Solitary Man (2009) sau excesele invizibilității

Ben Kalmen, alias Michael Douglas, reușește în Solitary Man să îi dezamăgească aproape pe toți cei care se intersectaseră cu viața lui, pentru că, de la un moment dat…s-a simțit invizibil. Nu a mai fost receptat, nu a mai fost văzut ca un om important al societății (când intram undeva toată lumea întorcea capul spre mine…), ci numai cei de vârsta lui îl mai respectau.

Asta l-a deprimat imens, alături de o posibilă problemă la inimă. Începe să fie un aventurier, să își înșele soția, să își falimenteze afacerea…A rămas, în cele din urmă, singur…Și când i-a fost cel mai greu, atunci s-a întors la un vechi prieten, care avea un mic restaurant lângă un campus universitar.

Prietenul său, Jimmy Merino, alias Danny DeVito, îi reamintește de rolul prieteniei în viața lui și îi dă exemple clare despre prietenia pe care i-o poartă. Mai multe lucruri îl sensibilizează până la urmă pe Ben Kalmen și, pe banca unde îi câștigase inima fostei sale soții, i se confesează acesteia și se împacă cu ea, cu un alt prieten important al lui, care nu îl uitase.

Fosta soție, Nancy Kalmen, alias Susan Sarandon, joacă un rol secundar în film dar ea este cea care dezleagă, cu tact și cu îngăduință, drama interioară a soțului ei și cea care oferă soluția unui final fericit.

Pentru că s-a simțit singur și pe buza morții…bărbatul de succes nu a mai vrut să fie loaial unor principii. Însă înțelege, în cele din urmă, că orice încălcarea a principiilor în dragoste și în societate, în reala societate care te cunoaște și te respectă, înseamnă o stricare a propriului echilibru interior, o distrugere a vieții tale.

Însă filmul nu e o pledoarie pentru singurătate și nici pentru eșec existențial, ci este o pledoarie pentru autenticitate în relații.

Pe tânărul studios, care și-a găsit o prietenă fidelă, îl încurajează să o ia de soție, pentru că ea face parte din cele unice, pe când, pe tânăra fără experiență și fiica amantei sale, cu care are o aventură de o noapte, o atenționează că relația amoroasă se împlinește doar cu bărbatul pe care îl iubești și cu simpla agilitate sexuală nu ajungi departe.

Resortul interior al dramei: m-am simțit invizibil.

Excesele invizibilității: escapade sexuale, nopți nedormite, bani cheltuiți prostește, singurătate, boală…

Dar, pe de altă parte, filmul e un memento la condiția fiecăruia dintre noi, pentru că ne arată cât de vulnerabili suntem dacă nu avem relații reale.