Între adevăr și minciună
Dumnezeiescul Augustin
al Hipponei
Predica de pe munte
a Domnului nostru
Traducere și note de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
***
Cartea a doua. Capitolele 6 şi 7 de la Sfântul Apostol Matei
Capitolul al 25-lea
Curăția inimii și încercările
82. Dar vedem că, oricât de curat ar putea fi ochiul, adică oricât de simplă şi de sinceră este o inimă, care trăieşte acum, totuşi nu putem privi în inima altuia.
Deşi, oricând lucrurile ne pot deveni vizibile prin fapte şi cuvinte, ele totuși trebuie să fie dezvăluite și prin încercări.
Şi încercările sunt îndoite: fie cu nădejdea de a obţine unele avantaje temporare, fie din frica de a le pierde.
Şi, în mod special, trebuie să ne păzim, mai ales, când luptându-ne după înţelepciune – care poate fi găsită numai în Hristos, întru Care este ascunsă toată comoara înţelepciunii şi a cunoaşterii (Col. 2, 3) – noi trebuie să fim cu pază, zic eu, întrucât, sub adevăratul nume al lui Hristos, noi putem fi păcăliţi de către eretici sau de cei care, fiind într-o parte a înţelegerii lor defectuoşi, iubesc această lume.
Mt. 7, 21. Cei care fac voia lui Dumnezeu nu se comportă fariseic. Faptele bune sunt alegeri voite și fapte teologice
Pentru că din acest motiv El a adăugat o atenţionare, zicând: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăţia Cerurilor, ci cel care face voia Tatălui Meu, Care este în ceruri, acela va intra în Împărăţia Cerurilor” (Mt. 7, 21).
Asta numai dacă ne gândim, că simplul fapt de a zice Domnului nostru: „Doamne, Doamne”, aparţine acelor fructe, care ne par nouă a fi de la un pom bun. Însă adevăratele fructe le au pe acestea, adică cei care fac voia Tatălui nostru, Care este în ceruri şi cărora Domnul, prin marea Sa pogorâre la oameni, S-a făcut cel mai bun exemplu.
83. Dar această discuţie poate fi începută corect, numai când se împreunează aceste cuvinte [ale Domnului] cu cele ale Apostolului, atunci când el a zis: „Nu poate omul, care vorbeşte în Sfântul Duh, să numească pe Iisus blestemat (accursed), căci nu poate un om să zică, că Iisus este Domnul, decât întru Sfântul Duh” (I Cor. 12, 3).
Căci nu putem spune, că cineva care Îl are pe Sfântul Duh nu intră în Împărăţia Cerurilor, dacă continuă aşa de la început până la sfârşit, după cum iarăși nu putem afirma, că aceia care spun „Doamne, Doamne” şi nu intră în Împărăţia Cerurilor, Îl au pe Sfântul Duh.
Căci cum astfel ar mai spune cineva, „că Iisus este Domnul, fără numai întru Sfântul Duh” – numai dacă nu cumva Apostolul a folosit cuvântul „a zice” de aici într-un sens strict sau propriu – fără ca aceasta, să implice voinţa şi înţelegerea celui care zice?
Căci Domnul a folosit aici acest cuvânt, care implică un sens general: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra întru Împărăţia Cerurilor”.
Pentru că, acela care, fie doreşte[1], fie înţelege cele care sunt zise, i se pare că sunt zise aşa.
Dar sensul potrivit a-l celor spuse, lasă exprimarea voinţei şi a minţii celui care vorbeşte cu propria lui gură.
Şi cum, doar cu puţin înainte, am spus că s-a folosit cuvântul „bucurie”, pentru unul din fructele Duhului[2] şi aceasta într-un sens propriu, strict şi nu în modul în care acelaşi Apostol foloseşte undeva expresia: „Bucuraţi-vă, nu în nedreptate” (dacă cineva s-ar putea să se bucure întru nedreptate).
Fiindcă acest entuziasm al minţii stârneşte confuzie şi demonstraţii zgomotoase, cum că bucuria nu este bucurie, pentru că aceasta este cuprinsă mai târziu, numai prin bine.
Deci acelora cărora li se pare că s-au spus acestea, despre cei care prind adevărurile cu înţelegerea dar nu se angajează cu toată voinţa în cele pe care le spun şi spun acestea numai din gură, despre aceştia Domnul a zis: „Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra întru Împărăţia Cerurilor”.
Însă, cu adevărat şi la propriu, cei care spun acestea şi care mărturisesc prin viu grai realitatea [inimii lor], ei îşi arată astfel voinţa şi intenţia pe care o au. Şi aceasta e în acord cu semnificaţia pe care Apostolul o dă propriilor sale cuvinte : „Nu poate spune cineva că Iisus este Domnul, ci doar întru Sfântul Duh”.
Faptele și minunile văzute la eretici nu le validează credința lor greșită. Mt. 7, 22-23
84. Şi pe lângă acestea, între alte mult lucruri aparte, e şi aceea că, în nevoinţa după întrezărirea adevărului, noi nu numai că nu vom fi înşelaţi întru numele lui Hristos, prin înţelegerea celor care au doar numele dar nu au şi faptele ci, de asemenea, nici prin fapte şi minuni, dacă Domnul va arăta pe unii ca aceştia, între cei care sunt necredincioşi.
Căci El ne-a atenţionat, ca să nu fim păcăliţi prin astfel de fapte şi să nu gândim că o înţelepciune nevăzută este prezentă, acolo unde noi vedem doar minuni văzute.
Căci de aceea El adaugă acestea: „Mulţi vor zice către Mine în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu am prorocit întru Tine, şi în numele Tău nu am scos demoni, şi întru numele Tău nu am făcut multe lucruri minunate? Şi atunci, Eu voi zice către ei: Eu niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtaţi-vă de la Mine cei care lucraţi nedreptatea” (Mt. 7, 22-23).
De aceea, El nu îl va recunoaşte pe acela, care nu a lucrat dreptatea. Fiindcă El le interzice propriilor Săi Ucenici bucuria acestor lucruri, adică să se bucure că duhurile li se supun lor, zicându-le: „Ci bucuraţi-vă mai ales, fiindcă numele voastre sunt scrise în ceruri” (Lc. 10, 20).
Şi eu cred, că [sunt scrise] în cetatea Ierusalimului, care este în ceruri, în care numai dreptatea şi sfinţenia vor împărăţii. Şi „nu cunoaşteţi”, zice Apostolul despre aceasta, „că nedrepţii nu vor moştenii Împărăţia lui Dumnezeu?”( I Cor. 6, 9).
Și păgânii cât și ereticii pot face minuni dar acestea nu au nimic de-a face cu adevărul vieții cu Dumnezeu
85. Însă cineva poate să spună, că cei nedrepţi nu pot face acele minuni văzute şi poate crede, mai degrabă, că acelea sunt spuse ca minciuni, care se regăsesc şi în cuvintele: „noi am prorocit întru numele Tău, şi am scos demoni întru numele Tău, şi am făcut multe lucruri minunate”.
Pe unul ca acesta să îl lăsăm să citească, ce lucruri mari au făcut vrăjitorii egipteni ca să se întreacă cu Moise, slujitorul lui Dumnezeu sau, dacă nu vrea să citească acestea, fiindcă ele nu au fost făcute întru numele lui Hristos, să-l lăsăm pe el să citească, ceea ce Domnul Însuşi a zis despre falşii proroci, când a zis: „Astfel, dacă vreun om vă va spune, uite, aici este Hristos sau acolo, să nu-l credeţi.
Pentru că se vor ridica falşi hristoşi şi falşi proroci, şi vor face semne mari şi minuni, ca, dacă este posibil, să-i păcălească şi pe cei aleşi. Iată, Eu vă vestesc vouă acestea mai înainte” (Mc. 13, 21-23).
Avem nevoie de curăție interioară și de înțelepciune dumnezeiască pentru ca să înțelegem capcanele de tot felul
86. De aceea, cum să nu avem mare nevoie de un ochi simplu şi curat, în sensul de a găsi această cale a înţelepciunii, împotriva acelora care trăiesc în zarva marilor înşelăciuni şi erori, adică în partea oamenilor răi şi perverşi, ca să scăpăm din toate acestea şi să ajungem, cu adevărat, la cea mai deplină pace şi la o nemişcată statornicie în înţelepciune!
Pentru că acesta e cel mai mare risc: ca prin nerăbdarea în dispute şi controverse să nu vezi ceea ce poate fi văzut decât de foarte puţini și anume: că este mică neliniştea câştigului în comparație cu neliniştea proprie.
Şi, de asemenea, în acest sens, curg şi cuvintele Apostolului: „Şi slujitorul Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toţi oamenii, destoinic de a învăţa, îndurător, întru blândeţe să îi înveţe pe aceia care gândesc diferit; dacă cumva Dumnezeu vrea să le dea lor pocăinţă, spre înţelegerea adevărului” (II Tim 2, 24-25).
De aceea: „Fericiţi sunt făcătorii de pace, pentru că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”.
Mt. 7, 24-25. Faptele făcute în credința în Hristos
87. Aşa că, noi trebuie să luăm aminte, în mod special, la cât de cutremurătoare este concluzia acestei întregi predici, cu care am început cartea: „De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi le face pe ele, Eu îl voi asemăna pe el cu un bărbat înţelept, care şi-a zidit casa sa pe o stâncă” (Mt. 7, 24).
Pentru că aici nu se confirmă numai ce se aude sau ce se înţelege ci, mai degrabă, ceea ce se face. Şi dacă Hristos este piatra, după cum învaţă multe locuri ale Scripturii, trebuie să înţelegem așadar, că omul zideşte în Hristos ceea ce a auzit de la El.
Mt. 7, 25. Ce înseamnă „ploaia”, „râurile” și „vânturile” de aici. A sta pe stânca Hristos înseamnă a asculta și a împlini voia lui Dumnezeu
„Ploaia a căzut, şi râurile au venit, şi vânturile au suflat şi au bătut acea casă, dar aceasta nu a fost doborâtă, pentru că era înrădăcinată pe o stâncă” (Mt. 7, 25).
De aceea, nu te teme de vreun fel anume de triste superstiţii (căci ce altceva poate fi înţeles prin „ploaie”, când e înţeleasă în sensul de tot ce e rău?) sau de adunările oamenilor, pe care eu le gândesc aici, ca fiind comparate cu „vânturile”. Iar „râurile” acestei vieţi curg spre pământ, în poftele trupeşti. Pentru că aşa sunt oamenii care sunt amăgiţi de îmbogăţire şi care sunt sfărâmaţi de luptele care apar din aceste trei la un loc[3].
Căci niciunul care se teme de ele nu-şi zideşte casa decât pe stâncă. Adică acela nu numai că ascultă, dar şi împlineşte poruncile Domnului.
Şi oamenii care ascultă şi împlinesc acestea, nu sunt în mare primejdie cum sunt aceia toţi, care nu au o fundaţie stabilă. Căci ei doar ascultă, dar nu fac [ceea ce aud să facă], iar casele lor se năruiesc.
Mt. 7, 26-29. Cel care nu împlinește voia lui Dumnezeu nu clădește pe piatra Hristos. Finalul predicii de pe munte a Domnului
Pentru aceasta El a zis mai departe: „Iar oricine aude aceste cuvinte ale Mele, şi nu le împlineşte pe ele, Eu îl voi asemăna cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa sa pe nisip; şi ploaia a căzut, şi apele au venit şi vânturile au suflat şi au lovit acea casă şi aceasta a căzut şi mare a fost căderea ei.
Şi când toate au fost spuse, când Iisus a terminat tot ce avea de zis, poporul era uimit de învăţătura Sa. Pentru că El îi învăţa pe ei ca unul care are putere, şi nu precum îi învăţau cărturarii lor” (Mt. 7, 26-29).
Iarăși despre cifra 7. Cele 7 cereri și cele 7 daruri ale Sfântului Duh
Şi aceasta este ceea ce s-a zis mai înainte şi s-a înţeles din profeţia de la Psalmi, când el a zis: „Eu îl voi face încrezător în ceea ce îl priveşte pe el. Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate; asemenea argintului încercat şi provenit din cuptorul pământului, curăţit de şapte ori” (Ps. 11, 6).
Iar această cifră eu sunt sfătuit să o întrevăd în spatele acelor 7 cereri, pe care Domnul le-a pus la începutul predicii Sale, când El a vorbit despre cei care sunt fericiţi şi al celor 7 daruri ale Sfântului Duh, pe care Prorocul Isaia le-a menţionat.
Însă oricare altele din cele pe care le avem în faţă sau oricare altele am lua, pot fi considerate între acestea, între lucrurile pe care le-am auzit de la Domnul şi trebuie să fie făcute, dacă dorim să ne zidim casa pe o stâncă.
[1] Să înţeleagă.
[2] Variantele româneşti recente traduc cu: „roadele Duhului”.
[3] Adică de cele trei lucruri pe care le reprezintă ploaia, râurile şi vânturile.