Prima parte…

*

Ziua a doua

„Biserica cea stearpă a născut din păgâni”

Biserica formată din păgâni și care era stearpă tocmai pentru că nu năștea Sfinți, odată cu venirea Domnului și cu primirea Evangheliei a început să rodească Sfinți.

*

„Ca niște rouă de dimineață veselia ta curgând pururea”

Veselia e delicată ca roua pentru că e har dumnezeiesc. Veselia nu e învolburare a patimilor ci ieșirea la suprafață a suavității inimii, a curăției inimii.

*

„cuptorul patimilor”

O referință, în special, la patima desfrânării dar, câteodată, și la mânie, ambele patimi fiind un creuzet de energie negativă aidoma unui cuptor încins.

Desfrânarea ne umple de focul desfrânării, pe când mânia de răceala răzbunării. Ambele ne fac să clocotim, să ne ieșim din fire, să înnebunim temporar.

*

„Milostive, pentru dragostea chipului Tău ai stătut pe crucea Ta și s-au topit neamurile”

Milostive Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din dragoste nemărginită pentru om,  pe care  l-ai făcut după chipul Tău, Te-ai suit pe cruce și Te-ai dat morții, pentru ca să faci din toate neamurile un singur neam: neamul creștinilor ortodocși!

*

„cu credință îl sărută, și dar primește”

Dar= har dumnezeiesc, ajutor, sprijin în viața noastră.

*

„darul cel nedeșertat”, adică neterminat, neîmpuținat, deși ni se dăruie de către Dumnezeu în mod continuu

*

„O, iubitorilor de serbare!”.

În ediții mai noi: „O, iubitorilor de praznic!”.

Sensul e însă același: veniți cu toții la Biserică, voi cei care iubiți să sărbătoriți praznicele, sărbătorile Bisericii!

*

„dumnezeiască îngrădire” = dumnezeiască acoperire a noastră de cele rele.

A îngrădi de aici ne spune ce face harul lui Dumnezeu în viața noastră: el e cel care ne desparte sau ne apără de rele aidoma unui gard, unui zid, unui scut.

Există în rugăciunile noastre sintagma: „îngrădește-ne cu Sfinții Tăi Îngeri”, adică trimite-ne nouă pe Îngerii Tăi ca să ne acopere în fața demonilor și a cataclismelor de tot felul.

*

„din care toată sănătatea celor neputincioși neîncetat iese”

De la Dumnezeu iese, vine sănătatea noastră sau ea se lucrează de către Dumnezeu prin Sfintele Moaște ale Sfinților Săi bineplăcuți.

*

„toată vătămarea celui străin o a gonit” = toată ispita demonilor

*

„râuri înțelegătoare” = Puterile cerești și Sfinții lui Dumnezeu

*

„sicriul îndeamnă în taină”

Sicriul cu Sfintele Moaște ale unui Sfânt ne îndeamnă în taina inimii noastre la rugăciune, la îndrăzneală către sine, la revărsarea iubirii și a durerii noastre în fața sa.

*

„la ochii inimii ne luminăm”

Ne curățim ochii inimii, adică duhul/spiritul nostru, fără de care nu putem să vedem slava lui Dumnezeu.

*

„prin care s-a încuiat ușa [păcatului] ceea ce ducea la moarte”

Prin Hristos Dumnezeu s-a încuiat ușa păcatului, care ducea în Iad și s-a deschis calea vieții: comuniunea veșnică cu Sine și cu toți cei bineplăcuți ai Săi.

*

„boala neascultării”

Neascultarea Protopărinților noștri a îmbolnăvit firea umană și întreaga făptură, pentru că păcatul lor a avut repercusiuni inimaginabile în creația lui Dumnezeu.

Tocmai de aceea ascultarea lui Hristos Dumnezeu de Dumnezeu Tatăl, până la moartea pe cruce, ne-a scăpat de boala pe care neascultarea a produs-o în creație și în firea noastră.

Hristos ne-a învățat ascultarea față de Tatăl și, în același timp, că iubirea adevărată e iubirea care moare pentru cei iubiți.

*

„cu razele minunilor ca cu niște stele ne luminăm și ne strălucim cu darul”

Minunile lui Dumnezeu ne umplu de har și ne întăresc în credința și dragostea noastră în El. Tot la fel se petrece și când le citim, nu numai când suntem martori la ele.

*

„noianul minunilor” = mulțimea nenumărată, infinită a minunilor lui Dumnezeu

***

Did you like this? Share it: