Sfântul Antim Ivireanul, Chipurile Vechiului și Noului Testament (însemnări) [2]

Prima parte… Însemnări din data de 24 februarie 2000.

*

La anul 2140 de la facerea lumii se naște Sem.

*

Motivul potopului: la 1100 ani de la facerea lumii, feciorii lui Cain se împreunează cu femeile fraților lor, făcând mari curvii iar femeile, devenind rele, se amestecau cu alți bărbați și îi huleau pe bărbații lor.

*

Set locuiește, după moartea lui Adam, lângă Rai, într-un munte.

*

Cain locuia într-o câmpie, acolo fiind locul unde l-a ucis pe Abel.

*

La anul 2500 de la facerea lumii, bărbații încep să dorească femeile altora.

*

La anul 2600, se împreunează fiii lui Set cu fetele lui Cain și apar uriașii.

*

Feciorul lui Ham, numit: Huș/Cuș, s-a născut la 100 de ani după potopul universal. La 30 de ani e lăsat în pământul lui Etham. Huș primește de la Dumnezeu dar de înțelepciune și el este inventatorul astronomiei.

*

Din Huș/Cuș se naște Nimrod, care avea înălțimea de 20 de coți, adică 9, 6 metri. Acesta împărățește în Babilon și el află istoria celor 4 împărății și sfârșitul lor,  al căror sfârșit a fost profețit și de Sfântul Proroc Daniel.

*

Din cei 3 fii ai lui Noe apar 72 de neamuri:

1. din Iafet apar 15;

2. din Ham apar 30;

3. din Sem apar 27.

*

Sem stăpânește Asia, Ham stăpânește Africa iar Iafet: Europa.

*

Din Sem se naște Domnul Hristos după trup.

*

Din Ham și Iafet apar neamurile păgâne.

*

Sem, la vârsta de 102 ani îl naște pe Arfaxad, din care a reieșit neamul iudeilor și al haldeilor.

*

De la cei 3 fii ai lui, Noe vede 24.000 de bărbați, afară de femei și copii, care aveau stăpânitori peste ei.

*

Pe fiii lui Ham îi stăpânea Nimrod, care locuia în Babilon.

Pe fiii lui Set îi stăpânea Ghetraf iar pe fiii lui Iafet: Sulfanos.

*

După potop au existat 4 împărății:

1. la răsărit: asierienii, conduși de Vil și de Semiramis, soția lui;

2. la apus: sihimeii, conduși de Eghialie;

3. la miazănoapte: sciții, conduși de Darie/Darius;

4. la miazăzi: egiptenii, conduși de Menefta.

*

Împărăteasa Semiramis a asirienilor se căsătorește cu fiul ei și zidește Babilonul. După ea vine Ninos, care inventează idolii, punând chipul tatălui său în ulițe, pentru ca să fie venerat de către toți. După el urmează Sardanapal.

*

Sala trăiește 800 de ani și zidește Salimul/Ierusalimul.

*

Din Eber se trag evreii. În vremea lui se zidește turnul lui Vabil [turnul Babilonului] în câmpia Sanaar/Senaar.

*

Peleg [al cărui nume înseamnă: despărțire] e primul care se închină idolilor.  El trăiește 209 ani. În vremea lui se despart limbile și la el rămâne limba evreiască, care, la început, era limba tuturor oamenilor.

*

Apar 72 de limbi după despărțirea limbilor.

*

În timpul lui Ragav, care trăiește 207 ani, a început împărăția sciților, care a fost condusă, mai întâi de către Ranos. Asta la anul 2902 de la facerea lumii.

*

Serug a trăit 200 de ani. Pe timpul lui începe împărăția egiptenilor, condusă întâi de Mincos.

*

Pe vremea lui Nahor a început împărăția asiriană.

*

Nahor are fii pe Uz, Vuz, din care se naște Valaam de la Num. 23 și 24, Vathuil, plus alți 5.

*

Nahor se căsătorește cu Malha, care era fata fratelui său Arran, cu care se căsătorește după moartea acestuia și merg împreună în Haranul Mesopotamiei.

*

La anul 3184 de la facerea lumii, Zoroastru e cel care inventează vrăjitoria.

*

Ceilalți fii ai lui Avraam nu sunt pomeniți în Sfânta Scriptură pentru că nu au fost oameni credincioși, în afară de Isaac.

*

Părinții Sfinților Moise și Aaron: tatăl se numea Aram iar mama: Iothavith.

*

Legea lui Moise a durat 1536 de ani.

*

Fata împăratului faraon, care l-a scăpat pe Moise, se numea Hamur.

