Sfântul Antim Ivireanul, Chipurile Vechiului și Noului Testament (însemnări) [1]

Însemnări din data de 26 noiembrie 1999, după Antim Ivireanul, Opere, ed. critică și studiu introd. de Gabriel Ștrempel, Ed. Minerva, București, 1972.

*

Scrierea de față a fost închinată la data de 1 iulie 1709, la Târgoviște, Sfântului Constantin Brâncoveanu, domnul Țării Românești.

*

„scârba inimii”, adică durerea duhovnicească a inimii

*

Domnul îl însuflețește pe Adam în Damasc și apoi îl mută în Grădina desfătării.

*

Prin punerea numelui femeii de către bărbat, Adam și Eva au închipuit pe Hristos Domnul și Sfânta Sa Biserică.

*

La 15 ani Adam îl naște pe Cain. La 30 de ani pe Avel/ Abel. La 230 de ani pe Sit/Set.

*

Protopărintele Adam a mai avut 30 de fii și 30 de fiice, afară de Cain și Abel, după istoricul Filon din Alexandria.

*

În anul 3682 de la facerea lumii, începând cu Sfântul Moise, a început legea scrisă, până atunci toate informațiile fiind transmise oralo-tradițional.

*

La vârsta de 100 de ani, Propărinții noștri îl plâng pe Sfântul Abel: primul martir al istoriei lumii.

*

Din neamul lui Set se trage neamul fiilor lui Dumnezeu.

*

Cele 7 greșeli ale lui Cain:

1. nu aduce jertfă dreaptă, din toată inima, lui Dumnezeu;

2. l-a gelozit pe fratele lui, pe Abel;

3. a fost viclean față de Abel;

4. l-a omorât pe Abel;

5. a spurcat pământul prin uciderea fratelui său;

6. a tăgăduit crima făcută, cu obrăznicie, în fața lui Dumnezeu;

7. nu s-a căit pentru păcatele lui.

*

Cain a aflat cumpenile și măsurile și a pus hotar pământului și a zidit cetăți.

*

Într-un desiș de pădure, Cain a fost ucis de Lameh, al 7-lea om după Adam, fiul lui Matusal.

*

Cain l-a omorât pe Abel, când Abel avea 100 de ani.

*

Adam și Eva îl plâng pe Abel în Valea Lacrimilor, de lângă Evron.

*

Lameh e primul bigam de pe pământ. Adică primul care a avut două soții în același timp.

*

Enos = om sau bărbat, adică cuvântător și tare.

*

Enos a început să se roage lui Dumnezeu și să cheme numele Lui. El a făcut chipuri în cinstea lui Dumnezeu asemănătoare Sfintelor Icoane.

*

Enoh a fost omul care a creat cuvintele și cartea prima oară pe pământ. Pe vremea lui moare Sfântul Adam.

*

Matusala, după Fericitul Ieronim, moare în vremea potopului.

*

Iovil e cel care face corturile păstorilor, desparte turmele după feluri și după neamuri și rânduiește anii.

*

Iuval află cum se poate produce muzică. El e cel care inventează lăutele, organele și felurile cântărilor.

Cunoscând faptul, că va avea loc un potop universal, a scris istoriile vremii sale pe un stâlp de lemn și  pe unul de piatră, pentru ca să rămână stâlpul de piatră dacă potopul va fi cu apă și să rămână stâlpul de pământ dacă potopul va fi cu foc.

*

Femeia Noeman află meșteșugul țesăturii și al cusăturii.

*

Tubal inventează fierăria, construind băi de fier, de aramă, de aur și de argint etc. Datorită sunetului ciocanelor lui Tubal, Iavan/ Iuval află potrivirile și întocmirile glasurilor.

*

În vremea lui Maleleil apar uriașii pe pământ, ca rezultat al căsătoriilor dinte fiii lui Set și fetele lui Cain.

*

Neamul lui Cain, care număra 77 de suflete/oameni moare la potop.

*

Noe se naște la anul 1642 de la facerea lumii.

*

De la Sfântul Adam și până la potopul universal, din timpul Sfântului Noe, au fost 2242 de ani.

*

Corabia Sfântului Noe a fost făcută cu 100 de ani înainte de venirea potopului, după Dumnezeiescul Ieronim.

*

După Dumnezeiescul Augustin al Hipponei sunt 8 veacuri ale lumii:

1. De la Adam la Noe;

2. De la Noe la Avraam;

3. De la Avraam la David;

4. Aflarea împăraților;

5. Mutarea poporului lui Israel în Babilon;

6. Întruparea Domnului;

7. Deschiderea ușilor cerului, adică veacul de acum, când tot omul se poate mântui;

8. Învierea morților și viața veșnică.

***

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Calende (însemnări)

Însemnări din data de 23 noiembrie 1999. După trad. Pr. Prof. Dr. Dumitru Fecioru, editată în rev. Glasul Bisericii (1976), nr. 9-12.

*

„de cum s-a luminat de ziuă, femei și bărbați, își umplu sticlele și paharele cu vin și beau fără cumpătare”. O situație trasă la xerox în contemporaneitate, când vine vorba de nunți, zile onomastice sau zile de sărbătoare.

*

„O zi este bună sau rea, nu datorită zilei [după cum spune horoscopul]; că o zi nu se deosebește de alta; ci datorită râvnei sau trândăviei noastre”.

Adică nu vă mai uitați după cei care ghicesc cu horoscopul, pentru că ziua e așa cum ți-o faci tu: dacă păcătuiești e o zi rea pentru tine, dacă faci lucruri bune e o zi plină de har.

*

„Dacă ai cugetul curat [adică conștiința curată], ai totdeauna sărbătoare” la tine în suflet. Ești într-un paznic continuu pentru că ești plin de bucurie duhovnicească.

*

„La ce-mi folosește sărbătoarea, când mă știu cu sufletul întunecat?”. Pentru că nu mă pot bucura de păcate, ci numai de harul lui Dumnezeu venit în viața mea.

*

Podoaba și bogăția noastră nu sunt slugile [pe care le avem], hainele și caii [din posesia noastră], ci virtutea sufletului [nostru], bogăția faptelor bune și îndrăznirea către Dumnezeu”.

Iar ca să avem îndrăzneală de fii către Dumnezeu trebuie să fim plini de slava Sa, de curăție și sfințenie.

*

Împodobirea încălțămintei, la modă și astăzi, „e o dovadă și un semn de mare ruină sufletească [de mare decadență] și la bărbați și la femei”. Era vorba să pună podoabe scumpe pe încălțăminte sau pe haine.

*

Despre căsătorie: „să ne luăm însoțitor în viață [tovarăș de drum și de nevoință], nu tovarăș de afaceri”. Pentru că și atunci, ca și astăzi, se produceau căsătorii din interes financiar sau sexual și mai puțin cu scop duhovnicesc și împlinitor.

*

„când faci o faptă pentru Dumnezeu, chiar de-ar fi lumească fapta aceea, îți aduce foarte mare folos, pentru că o faci cu gând iubitor de Dumnezeu”. Și aici putem integra tot efortul nostru de la locul de muncă și tot ceea ce facem pentru societatea în care trăim.

***

Despre Părintele Cleopa Ilie

Însemnări făcute pe data de 16 și 23 noiembrie 1999, cf. ed. rom. : Arhim. Ioanichie Bălan, Viața și nevoințele arhimandritului Cleopa Ilie, Ed. Trinitas, Iași, 1999.

*

Părinții săi:

tatăl: Alexandru Ilie;

mama: Ana Ilie.

A avut 10 frați.

*

Cunoaște puterea duhovnicească a Psaltirii.

*

Amintește spusa unui Sfânt Părinte: „sfârșitul lumii [actuale] va veni, când va lipsi dragostea dintre oameni”. Însă sfârșitul lumii înseamnă transfigurarea creației actuale și nu distrugerea ei definitivă.

*

Și-a ars cărțile pe care le-a scris fără binecuvântare de la cineva.

*

„frica de Dumnezeu și cugetarea la moarte îl izbăvesc pe om de tot păcatul”

*

Ain Karem – locul de naștere al Sfântului Ioan Botezătorul.

*

Amintește și de spusa Părintelui Paisie Olaru: „Să ai răbdare! Să nu cumva să tai din cruce”, adică din nevoința ta monahală.

*

Mireasa = sufletul nostru.

*

„Răbdare până la ușa mormântului”. Să rabzi, în credință, toate durerile, suferințele, ispitele până în clipa morții.

*

Recomanda spovedanie, apoi Sfântul Maslu cu cel puțin 3 preoți.

*

Despre candela din fața Sfintelor Icoane.

*

Canonul de 1000 de metanii pentru ieșitul din mănăstire fără rasă. Se referă la ieșirea unui monah, în haine civile, din mănăstire.

*

După 40 de ani de călugărie poți să te faci nebun pentru Hristos, spunea el.

Însă nebunia pentru Hristos e o harismă și nu o lucrare pentru care trebuie să te pregătești, și pe care o poți avea de la orice vârstă, după cum vedem din viețile Sfinților nebuni pentru Hristos.

*

Rostea Acatistul Buneivestiri dimineața și Paraclisul Maicii Domnului seara.

*

„Să ai pocăința tâlharului de pe cruce!”.

*

„Să aveți către Dumnezeu inimă de fii, către voi minte de judecător și către aproapele inimă de mamă”.

Să vă simțiți fiii lui Dumnezeu, să vă judecați pe voi înșivă continuu, dar să vă purtați maternal cu aproapele vostru.

*

Munții sunt oamenii duhovnicești, iar dealurile [de care vorbește Scriptura] sunt cei de pe treapta a doua” în creșterea duhovnicească.

*

„cel ce face ascultare [de duhovnic sau de aproapele] cu rugăciune, liturghie săvârșește”. Adică aduce daruri lui Dumnezeu ascultarea și rugăciunea lui.

*

Unul dintre sfaturile cele mai corecte: „Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu!”. Și nici atunci cu aroganța că știi totul în materie de acea nevoință.

*

Cu referire la Sfintele Marta și Maria, surorile Sfântului Lazăr, din Evanghelie, într-o înțelegere duhovnicească: „trupul este Marta, iar sufletul este Maria”. Și ambele trebuie să slujească Domnului în același timp.

*

„Binele nu este bine când nu se face bine” în toți termenii, în tot parcursul său. Adică binele e cel care se săvârșește duhovnciește, după detaliile sale interne și nu de fațadă.

*

„Să avem convingerea [sinceră] că în toată clipa Îl supărăm pe Dumnezeu” prin ceea ce facem. Și, datorită acestui lucru, niciodată nu ne vom mai mândri și nici lăuda cu ceea ce facem.

*

Era de părere, că celor bogați nu trebuie să li se dea canon să facă milostenie. Probabil ca să nu îl facă ușor și să se mândrească și mai mult.

*

Grija față de toți: „Dacă aș avea o traistă mare, v-aș băga pe toți în ea și v-aș duce pe toți în Rai”.

*

Mâncarea frugală: „Cea mai bună mâncare este ceai cu pâine. Mâncare ușoară!”.

***