Sfaturile Sfântului Antim Ivireanul pentru domnitorul Ștefan Cantacuzino
Fragmente din volumul: Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul, Sfătuiri creștine-politice (2010).
***
†
Sfătuiri creștine-politice către Preaevlaviosul și Preaînălțatul Domn și Stăpân a toată Ungrovlahia, Domnul nostru, Robul lui Dumnezeu, Ștefan Cantacuzino Voievod, [scrise] de către Prea Sfințitul și de Dumnezeu păzitul Mitropolit, Domnul Antim din Iviria [Georgia], în Preasfânta Mitropolie a Bucureștilor, în anul mântuirii 1715
***
Smeritul Mitropolit al Ungrovlahiei, Antim din Iviria [Georgia], Preaînălțatului și preaiubitorului de Dumnezeu, Domn și Stăpân a toată Ungrovlahia, Domnului, Robului lui Dumnezeu, Ștefan Voievod Cantacuzino, întru Sfântul Duh iubit fiu și binefăcător al smereniei noastre, har, milă și ajutor de sus, de la Părintele Cel Atotputernic, încă și binecuvântarea apostolică
Când noblețea și demnitățile se înfrumusețează cu știință, cu sfaturi și povățuiri, atunci acestea îl fac pe om înțelept, bine-văzut de către toți, lăudat și admirat în secole la rând.
Pentru că acestea îl învață cum să stăpânească peste alții, cât și peste el însuși, și să trăiască cu vrednicie; ce oameni să primească și pe care trebuie să îi evite, și cum să nu se depărteze niciodată de legea lui Dumnezeu.
De aceea, Împărați, Domni și Regi, câți au domnit ca buni stăpânitori ai poporului și au dorit să fie sfătuiți cu înțelepciune, au devenit foarte slăviți prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
De aceea, o, Preaînălțate, mai întâi de toate prin prevedere și blândețe să îți slăvești demnitatea ta, pe lângă celelalte bunuri/virtuți cu care te-ai învățat, și pentru care ne-ai fost pus ca cel mai bun Domn, la care să adaugi și aceste sfătuiri, pe care ți le amintește iubirea noastră părintească, pentru ca ele să te facă fericit.
Și de aici încep și acrostihul[1] cu îndemnuri și sfătuiri și, în parte, cu apoftegme/maxime.
*
Întâiul sfat Preaputernice, întâiul îndemn [pe care ți-l dau], este întâia poruncă și înștiințare de la Dumnezeu: iubește, cinstește și Îl adoră pe Dumnezeu [Deut. 6, 5], Făcătorul tău și să ai întotdeauna în sufletul tău frică de El.
Pentru că având frică de El, devii prin aceasta înțelept [Pild. lui Sol. 1, 7], cum a spus proverbul.
Să te păzești, Preadorite, ca niciodată să nu te juri [Mt. 5, 34; Iac. 5, 12], să nu faci jurământ vreodată, dacă vrei să te mântui.
Nevoiește-te cât poți de mult ca să placi Făcătorului tău și rugăciunea ta față de El să fie însoțită de binefaceri.
Fiindcă însușirea soarelui aceasta este: ca să strălucească [peste tot], pe când a Domnului bun e aceea de a se îngriji de toți.
Și înțelepții și mulțimea poeților spun în mod clar câți și care au fost domnitorii, care au avut obiceiuri bune.
Căci Dumnezeu Cel Atotputernic ți-a dat mare cinste, atunci când te-a învrednicit să fii singur stăpânitor [peste românii din Țara Românească].
Pentru aceasta și mai mult se cuvine să-L cinstești și să faci cele bineplăcute Lui, atât în viața publică, cât și în intimitatea ta.
Să iubești pe toți supușii tăi, să-i iubești pe toți deopotrivă, atât pe străini cât și pe cei ai locului, fără să faci distincție între ei.
Ca pe copiii tăi să-i iubești, pentru că le ești părinte, fiindcă datoria ta aceasta este: de a le face bine la toți.
Iar supușii trebuie să aibă supunere și ascultare și să fie cu gând drept către Domnul lor.
Să aibă cugetare iubitoare între ei și să arunce neînțelegerile departe de sufletul lor.
Pentru că ochiul este lumină pentru trup [Mt. 6, 22] iar Domnia este cea care ajută orașului. Iar ochiul sănătos păstrează echilibrul trupului, după cum Domnul cel drept își întărește tronul său.
Și mare răsplătire vei lua de la Dumnezeu pentru sufletul tău, dacă în viața ta vei judeca, deopotrivă, pe prieteni și pe vrăjmași.
Aruncă de la tine judecarea aproapelui și vorbirea de rău, aruncă-le ca pe un șarpe cu două capete, căci ele produc în noi mare vătămare.
Iubește-ți supușii cu omenie, pentru ca și ei să te iubească din toată inima.
Supărare sălbatică[2] să nu te cuprindă niciodată, pentru că Domnul, cel mai adesea, domnește prin multă suferință.
Să fii cumpătat, blând și liniștit cu cei buni, după cum dorești să fii văzut și tu de către Dumnezeu.
Să ai sfetnici[3] buni în toate lucrurile tale, pentru că fapta necugetată[4] este un lucru rău.
Îndepărtează-i pe boieri de la lucrurile nedrepte, poruncește-le să se lase de viclenie, căci, fiul meu, pe cât vatămă cel care face nedreptate, pe atât face rău și cel care îngăduie nedreptatea.
Și vei fi fericit și în siguranță, dacă aduci pacea [în țară] și faci să înceteze scandalurile. Aruncă departe de la Domnie pe cei care comit scandaluri și păstrează ca fii ai Cetății pe cei pașnici.
Să domnești, Preaputernice, cât mai mult prin iubire și să nu aduci niciodată vătămare supușilor tăi!
Căci, o, ce mare dar este facerea de bine! Fapta bună înalță și îndumnezeiește, sfințește și sufletul și trupul și îl curățește de greșeli.
Iar dacă soarele ne arată lumina ca o creatură, tu, Strălucite [Domn], vii de sus ca să luminezi stelele. Nu vii ca să te umplii de lumină, ci ca să faci binele.
Întotdeauna cugetă asupra firii omenești, căci este făcută din țărână, și urmează celor buni. Urmează faptelor celor bune ale împăraților și cugetă la acestea, ca un Domn vrednic, și atunci și supușii tăi vor trăi înțelept și întotdeauna îți vor ura ție, Domnului lor, mulți ani de viață.
Însă, în același timp, trebuie să îl cunoști și pe vrăjmașul Domniei tale, pe dușmanul înverșunat, care e potrivnic vieții sociale.
Să te îngrijești așadar ca să îți înfrumusețezi viața cu fapte bune, oricât de multe poți să faci, până când mai ești în această viață.
Și este un semn al regalității și foarte cinstit, ca Domnul să se afle în acord cu sine însuși, împlinind, în mod exact, cuvintele pe care le spune și pe care trebuie să le păstrezi în inima ta.
Trebuie să îți fii înțelept judecător, pentru ca gândurile și voința ta să fie conforme cu hotărârile tale.
Gândește-te atent la faptele pe care vrei să le faci, privește-le ca într-o oglindă[5], iar faptele netrebnice le alungă de la tine ca pe niște tâlhari.
Dacă vrei să fii chemat de către toți drept om folositor și renumit, și ca toți să te numească Domn și Părinte al lor, trebuie să îi consideri pe supușii tăi aidoma fiilor tăi.
Iar dacă vrei să fii îmbogățit de toate bunurile/darurile de la Dumnezeu, atunci domnește cu demnitate peste străinii sărmani, pentru ca ei să laude pretutindeni noblețea neamului [românesc].
Numele tău bun, blândețea și ospitalitatea ta, dacă vor fi auzite astfel pretutindeni [în lume], vor alerga la tine de la toate marginile lumii.
Pentru că suferă acești nenorociți/nefericiți în locurile unde sunt stăpâni necredincioșii, din cauza multelor impozite. Iar dacă ai vedea care e sarcina și munca lor atunci ai fi ca un Părinte îndurător și blând față de ei și ți-ar fi milă de ei ca de proprii tăi copii.
Și de aceea, caută ca întru toate să fii lăudat în această viață, pentru ca și după moarte să fii fericit.
Numai frica de Dumnezeu să o ai în sufletul tău și ea să fie locul de scăpare în viața ta.
Să fii credincios, foarte înțelept și să alungi de la tine lipsa de evlavie și răutatea care te dezumanizează. În tot chipul să păzești legea și să n-o încalci, și să nu ieși afară din cuvintele lui Hristos.
