pinian și lor le-a murit copila, pe care doreau să o închine lui Dumnezeu. Începe să țină doliu pentru fiica ei.

*

Începe să poarte văl și să postească, deși sclavilor de pe domeniul ei le dădea mâncare de dulce.

*

Și când a început să se dedice vieții ascetice, Sfânta Melania, matroană romană foarte bogată, avea 20 de ani iar Pinian, soțul ei, 24 de ani.

*

Vrea să își vândă casa și domeniile pentru sărăcia pentru Hristos Dumnezeu, însă pentru propietatea lor de pe colina Coelius nu s-au găsit cumpărători, pentru că era prea scumpă.

*

Își vindea proprietățile pas cu pas și dădea banii săracilor, clerului și mănăstirilor.

*

Și-a stabilit un program zilnic de asceză: ce să mănânce, cât să se roage și timp alocat pentru citit și scris.

*

N-a băut niciodată vin.

*

A început să mănânce la două sau trei zile odată iar pâine neagră mânca numai sâmbăta și duminica câte puțin.

*

Refuză să mănânce ceva făcut cu ulei chiar și în ziua de Paști.

*

Una dintre mărturiile cele mai dureroase ale vieții sale: „Cel mai adeseori lovituri mai grele decât ale vrăjmașului [diavol] mi le-au făcut oameni, care aveau înfățișarea de sfinți”.

M-au rănit cei care pozau în oameni duhovnicești, dar erau impostori.

*

Copia texte din Sfânta Scriptură și adăuga, alături la ceea ce copia, și reflecțiile sale.

*

Citea din Sfânta Scriptură toată seara și până la miezul nopții sau peste miezul nopții, dormind doar câteva ore.

*

Citea întreaga Sfântă Scriptură de trei sau de patru ori pe an.

*

Notele sale la Scriptură și reflecțiile sale le împărțea persoanelor duhovnicești, pentru că o copie a Sfintei Scripturi costa o avere în vremea ei.

*

A învățat pe de rost pravila Ceasurilor și a slujbelor bisericești și o recita pe fiecare zi împreună cu fecioarele care trăiau în jurul ei.

*

Îi mângâia pe toți cu cuvintele sale. Îndemna mereu la curăție.

*

Călătorește în Africa, apoi în Palestina pentru a cerceta oameni duhovnicești. E primită de Sfântul Chiril al Alexandriei și de Sfântul Nestorie, ultimul dintre ei dorind ca ea să rămână împreună cu el și cu mama ei, Albina.

*

Sfântul Nestorie era un monah egiptean. Acesta avea darul vederii inimilor oamenilor. El a văzut frumusețea sufletului Sfintei Melania și aceasta a fost surprinsă când i-a dezvăluit greutățile prin care trecuse și i-a vorbit de suferințele viitoare.

*

Sfânta Melania își împarte aurul monahilor egipteni și celor care refuzau să îl primească, ea îl punea, pe ascuns, în chiliile lor.

*

Monahii din jurul Alexandriei îi dăruie Sfintei Melania o cingătoare de piele (simbolul castității), o glugă (simbolul smereniei lui Hristos) și o haină de in fără mâneci. Le ia cu ea la Ierusalim și acestea vor fi hainele ei de înmormântare.

*

Va trăi 11 ani ca zăvorâtă.

*

După ce moare mama ei, Albina, construiește o mănăstire, pentru că dorea să îi ajute și pe alții să se mântuie.

*

Le interzice fecioarelor din mănăstirea sa să vorbească cu bărbați.

*

După ce a murit Albina, mama ei, a murit și soțul și fratele ei duhovnicesc, Pinian, pentru care Sfânta Melania a ținut doliu 4 ani.

*

Sfânta Melania proiectează o mănăstire de bărbați pe Muntele Măslinilor. Cel care o va ridica va fi preotul Gherontie, biograful Sfintei Melania.

*

Sfânta Melania spunea: „fără rânduială cele ale păcii se clatină”. Fără o rânduială strictă în viața monahală cele ale păcii, adică viața de obște monahală și toată arhitectura vieții ascetice e șubredă.

*

„Ascultarea aceasta este: să faci ceea ce nu vrei, pentru odihnirea celui ce ți-a poruncit și să te silești pe tine însuți pentru Cel ce a zis: Împărăția Cerurilor se ia cu de-a sila și cei ce se silesc o răpesc pe ea”.

*

„dacă cineva râvnește să postească fără celelalte virtuți, [atunci] se aseamănă miresei aceleia, care, fiind goală la trup, își împodobește doar picioarele”.

*

Merge la Constantinopol ca să vorbească cu unchiul ei Volusian, care era încă păgân.

*

Trăiește o puternică durere de șold pricinuită de către diavol. Unchiul său se botează, datorită ei iar ea se vindecă de durerea la șold.

*

Face minuni și vindecări.

*

Își prezice adormirea.

***