Părțile 1, 2, 3, 4, 5, 6

***

Ziua a 7-a

„luminezi lumea cu razele cele înțelegătoare”

Prin rugăciunile și predica vieții tale, Sfinte al lui Dumnezeu, îi luminezi pe oameni cu harul înțelegerii, după cum soarele ne încălzește cu razele sale pe toți.

*

„risipești întunericul tulburării celei viclene a dracilor”

Risipești din noi tulburarea patimilor, care ne face să nu mai fim raționali,  adică capabili să ne desfășurăm treburile așa cum se cuvine.

Și tulburarea patimilor provocată de către demoni e vicleană pentru că e consecința lucrurilor care, odată, au părut a fi bune dar erau malefice.

*

„râvnind sărăciei Celui ce pentru noi S-a întrupat”

Dorind sărăcia fizică și duhovnicească a lui Hristos, Care S-a făcut om pentru mântuirea noastră.

*

„te-ai îmbogățit cu multe daruri”

Ai primit multe daruri duhovnicești de la Dumnezeu.

*

„adăpostirea nepătimirii”

Pentru că nepătimirea (inatractivitatea interioară pentru patimi) e o casă de refugiu, de adăpost în viața noastră, care ne ajută în lupta cu demonii.

*

„strălucind cu frumusețea faptelor celor dumnezeiești”

Pentru că faptele virtuoase, cele dumnezeiești,ne umplu de strălucirea slavei lui Dumnezeu.

Adevărata frumusețe e frumusețea sfințeniei. Pentru că adevărata frumusețe e netrecătoare, neperisabilă. Și ea țâșnește din interiorul nostru.

*

„podoabele cele luminate ale dumnezeieștii nevoințe”

Podoabele de aici fac referire la faptele virtuoase și la gândurile și simțămintele sfinte.

*

„untdelemn al curăției”

Pentru că uleiul, ca în candela aprinsă, luminează întreaga noastră persoană.

Curăția e uleiul vieții noastre, care trebuie să fie aprins de harul lui Dumnezeu, pentru ca să fim focuri vii, duhovnicești.

*

„sângele nevoinței”

Nevoința e văzută în mentalitatea ortodoxă ca o continuare, peste veacuri, a durerii martiriului.

Dacă martirului i se varsă sângele, ascetul își varsă sudoarea, își oferă întregul timp al vieții ca pe o jertfă vie lui Dumnezeu.

De aici, de la această îmbinare între martiriu și asceză a apărut sintagma: sângele nevoinței.

*

„O, feciorie, casa lui Dumnezeu!”.

Două sensuri:

1. Maica Domnului s-a făcut, în mod ființial, casă a Stăpânului.

2. Fiecare dintre noi putem să ne facem case ale Stăpânului, pentru că Îl putem purta pe El în mod duhovnicește.

*

„O, feciorie, mărire a Mucenicilor!”.

Pentru că fecioria sau curăția minții și a inimii e prima probă a martiriului. Mori pentru Hristos Dumnezeu pentru că nu vrei să te desparți de curăția relației cu El și a sincerității față de El.

*

„O, feciorie vorbitoare dimpreună cu Îngerii!”.

Pentru că Dumnezeieștii Îngeri preferă comuniunea celor plini de fecioria trupului și a duhului.

*

„desfătarea cea nemuritoare”

Bucuria și plăcerea veșnică a Raiului dumnezeiesc.

***

Did you like this? Share it: