Mort de…

beat. O referire la faptul de a fi inert. Ești mort de beat…adică tragi spre somn. Te vei culca în scurt timp. Nu vei muri…ci doar vei dormi buștean. Și când te vei trezi, vei fi…mahmur. Cu capul tulbure. De unde tulburelul (vinul care nu s-a limpezit încă, care e neclar, care e plin de gaze…și care se face acum, în septembrie) te face turbat sau violent până la bătăi casnice…sau publice.

Cel mort de beat e un dependent de alcool cel mai adesea. O patimă nenorocită, care produce multe dureri, dar, mai ales, mult zgomot. Zgomot degeaba…Și familiile intră în disoluție când alcoolul în exces dă cu pumnii, drăcuie, face ca toți dracii.

Iar cum polițiștii români, acum, nu mai au prea multe drepturi financiare…alcoolul bătăuș o să își facă de cap în stil mare și o să apară și la televizor. Pentru că alcoolul bătăuș îți dă în cap, spune ce îi vine prima oară la gură…și strivește vieți.

*

Mort de…prost. O remarcă de după. Unii cred că știu să moară…Însă e doar o iluzie din timpul vieții. Nimeni nu știe să moară! Improvizăm în viață…și improvizăm și pe buza vieții. Moartea e o mare improvizație…la care, cel mai adesea, suntem repetenți…

Cum poți să mori de prost? Lașii și gușații care au furat revoluția tinerilor, a celor morți în decembrie, i-au făcut proști. Însă Martirii nu mor niciodată degeaba.

Când crezi că moartea pentru adevăr sau pentru libertate e o prostie, fără doar și poate, trăiești…de prost.

*

Trăim…prost. Pentru unii înseamnă trăim simplu, prea simplu…pentru alții înseamnă: trăim aiurea.

România trăiește din ce în ce mai prost, adică mai subuman, pentru că avem la conducerea noastră oameni care ne fac…să ne simțim prost…când îi vedem făcând ceea ce fac…

Când mă duc la piață, văd oameni de la țară care încearcă să vândă trei grămăjoare de usturoi, zece ardei capia, 7 legături de mărar…și când le dai 5 lei în plus…sunt uimiți. Uimiți pentru ce? Pentru că li se dă ceva în plus…fiindcă ei sunt extrem de săraci.

Bineînțeles, cel care se șterge la fund cu bani…nu înțelege ce înseamnă să mori de foame.

*

Românul știe să muncească, ba chiar foarte bine, dar lui i se fură dreptul de a munci în țara lui. Trebuie să pleci, ca prostul, peste zece mări și zece țări ca să câștigi ceva bani.

Ce dramatic!…

Suntem puși să căutăm în altă parte, ca proștii, fericirea pe care o puteam găsi și acasă.

*

Cât de proști mai putem fi?

Până când?!!

De când și până când?!!!

****

A muri…înseamnă a fi viu. Mor numai cei care se cred inapți pentru a moșteni Împărăția lui Dumnezeu.