Părțile 1, 2, 3

*

Ziua a 4-a

„întuneci pornirile patimilor” = oprești declanșarea patimilor în persoanele noastre

*

„zugrav [al] deșertăciunii vieții” = cel care expui, într-un mod corect și credibil, păcatele și conduita păcătoasă a lumii

*

„smerind cugetul luptătorului împotrivă” = ai smerit mintea celui care te prigonea

*

„ai gonit pe lupii cei înțelegători cu toiagul învățăturilor tale”

lupii înțelegători= ereticii

*

Sfânta Biserică a lui Hristos „împrejur o ai îngrădit cu tăria cuvintelor”. Tăria propovăduirii duhovnicești.

Iar propovăduirea adevărului e platoșa cu care ne îmbrăcăm și cu care ne apărăm și de demoni și de patimi și de eretici.

*

Motivul întrupării Domnului: „S-a făcut Om pentru iubirea de oameni”.

*

Hristos Dumnezeu „cu totul este dorire și dulceață” dumnezeiască. Exprimarea imnologică a unei mari iubiri pentru Dumnezeu.

*

„rănit fiind cu dumnezeiescul dor al bunătăților celor veșnice”

Sunt rănit de dorul de Împărăția Ta, Dumnezeul meu!

*

„cu râvnă dumnezeiască fiind înfocată”

A fost umplută Sfânta lui Dumnezeu de râvna dumnezeiască a iubirii pentru Mirele ei.

*

„bărbăție dumnezeiască”

Cel care e plin de bărbăție dumnezeiască e plin de răbdare în fața ispitelor și durerilor și e plin de cuvânt duhovnicesc și de înțelepciune dumnezeiască când vine vorba de apărarea credinței sale.

*

„Cela ce ai înfipt pe nimic pământul, cu porunca Ta…ai ridicat neținut pe cel îngreuiat [îngreunat] pe piatra cea neclătită  [neclătinată] a poruncilor Tale, Hristoase”.

Cel ce ai făcut să fie și să stea, cu puterea Ta, pământul în univers, Hristoase Dumnezeul meu, tot la fel i-ai ridicat pe oameni din păcat și i-ai întărit prin poruncile Tale, dându-le să nu se clatine în credința și viața lor de puterea celui viclean.

*

„versuri de cântare, scoțând dumnezeiasca bogăție” interioară

Ai început să cânți din bogăția duhovnicească a inimii tale…

*

„lărgindu-ți gura sufletului Cuvioase [Andrei Criteanul], [în mod] arătat ai primit toată strălucirea cea purtătoare de lumină a strălucirii celei în trei sori”

Pentru că ți-ai lărgit inima, Sfintei Andrei Criteanul, inima ta plină de dorul de Dumnezeu, de aceea ai primit, în mod extatic, vederea slavei Prea Sfintei Treimi.

*

„zdruncinarea păcatului”

De fiecare dată, păcatul ne zguduie, ne șubrezește viața duhovnicească, ne face slabi și fricoși, fără îndrăzneală la Dumnezeu.

*

„cu prea dulce glăsuire, îndulcești [în]totdeauna inimile tuturor”

Cu cântarea ta cea dulce, duhovnicească, ne îndulcești întotdeauna inimile.

*

„fapta este suirea privirii”

Fapta bună e făcută după voia lui Dumnezeu și, întotdeauna, ea ne face să înțelegem și mai mult cele ale lui Dumnezeu și să ne ridicăm la o vedere și o înțelegere mult mai înalte despre Sine, despre noi și despre rostul nostru în viață.

*

„de către [de la] dorul celor stricăcioase te-ai [în]depărtat”

Te-ai îndepărtat de iubirea celor de aici pentru iubirea lui Dumnezeu.

*

„marea patimilor cea sălbăticită”

Inima noastră e privită sub forma unei mări pline de patimi neîmblânzite, rele, răzbunătoare pe noi.

*

„pe cele din lume curățindu-le de nepriceperea cea întunecoasă”

Nepriceperea întunecoasă = prostie.

Necunoașterea voii lui Dumnezeu înseamnă cea mai groaznică și demonică prostie.

Ai curățit pe oameni, prin teologia ta, de prostia necunoașterii voii lui Dumnezeu, care e cel mai groaznic întuneric spiritual.

*

„Simeon, inima și dorirea ta cea cunoscută de Dumnezeu”

Pentru că Dumnezeu Își cunoaște credincioșii Săi fără niciun dubiu…

*

„cu credința inimii l-a încoronat”

A moștenit Împărăția lui Dumnezeu datorită credinței inimii sale.

*

„cu diadema bunei cuviințe te-a încununat Hristos, Împăratul tuturor”

Hristos Dumnezeu te-a primit în Împărăția Sa ca urmare a vieții tale duhovnicești.

Buna cuviință = totalitatea faptelor unei vieți duhovnicești.

*

„tăinuitorule al lucrurilor celor peste fire”

Ai păstrat în taina inimii tale vederile extatice pe care le-ai avut de la Dumnezeu și tot ajutorul pe care l-ai primit de la el în întreaga ta viață.

Lucrurile peste fire = vederile extatice, vedeniile. Pentru că la ele suntem ridicați de către harul lui Dumnezeu și nu putem să ajungem prin propria noastră asceză. De aceea sunt peste fire = peste puterea umană.

***

Did you like this? Share it: