Nicolae Milescu traduce Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre

Cartea este o traducere din greacă a lui Milescu, după Sfântul Atanasie cel Mare, iar textul de mai sus este cf. Virgil Cândea, Rațiunea dominantă, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 89-115.

Ca să îl citiți, fie deschideți fiecare imagine într-o fereastră nouă, fie le downloadați (sau intrați aici).

Nicolae Milescu, după un obicei al vremii care nu era deloc neobișnuit, face interpolări, pe unele dintre ele semnalându-le V. Cândea prin litere cursive și paranteze drepte.

Un exemplu este răspunsul la întrebarea XLIX de la p. 100, scris cu cursive. Întrebarea era  cu privire la pomul din care a mâncat Protopărintele Adam, dacă era cumva smochin sau altceva.

Iar răspunsul pe care îl transcrie Milescu este identic ca mesaj cu ceea ce afirmă Sfântul Epifanie al Salaminei (Ciprului), text reprodus și în Palia istorică, la p. 104-105, anume că Protopărinții au căzut „pentru pofta, căci doriia a ști toate câte știe Dumnezeu”, că ”lemnul vieții nimică altă nu este, ci numai Hristos și Duhul Sfânt, precum și lui Adam i să arătă, ca un copaciu înalt întru creștere, ci vârforile lui ajungea tocma la ceriu…” și „nu era lemn de mâncare, precum grăiesc oarecarii, ci să arătă mărirea lui Dumnezeu prin mijloc de raiu… […] Iar carii zic că pentru căci s-au împreunat Adam și Eva în raiu, pentru aceea căzură, cei ce vor lătra unile cuvinte ca acestea să fie anatema”.

În nota de subsol, V. Cândea spune că n-a aflat acest fragment la Sfântul Atanasie, de aceea credem că e corectă atribuirea lui Sfântului Epifanie, mai ales că acesta din urmă este citat în răspunsul la întrebarea III de la p. 103 (iar Sf. Atanasie nu avea cum să-l citeze pe Sf. Epifanie): „cel dintru Svinți părintele nostru Epifanie, arhiepiscopul Chiprului, la cartea ce să chiamă Panarion… mai pre larg arată cum odată cu ceriul și cu pământul să fie făcuți și ei [îngerii], nu mai înainte…”.

Același lucru scrie și în Palia istorică, care începe cu Hexaemeronul Sfântului Epifanie, la p. 101: Întâia zi făcu Dumnezeu ceriul de sus, pământul și apele…; și făcu duhuri, să slujească înaintea lor – aceștia sunt îngerii carii slujesc înaintea feții Lui…”.

De asemenea, răspunsul la întrebarea X, de la p. 105 presupune o dezbatere care există și în Palia istorică, cu o explicație identică – vezi Palia, p. 102, despre căderea îngerilor în ziua a patra și zidirea oamenilor în ziua a șasea.