„Înțelepciune” însemna cunoașterea Scripturii…

…în vechea literatură românească populară.

Cel puțin așa atestă un text din secolul XVIII (1797), intitulat Istoria unui voinic înțălept și învățat, întrebându-se din ponturi cu o fată a unui împărat, după cum arată în gios.

I. C. Chițimia, care a semnalat acest text (eu l-am luat din vol. Folclorul românesc în perspectivă comparată, Ed. Minerva, 1971, p. 381 ș. u.), din care am extras paginile de mai sus, l-a considerat un basm, ceea ce este doar în aparență.

Povestea este cea a unui „voinic de neam bun, foarte înțelept și învățat”, dar sărac, care pleacă în țări străine pentru a se chivernisi. Ajunge până la urmă la o cetate străjuită de capete înfipte în pari. Află că fiica împăratului pretinde, pentru a se căsători, ca pețitorul să fie supus unui examen prin care să-i demonstreze că este mai înțelept și mai cunoscător decât ea.

Mai sus aveți întrebările ei și răspunsurile voinicului. Iar întrebările presupun toate o foarte bună cunoaștere a Sfintei Scripturi și a tradiției teologice.

Relația basmului (cuvântul are etimologie slavă, este sinonim cu vechiul basnă și înseamnă minciună, scorneală), în general, cu literatura cultă și cu cea sacră este, după cum bănuiam de ceva vreme, una foarte importantă. Direcția filiației nu este dinspre folclor spre literatura cultă, ci invers. Basmul, așa cum o afirmă și etimologia, este o născocire, o deviație imaginativă, o brodare literară și populară pe marginea unor fapte/aspecte reținute din literatura cultă și teologică.

Întrebările și răspunsurile de mai sus reprezintă un material teologic. Tipul fiicei de împărat foarte înțelepte, cărturare, poate avea confluențe cu hagiografia, în care avem exemplele unor Sfinte nu numai foarte frumoase, ci și foarte inteligente: Tecla, cea care stătea la picioarele Sfântului Pavel, Irina, care a convertit – după o dispută similară – 100 de filosofi la creștinism, chemați inițial să o reconvertească pe ea la păgânism, Varvara, etc.

Împăratul din basme, care caută moștenitorii cei drepți urmează de asemenea un tipar evanghelic.

Fiul cel mic de împărat, care se dovedește virtuos, dintre doi sau trei frați, este iarăși după tipar biblic, după modelul lui Abel sau Hristos (al doilea Adam). Acesta răzbește nu numai prin vitejie, cât mai ales prin bunătatea inimii, prin milă, compasiune față de oameni și față de toate vietățile create de Dumnezeu. Etc.