Pentru că, dacă împlinești poruncile lui Hristos, ale Făcătorului de bine, atunci devii un fiu blând al acestui Dătător de lege.
Cinstește-L și adoră-L pe Dumnezeu cu dor, după cum și dorești, și nu din frică de El, pentru că El nu ne-a poruncit să facem astfel.
Să te arăți un apărător al principialității legilor și la acestea trebuie să cugeți și despre ele să vorbești cu toată inima.
Și trebuie să mai știi și faptul, că demonul rănește prin dulceață[6], dar apoi te bate cu rușinea și cu multă viclenie[7].
Căci Cel Atotputernic, Domnul, ne-a spus în purtarea Sa de grijă: Te pun pe tine, o, omule, judecător asupra cinstei tale.
Și acela se cunoaște pe sine, și starea sa interioară, dacă Îl cunoaște, mai întâi de toate, pe Făcătorul său.
Înfrânează-ți foarte bine dorința ta și nu o lăsa să domnească asupra minții tale.
Din întâlniri și vorbiri plăcute mulți au câștigat, prin cuviință, o prietenie adevărată.
Virtutea este foarte bună și, la fel, bună este și știința, care crește prin învățătură și ne face să avem o reputație frumoasă.
Aruncă din amintirea ta invidia, care este foarte rea, căci cel invidios are parte de mult necaz.
Când te vezi pe tine domn peste dușmanul tău, atunci să fii un judecător bun față de tine însuți. Și să-I cânți și să-I mulțumești pentru aceasta Dumnezeului tău, și să-l lași în judecata Lui [pe acesta] și să îl ierți pe dușmanul tău.
Pentru că e caracteristica omului credincios și a păstorului bun, ca el să stea, asemenea unui gigant, neclintit în hotărârile sale, pentru ca să păzească bine tratatele pe care le-a făcut și să stea neclintit în convorbirile sale.
Și, la fel, să nu fie nesățios, ci să se mulțumească cu cele pe care le câștigă legal și să nu fie disprețuitor.
Să sufere cu generozitate toate câte vin asupra lui de la Dumnezeu și, în mod zilnic, să mulțumească [lui Dumnezeu] pentru cele de față.
Pentru că prin trei lucruri bune este recunoscută, de căte filosofi, orice domnie bine condusă: dacă se găsește pâine, din belșug, în piețe, dacă, în tot locul, găsim o justiție luminată și dacă există siguranță pretutindeni, pentru ca oamenii să umble fără frică și fără opreliști.
Și, după cum spun filosofii, acela este un Domnitor bun, un om de încredere și un om iubitor [filo,storgoj], în stare să judece ceea ce se cuvine, care îi are în mintea sa pe supușii săi. Adică acela care se îngrijește mult de ei.
Dar, cu siguranță, este și mai vrednic de iubit Domnitorul, care îi are în inima sa, adică acela care are o iubire sinceră, din inimă, [pentru supușii săi], pe care le-o arată cu veselie, pentru că e iubire din inimă pentru ei.
Iar dacă îi are în pântecele său, atunci acela este [un domnitor] foarte rău și plin de nedreptate.
Fă-te un exemplu bun al strămoșilor tăi și te luptă să faci, ca și strămoșii tăi, fapte frumoase.
Să nu arăți niciodată nepăsare față de ai tăi, pentru ca nici ei să nu fie nepăsători când vine vorba de hotărârile tale.
Și câte suferă omul în lumea aceasta, [pentru cele de aici], toate îl îmbogățesc în sufletul lui cu întuneric. Însă câte suferim pentru viața de dincolo, toate ne aduc lumină și un mare renume.
Și trebuie să presupui faptul, că acela care îi categorisește/îi judecă pe alții, acela caută ocazie ca să îi acuze, față de alții, pe cei mari.
Însă sentimentul de compătimire față de cei mici a fost lăudat, cu dreptate, de către filosofi.
Dar, o, câte dintre veseliile acestei lumi nu se însoțesc cu întristarea și nu sunt pline de necaz!
Iubește-i pe prieteni ca și pe tine însuți, dacă, după ce i-ai încercat, i-ai aflat a fi astfel.
Pentru că cei buni consideră lumea o noapte și o pedeapsă, pe când, pentru cei răi cu viața, lumea aceasta e un paradis.
Nu duc la nimic înțelegerile, după cum spune însuși Grigorie [Teologul], atunci când poruncește Dumnezeu.
Binefacerile și toate milosteniile sunt ca niște peceți care închid gurile tuturor vrăjmașilor.
Socotește virtutea ca pe singura noblețe și după aceea, în al doilea rând, observă neamul, strămoșii.
Să nu faci afaceri necugetate cât ești pe tron ci să te sfătuiești întotdeauna cu cei care se tem de Dumnezeu.
Fugi de îngâmfare și de slava deșartă, pentru că acestea îi alungă pe toți din societate.
Să știi, fiul meu, că toate sunt trecătoare în această lume, nestabile, nesigure, pline de multe nevoi. Iar liniștite, sigure, reale și adevărate sunt lucrurile cele viitoare, care sunt netrecătoare.
Și lumea aceasta este o priveliște, după Teologul [Grigorie] iar noi suntem niște precupeți/negustori în această lume falsă.
Dându-le pe cele trecătoare luăm Împărăția [lui Dumnezeu].
O, nemărginita și marea îndurare a lui Dumnezeu! Căci mergem la ceruri prin milă, ca fii ai lui Dumnezeu, pentru bunătatea Lui.
De aceea, o, Preaînălțate, să fii un făcător de bine și Dumnezeu îți va fi ție mult folositor!
Fiindcă facerea de bine învinge moartea, cum zice [Sfântul] Solomon și îl face pe om să fie asemenea cu Dumnezeul Cel Viu.
Căci dacă te sfătuiești cu doctorii sufletești, atunci te faci ascultător al poruncilor celor bune [ale lui Dumnezeu] și vei învăța de la ei cele pe care trebuie să le faci, cum trebuie să te comporți, și ce fapte sufletești trebuie să săvârșești pentru ca să câștigi viața veșnică.
Virtutea, o, fiule, este liniștea sufletului, cuviința Domnitorului și a tuturor celor care se mântuie!
Iar plăcerile lumești, slava și frumusețea sunt moștenite de către boală și le câștigă apoi harul.
Domnia și biruința le-ai luat de la Dumnezeu și pe acestea să le păzești bine, ca pe un tezaur.
Silește-te să îi întreci pe toți în bunătate, dacă vrei să câștigi mare biruință împotriva vrăjmașilor.
O, fiule, caută să-ți învingi mai întâi patimile, să fii blând și îndurător către supușii tăi!
Dacă Îl iubești pe Dumnezeu, dacă ai ajutorul Său, dar ai și stăpânirea întregii lumi, trebuie, ca mai înainte de toate, să îți amintești de faptul, cum vei răspunde la judecată[8].
Fii un model, o lumină, un exemplu pentru oile tale, spre a străluci ca soarele faptele tale!
Să ai prieteni buni și slujitori credincioși, din aceia care s-au arătat credincioși și către alți Domnitori.
Pe omul ce-l iubești fă-ți-l prieten, laudă-l cu plăcere și vestește faptele lui. Fiindcă începutul iubirii este lauda [adusă persoanei sale]. Defăimarea însă a devenit cauza neprieteniei.
Ca stăpân și părinte niciodată să nu fii neglijent, ci lucrează cu plăcere întotdeauna, pentru ca să fii fericit.
Contribuțiile societății adună-le în pace, dacă dorești ca, în curând, să faci slăvită țara ta.
Să găsești egalitatea adevărată alături de toți și să ai drept prieteni ai tăi pe cei care spun adevărul.
Dacă îl vezi pe prietenul tău, că e prieten cu dușmanul tău, socotește-l pe acesta drept vrăjmaș și un om fals în mod învederat[9].
Cu un prieten al tău prefăcut și, probabil, un vrăjmaș al tău, să nu fii cu totul deschis, dacă îți dorești binele.
Rămâi în perimetrul legii și al poruncilor tale și fă-ți nestrămutate drepturile pe care le ai, dacă dorești să-ți crească slava și cinstea.
Cinstită și lui Dumnezeu plăcută să-ți fie viața, dacă dorești să ai parte de ajutor de la Dumnezeu.
Pe toți să îi întâmpini cu amabilitate, la toți să le faci bine, căci sufletul mărinimos este aproape de Dumnezeu.
Să Îl ai pe Dumnezeu drept ajutor și nu vei avea război niciodată.
Să Îl ai datornic pe Dumnezeu și pe oameni să îi ai drept prieteni, iar pe ai tăi și pe străini consideră-i, de asemenea, prietenii tăi.
Dacă dușmanul tău se socotește drept o furnică, tu socotește-l ca fiind foarte mare și atunci se va teme de tine.
Dacă, iubitul meu fiu, te vei păzi de trei fiare, atunci să știi că vei afla medicamentul sufletesc potrivit. Adică fugi de iubirea de bani ca de o fiară, de mânie ca de ceva foarte sălbatic și de patimă. Fiindcă vocația doctorilor este aceea de a da medicamente vindecătoare pentru boli.
Iar Domnitorii cei buni și care sunt lăudați, când îi nedreptățesc pe cei săraci, atunci sunt foarte întristați. De aceea, ridică-le nedreptatea care e asupra lor și îi eliberează de ea, prin trimiterea de boieri drepți, care să îi scape de nedreptate.
Să îi iei în seamă pe supușii tăi, să-i observi pe slujitorii pe care îi ai, pentru că datorită greșelilor oamenilor tăi, vrăjmașii îți aruncă asupra ta mare răspundere.
Întotdeauna evită-i pe oamenii lingușitori, pe cei nedrepți, pe cei mincinoși și pe cei prea desfrânați, pentru ca să nu corupă, o, Preaputernice, toată societatea ci, dimpotrivă, purtările cele bune și opinia ta cea renumită [să fie urmate].
Lingușitorul e ca o ciocănitoare iar mincinosul ca un tâlhar, nedreptul este ca un bădăran și ca o oglindă.
Rădăcina și fundamentul [bunei societăți] este adunarea plăcută iar vorbirea cuviincioasă este sarea lucrurilor bune.
Iar acum, fiindcă te afli în această stăpânire, poți să hotărăști, pentru că ai putere de Domnie, și te poți face un trandafir al virtuții și o floare a facerii de bine, pentru ca să fii și moștenitor al Împărăției celei de sus.
Gândește-te la faptul cum au trecut toate împărățiile, cum s-a sfărâmat, precum visul, și stăpânirile iar lucrarea virtuoasă este vie și prezentă până astăzi.
Judecătorii faptelor noastre bune sunt prietenii noștri de astăzi, care se numesc, cu buzele lor, drept prieteni ai noștri.
Să ai privirea spre lucrurile cele bune și de folos, pe toate să le cercetezi, pe toate să le cugeți, pentru ca să trăiești și să Domnești.
Fiindcă mulți Domnitori au fost în această Domnie, dar puțini au câștigat Împărăția de sus.
Tu însă, strălucitule Domn, cu stăpânirea ta cea părintească și cu credincioșie câștigă-ți sufletul tău.
Fiindcă cel care se adună cu oamenii cei buni se civilizează, se slăvește, își înfrumusețează manierele.
Și astfel, trebuie să cunoști ca mare medicament în întristările tale, vindecarea cea bună și plăcută lui Dumnezeu, care-i fericirea deplină a Domnitorilor, și anume aceea de a da toată dreptatea supușilor lor.
Prietenia cu cei netrebnici are o temelie putredă, de aceea ia sfat de la cei înțelepți și de la oameni cu experiență.
Preastrălucite și Preaputernice, pentru că ai trup muritor iar sufletul îți este cu totul nemuritor pentru toți vecii, să nu-l lași gol, după cum nu îți lași nici trupul, în vreo împrejurare anume, ci caută să faci să strălucească și sufletul tău cel nemuritor.
Căci, deși ai ajuns Domnitor și chiar de te vei face și Rege, ai să lași viața aceasta și o să ai parte numai de trei coți de pământ.
[1] Acrostihul este textul poetic în care literele inițiale ale fiecărui vers alcătuiesc un cuvânt sau o propoziției.
[2] Fără rațiune, animalică.
[3] Consilieri, colaboratori, oameni apropiați cu care lucrezi.
[4] Fapta făcută în pripă, fără conștientizarea consecințelor ei.
[5] Mai înainte de a le săvârși, de a le concretiza.
[6] Prin dulceața păcatului.
[7] Iar după ce ai păcătuit te face să te rușinezi de păcatele tale și te îndeamnă să nu vrei să le spovedești, făcându-te să ții seama de tot felul de probleme false și de obiecții fără conștiință, pentru ca să nu te pocăiești și să îți vii în fire.
[8] La înfricoșătoarea și dreapta judecată a Domnului.
[9] Cu probe, demonstrabil și nu pe presupuneri.