*

Din Salmon și Raav se naște Vooz/Booz.

*

Cele trei chemări ale Sfântului Samuil: „că va să înflorească cu putere întreită, adică cu judecătorie, cu preoție și cu prorocie”.

*

Sfântul Ilie Tesviteanul „a fost răpit în Rai”.

*

Sfântul Iona Prorocul a fost fiul văduvei din Sarepta Sidonului, pe care l-a înviat Sfântul Ilie Tesviteanul.

*

Când Sfântul Isaia a avut vedenia despre Babilon atunci a început construcția Romei, adică la anul 4459 de la facerea lumii.

*

Sfântul Amos a fost omorât de Amathia, preotul lui Vethil, bătându-i piroane de fier prin tâmple. El a profețit despre pierderea celor 10 neamuri.

*

Pe la anul 4795 de la facerea lumii trăia filosoful Platon.

*

Domnul Iisus Hristos se naște în anul al 42-lea de domnie al împăratului roman Octavian Augustus.

*

Domnul Se botează la vârsta de 30 de ani. Propovăduiește 3 ani și 3 luni.

*

Domnul Se arată Sfinților Săi Ucenici, în cele 40 de zile până la Înălțare, de 12 ori.

*

Timpul până la nașterea Domnului:

de la Adam la Noe au fost 1642 de ani;

de la Noe până la potop au fost 600 de ani și 2242 de ani de la facerea lumii;

de la potop la Avraam au fost 942 de ani și 3184 de la facerea lumii;

de la Avraam la David au fost 1020 de ani, adică 4204 de la facerea lumii;

de la David și până la exilul în Babilon al lui Israel au trecut 409 ani, adică 4613 ani de la facerea lumii;

iar de la exilul babilonic și până la Hristos Domnul au trecut 586 de ani, adică 5199 de ani au trecut de la Adam și până la nașterea lui Hristos Dumnezeu.

***

„Înțelepciune” însemna cunoașterea Scripturii…

…în vechea literatură românească populară.

Cel puțin așa atestă un text din secolul XVIII (1797), intitulat Istoria unui voinic înțălept și învățat, întrebându-se din ponturi cu o fată a unui împărat, după cum arată în gios.

I. C. Chițimia, care a semnalat acest text (eu l-am luat din vol. Folclorul românesc în perspectivă comparată, Ed. Minerva, 1971, p. 381 ș. u.), din care am extras paginile de mai sus, l-a considerat un basm, ceea ce este doar în aparență.

Povestea este cea a unui „voinic de neam bun, foarte înțelept și învățat”, dar sărac, care pleacă în țări străine pentru a se chivernisi. Ajunge până la urmă la o cetate străjuită de capete înfipte în pari. Află că fiica împăratului pretinde, pentru a se căsători, ca pețitorul să fie supus unui examen prin care să-i demonstreze că este mai înțelept și mai cunoscător decât ea.

Mai sus aveți întrebările ei și răspunsurile voinicului. Iar întrebările presupun toate o foarte bună cunoaștere a Sfintei Scripturi și a tradiției teologice.

Relația basmului (cuvântul are etimologie slavă, este sinonim cu vechiul basnă și înseamnă minciună, scorneală), în general, cu literatura cultă și cu cea sacră este, după cum bănuiam de ceva vreme, una foarte importantă. Direcția filiației nu este dinspre folclor spre literatura cultă, ci invers. Basmul, așa cum o afirmă și etimologia, este o născocire, o deviație imaginativă, o brodare literară și populară pe marginea unor fapte/aspecte reținute din literatura cultă și teologică.

Întrebările și răspunsurile de mai sus reprezintă un material teologic. Tipul fiicei de împărat foarte înțelepte, cărturare, poate avea confluențe cu hagiografia, în care avem exemplele unor Sfinte nu numai foarte frumoase, ci și foarte inteligente: Tecla, cea care stătea la picioarele Sfântului Pavel, Irina, care a convertit – după o dispută similară – 100 de filosofi la creștinism, chemați inițial să o reconvertească pe ea la păgânism, Varvara, etc.

Împăratul din basme, care caută moștenitorii cei drepți urmează de asemenea un tipar evanghelic.

Fiul cel mic de împărat, care se dovedește virtuos, dintre doi sau trei frați, este iarăși după tipar biblic, după modelul lui Abel sau Hristos (al doilea Adam). Acesta răzbește nu numai prin vitejie, cât mai ales prin bunătatea inimii, prin milă, compasiune față de oameni și față de toate vietățile create de Dumnezeu. Etc.