Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Zi: 11 octombrie 2010

Căutări pe platforma noastră [11 octombrie 2010]

Prin ce cuvinte/sintagme/fraze s-a ajuns astăzi la noi pe platformă, alături de lucrurile care s-au căutat odată ce s-a intrat pe pagină:

teologiepentruazi.ro

predica din 92 cu parintele visarion

fisa de lectura serban cioculescu intre credinta si tag

cleopatra stratan

schite de predici la inmormantare

rugaciunea imparate ceresc

dimitrie cantemir divanul

prof.mihai moraru

d.cantemir istoria ieroglifica audio fragmen

teologie pentru azi

cine este dumnezeu mare ca dumnezeul nostru

icoanele nu sunt idoli

media ortodox

teologiepentruazi

cartea facerea

duminica a20 a dupa rusalii

israel locuri sfinte

Eminescu si dragostea

adrian gabor biserica si stat in primele patru secole

prof.rus remus

opera tiganiada referat capitolul IV

nicolae manolescu poet nereligios

Cionchin

sf simeon noul teolog-imnele iubirii

tudor arghezi psalmi din vol intre tagada si abdicare

maitreyi trilulilu

psalmul 101 dosoftei comentariu

hexaimeronul

imparate ceresc

manual de omiletica

nichita stanescu semnatura

Cugetari de Alecu Russo(fragment)

mihaita toma descarca continut carte

patriarhul tomisului teodosie

adrian gabor biserica si stat

mormantul parintelui visarion

evangheliile gnostice

suport de curs la geopolitica

cv profesor mihai moraru

blaj-matrona.md

siteuri adventiste

psalmul 136 -mitropolitul dosoftei

idealul feminin

imparate ceresc rugaciunea

semnaturi a le lui Nichita Stanescu

bibliografie dogmatica

ioan gura de aur audio

case vopsite in galben-verde

parintele razvan ionescu

expresia nu stie stanga ce face dreapta

duhovnic duhovnicie

robul acesta mutat de la noi

locurile sfinte din israel video

amestecul culorilor

Fragmentarium de Eminescu

eminescu un ideal

divanul dimitrie cantemir

cronicarii moldoveni

sa facem fapte de milostenie

segventa a doua din poezia doina de octavian goga

canuta om sucit povestire

interpretarea poeziei autoportret de lucian blaga

ce moaste avem in romania

timpul are o valoare absoluta pr staniloae

Iisus Hristos sau restaurarea omului

e suficienta rautatea zilei de azi

vasile mihoc predici

dosoftei psaltirea in versuri interpretare

emisiune daniel tataru

sfantul varlaam

comunitati traditionale casatoria scribd

predica la adormirea maicii domnului

protectia martorului germania

date despre rosiorii de vede

cele sapte rugaciuni vecernie

Comentariu literar Cugetari de Alecu Russo

idei poetice in psalmul 46 dosoftei

comparatie intre dosoftei si arghezi

teza de doctorat razvan theodorescu

opera facerea lumii fragment cadera stramosilor

acatistul sf.spiridon

pompiliu constantinescu cap intre tagada si abdicare

duminica a 19-a dupa rusalii

dosoftei psaltirea in versuri studiu de caz

canoane de rugaciun pr.cleopa ilie

predica la inmormantare audio

imagini socante avorturi

medic neurolog gorgan programari

pompiliu constantinescu tudor arghezi intre tagada si abd

obligatia prezentarii martorului in instanta

locurile sfinte din israel foto

broderie bisericeasca

rezumat canuta om sucit de ion luca caragiale

povestea canutei

exorcizari reale

ghelasie de la ramet audio

dosoftei psaltirea in versuri idei

Chipurile Vechiului și Noului Testament antim ivireanul

manastirea techirghiol tratament

rugaciune ortodoxa impar

mihai moraru biografie

(Pactul Renan) 16 octombrie 1925

cine este dumnezeu

bartolomeu anania predici audio

acatistul sf spiridon al trimitundei video

totul despre ochii porumbeilor

sfantul vasile cel mare sfantul duh

lumina de lucian blaga

cantemir divanul

bendeac vine o zi

pedepse pentru iub

evanghelia dupa matei capitolul 2 1

studie moldoveana-alecu russo

Dorin piciorus

picturi din amestecul culorilor complementare

Picioruş

monografia orasului Rosiori de Vede

pisanie biserici

„grup etnic distinct care beneficiaza de prioritate de actiune”

predica arhirereasca a lui bartolomeu

acatistul sfintei ecaterina cu ce te ajuta

mihai eminescu poezii lectie

biserici din buc care practica exorcizari

popoviciu valeriu teologie

citatie prezenta

octavian goga si miorita

b. p. hasdeu negru voda

sf simeon noul teolog-imnele iubirii-imnul 13

rolul lui dosoftei psalmi 46 101

cuvinte de ivatatura ale protilor.ro

mormant parintele visarion iugulescu

iadul iubirii

pr. adrian gabor carti

viata intre adevar si minciuna

pe munte – Blaga

ovidiu hanc

teologia persoanei

Dorin Octavian Picioruş

cv profesor doctor moraru

greaca multumesc

psalmul 101 din psaltirea in versuri a lui dosof

anintiri din copilarie

didactic.ro sfanta taina a preotiei

idealul feminin eminescu

Rusia regiunea Vladimir or.murom

viata singuratica a lui eminescu

pr visarion iugulescu

acatistul in araba

slavici moralist

duminica a20 dupa rusalii

quik bible

icoana sfanta

ovidiu verdes biografie

saliscan sandra

cv profesor doctor mihai moraru

www.azi.ro

mihai moraru

pompiliu constantinescu intre credinta si abdicare

trasaturi artistice din tiganiada

zainea ovidiu

un mic dialog cu titlul la gara

manastirea namaiesti icoana facatoare de minuni

structura poeziei doina de octavian goga

presentimentul ca cineva moare

dialoguri pe hi5

simon magul

preot piciorus

dr dragos albu realitatea

manuscrisele de la nag hammadi

evanghelia dupa matei cap2 1

semnatura lui nichita stanescu

pr dorin piciorus

miconaft

imnul acatist

omiletica protestanta download

cate secvente lirice are poezia „April” de tudor ar

savatie bastovoi nebunul

dosoftei psalm comentat

nopti la serampore despre swami shivanada

rugaciunea de octavian goga motto

scrisoare de iertare pentru iubit ca l-am inselat

scrisul de vara

gianina piciorus

video de floricienta mi vestido azul (trilulilu)

dosoftei si tudor arghezi

remus dragos albu

predici video crestine

poezia lui adrian paunescu dedicata lui grigore

pledoarie pentru biserica neamului

visarion iugulescu

Nicolae Costin download

acatistul sf cruci audio

antropologia paulina

fapta citate

Grigorie Țamblac

mineiul pe iulie djvu

asemanari intre psalmul 101 al lui david si p 1

Henri Alexis Brialmont

***

Formulările aparțin, în integralitate, cititorilor noștri.

Ce browsere folosesc cititorii noștri

O statistică procentuală:

1. Firefox

Firefox 4. 0 = 10, 00%

Firefox 3. 6 = 35, 40 %

Firefox 3. 5 = 3, 4%

Firefox 3. 0 = 3, 8 %

2. Internet Explorer

Internet Explorer 9. 0 = 0, 8 %

Internet Explorer 8. 0 = 13, 80 %

Internet Explorer 6. 0 = 9, 8 %

3. Chrome

Chrome 7. 0 = 0, 2 %

Chrome 6. 0 = 9, 4 %

Chrome 5. 0 = 0, 2 %

Chrome 2. 0 = 0, 2%

4. Opera

Opera  10. 6 = 4, 40 %

Opera 10. 0 = 0, 4 %

Opera 9. 6 = 0, 4 %

5. Safari

Safari 5. 0 = 0, 2 %

Safari 4. 0 = 0, 2 %

*

Concluzii: Cu precădere cititorii noștri folosesc Firefox 3. 6, Internet Explorer 8. 0, Chrome 6. 0 și Opera 10. 6, adică nu sunt oameni care se îngrijesc, într-un mod aparte, de browserul lor, ci merg cu el adaptat într-un ritm normal.

Evanghelia după Matei, cap. 4

Aici, pentru a citi traducerea noastră. Iar de aici o puteți downloada: Download (110 KB).

Vederea în limba franceză

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

A vedea

şi

a fi văzut

Vol. I

***

2. 1. 4. În limba franceză

În limba franceză avem, mai întâi, verbul voir =

I. vt. 1. a vedea, a se naşte;

2. a fi martor, a asista la;

3. a vedea, a consulta un pacient;

4. a privi, a observa, a scruta, a examina;

5. a umbla, a cutreiera, a vizita, a străbate;

6. a încerca, a verifica;

7. a remarca, a observa, a-şi da seama;

8. a pătrunde, a judeca;

9. a prevedea, a-şi închipui.

II. vi. a înţelege, a sesiza, a lua seama la, a avea grijă să.

III. vr. 1. a se vedea, a se privi;

2. a se judeca, a se aprecia, a se cântări;

3. a fi în relaţie, a se întâlni, a se înţelege, a se întâmpla[1].

Apercevoir =

I. vt. 1. a zări.

2. a băga de seamă, a observa.

II. vr. a-şi dea seama, a observa, a remarca[2].

Vu, vue =

I. adj. 1. văzut;

2. considerat, apreciat, având în vedere…, considerând că…

II. văz.

III.  1. vedere, văz, a fi în vedere, a fi cu vază, a avea în vedere, a spera, a pierde din vedere, a neglija;

2. ochi, privire;

3. examen, control, cercetare;

4. vedere, privelişte;

5. vedere, carte poştală, ilustrată;

6. punct de vedere, opinie;

7. fotografie;

8. proiecte, intenţii, a fi miop, a fi lipsit de perspicacitate, filmare, ţinând seama de, cu scopul de [3].

Image =

f. 1. imagine, portret,

2. reflectare, oglindire;

3 închipuire;

4. asemănare, după chipul lui;

5. figură de stil, metaforă, simbol;

6. icoană [4].

Vision =

f. 1. percepţie vizuală;

2. concepţie, imagine;

3. halucinaţie, vedenie, fantasmagorie, nălucă;

4. vizionarea unui film, a unui spectacol[5].

Regard = m. privire, în faţă…, vizavi de…, faţă de…, în comparaţie cu…, a implora, a-şi pune speranţele în…[6].

Regarder =

I. vt. 1. a privi;

2. a privi spre, a fi orientat către, a considera, a evalua drept, a fixa, a brava, a înfrunta.

II vi. 1. a se uita, a fi atent la;

2. a stărui asupra, a da mare atenţie la…, a cugeta mult înainte de a…

III vr. a se privi reciproc, a se uita unul la altul [7].

Extase = f. extaz [8].

Remarcăm în limba franceză o atenţie accentuată la realităţile exterioare şi relaţionale ale vederii. Mă văd pentru că exist. Sunt martorul unui eveniment pentru că asist la el. Văd un pacient, adică îl consult.

Este interesant că apare aici aspectul continuu al vederii dar în accepţie orizontală. Străbat oraşe întregi cu maşina şi le văd în acelaşi timp. Sunt un martor în mişcare, un continuu călător.

A examina poate face un duo remarcabil cu a străbate sau ambele accepţii ale vederii se pot situa într-o stare de neutralitate aparentă.

Nu ne dăm seama de multe ori, că orice privire a noastră asupra a ceva este o examinare a acelui lucru.

Evidenţa unei imagini nu înseamnă că este produsul numai a unei singure priviri. Pentru a păstra ceva în memorie este nevoie de un continuu flux şi reflux interior al imaginii.

Vederea ca încercare / verificare, ca optare pentru o anume posibilitate concretă de examinare reclamă o gamă largă de apropieri ale noastre de un lucru anume sau de o persoană.

În măsura în care audiem cursul cuiva verificăm dacă ceea ce se spune despre el este real sau nu. În timp ce observăm cum funcţionează computerul pe care vrem să îl cumpărăm, verificăm totodată, dacă datele pe care ni le dă vânzătorul sunt reale.

Nu e de ajuns numai să privim, ci trebuie să privim atent. Verificarea unui traseu alpin înseamnă evidenţierea fiecărui loc pe care îl presupune. Imaginea de fond se combină în acest caz cu imaginea secvenţială.

Imaginea secvenţială, imaginea care marchează o etapă importantă a traseului este cea care asigură liniaritatea imagistică, de fond, a traseului. Însă imaginea secvenţială nu poate fi dislocată din context fără ca acesta să sufere mutaţii majore.

Imaginea secvenţială este o imagine simbol. Cabana X, situată la baza traseului alpin, este un reper static, o secvenţă imaginală.

În drum spre un al doilea reper static indicat pe hartă, trecerea de cabana amintită ne dă certitudinea că mergem bine.

Atingerea unui punct geografic transformă semnul topografic în imagine actuală. Imaginea actuală este o imagine a experienţei personale. De câte ori vom privi  acel punct fix de pe hartă, pe care l-am vizitat cândva, el nu va rămâne numai un simplu punct topografic, ci va reprezenta o experienţă personală nuanţată.

Vederea ca judecată a minţii deschide discuţia despre capacitatea minţii noastre de a vedea o realitate particulară.

Rezultatul unui raţionament este o vedere a minţii noastre. Mintea noastră vede o soluţie, ajunge la o soluţie mentală.

În măsura curăţiei noastre interioare, ceea ce vedem noi poate fi mai aproape sau mai departe de adevăr. Putem înţelege lucrurile prezente dar, cu harul lui Dumnezeu, le putem prevede şi pe cele viitoare.

Cel mai adesea imaginile sunt întâlniri cu semnele unei lumi dispărute sau care a suferit ample transformări de la captarea sa vizuală.

Imaginile ne pun în faţa unor prezenţe care atestă absenţa substratului lor real. Putem zări amprentele sezoniere ale unui peisaj, fulguranta înfăţişare a cerului, viteza ameţitoare a unei insecte sau rachete, expresiile multiple ale aceleiaşi feţe, şi acestea toate prin intermediul unor fotografii. Păstrăm realitatea unor momente marcante în totala lor irealitate actuală.

O ultimă remarcă pe care credem că trebuie să o facem  aici este asupra privirii meditative, a privirii care stăruie asupra unei probleme în curs de soluţionare.

Aici nu numai că suntem orientaţi spre un scop anume, dar suntem în postura celor care stăruim asupra fiecărei părţi a acestui drum, care conţine scopul.

Elementele cheie sunt de cele mai multe ori nuanţele. În călătoria descoperii de sine trebuie să fii atent mai ales la ceea ce vine după aceea şi nu la ceea ce se întâmplă acum sau să fii atent, concomitent, la ceea ce se întâmplă astăzi, tot pe atât de mult ca la ceea ce se poate întâmpla mâine.

Vom reveni pe parcursul lucrării noastre la această reîntoarcere periodică în spaţiul interior al memoriei, ca să găsim puncte de sprijin pentru timpul prezent.


[1] Cf. Gheorghina Haneş, Dicţionar Francez-Român, Român-Francez, ed. a II-a, revizuită şi adăugită, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p. 370.

[2] Idem, p. 31.

[3] Idem, p. 372.

[4] Idem, p. 189.

[5] Idem, p. 369.

[6] Idem, p. 299.

[7] Idem, p. 299-300.

[8] Idem, p. 149.

Vederea în limba greacă

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

A vedea

şi

a fi văzut

Vol. I

***

[Pentru acum am transliterat cuvintele în limba greacă, lucru care nu se petrece, după cum știți, în forma finită a cărții]

*

2. 1. 3. În limba greacă veche

Şi în spaţiul limbii greceşti configuraţia vederii este tot la fel de bogată.

Avem, mai întâi, verbul oraoo =

A. intr. a vedea.

I. 1. a  vedea cu ochii, a fi bătător la ochi;

2. a fixa cu privirea, a purta privirile / a îndura privirile cuiva;

3. a avea în vedere.

II. 1. a privi, a atrage atenţia;

2. a viza, a ţinti ochii;

3. a observa, a privi fix undeva, a veghea.

B. a căuta cu privirea, a se ocupa de cineva, a avea în ochi un duh[1].

Verbul vlepo =

A. a vedea.

I. a vedea cu ochii, a se folosi de vedere;

II. a vedea în jur.

B. a privi.

I. 1. a mişca privirile pesta sau la, a întoarce privirile;

2. a avea ochii aţintiţi peste sau pe ceva;

3. a avea în vedere;

II. a avea în priviri (dragoste, ură, invidie etc.) [2].

Substantivul  i tea, -as =

I. acţiunea de a privi, de a contempla, contemplaţia;

II 1. aspect;

2. obiect de contemplat, spectacol, privelişte [3].

Substantivul i optasia, -as = vedere, spectacol, privelişte [4].

Substantivul i, icon, -onos =

I. 1. imagine, tablou, portret;

2. o imagine reflectată în oglindă;

3. simulacru, fantomă; 4. imaginea unui duh;

II. asemănare, similitudine, analogie [5].

Substantivul  to iconisma, -atos= reprezentare, imagine, portret [6].

Substantivul to fantasma, -atos =

1. apariţie, viziune, vis, iluzie;

2. o imagine oferită de un spirit sau de un obiect;

3. spectru, fantomă;

4. fenomen ceresc [7].

Ceea ce este bătător la ochi este foarte evident. Hiperevidenţa unui lucru poate fi atacată numai de răuvoitori.

Ne bucură faptul că în limba greacă veche, vederea nu mai este privită numai ca un mod de stocare a unor imagini, adică numai ca un tip cumulativ de cunoaştere ci, mai ales, ca o contemplare a ceea ce se poate vedea, adică ca un mod de participare la cunoaştere sau ca o cunoaştere participativă.

Fixăm cu privirea un om sau o parte dintr-un tablou tocmai pentru a ne însuşi foarte bine ceea ce dorim să vedem.

Ne fixăm ochii pe cineva, pe ceva, tocmai pentru că ne interesează ceea ce vedem.

Fixarea privirii pe cineva/ceva exprimă pentru noi bucuria de a vedea, interesul viu, entuziast.

Atâta timp cât fixarea privirii nu are accente clinice  ieşite din comun şi nu avem de-a face cu o fixaţie, vederea exprimă o îndrăgostire, o alipire interioară de o realitate.

Avem nevoie să ne bucurăm de ceea ce vedem. Sufletul nostru tinde, în mod firesc, să se bucure de ceea ce vede, de ceea ce înţelege.

Când persoana iubită ne vede privirile îndreptate spre ea, atunci se simte bine, se bucură. Când ne purtăm privirile spre cineva atunci comunicăm, vorbim cu el în mod tacit.

Limbajul ochilor este un limbaj adânc, este un limbaj al sufletului. Sufletul celui pe care îl privim ne vorbeşte despre el, cu toată cenzura sentimentală de care poate face rabat.

Dacă atunci când purtăm privirea mamei sau a iubitei asupra noastră ne simţim încurajaţi, atunci când suntem răniţi de privirea duşmanilor noştri, parcă ne simţim aruncaţi la pământ, zdrobiți, anihilați. Spunem adesea într-o astfel de situaţie: mă simţeam strâns de gât acolo, pentru că suportăm cu greu adversitatea altora.

Există priviri care ne încurajează şi priviri care ne condamnă, priviri care ne gelozesc sau ne poftesc pătimaş şi priviri care ne dau aripi, pentru că ne încurajează, ne sprijină. Există o gamă variată de priviri şi de emisii de energii pozitive sau negative pe care le inhalează inima noastră. Şi suntem contaminaţi în bine sau în rău de aceste energii emanate din alţii.

Atunci când avem în vedere un eveniment, o carte, o experienţă din trecut, suntem inundaţi de recurenţa trăirilor pe care ni le-au dezvăluit acele experienţe.

Raportarea la un reper este o raportare recunoscătoare. Atâta timp cât mă raportez la sfaturile bunicului meu adormit de curând, mă simt într-o legătură directă cu el, într-o legătură de iubire.

Când am în vedere pe cineva atunci am în vedere o persoană care consună cu mine. Ne rămân implantate în fiinţa noastră tocmai imaginile şi lucrurile cu care suntem convivi. Ne însuşim până la urmă şi prelucrăm în fiinţa noastră tocmai informaţiile, care merg în acelaşi sens cu modul în care vrem să vedem lumea şi existenţa.

Când avem în vedere, ne putem disocia sau afilia la un lucru sau la o idee. Având în vedere că eu sunt liber astăzi de alte planuri, pot să merg să mă rog împreună cu tine. Pot să merg să mă rog împreună cu tine tocmai pentru că ştiu că nu mă încurcă niciun alt plan. Acest fel de a vorbi despre vedere, arată că vederea este şi o memorizare foarte bună a prezentului meu şi a datoriilor mele.

Văd ceea ce trebuie să fac acum, pentru că ştiu ce am văzut ieri. Astăzi ştiu ce să fac, pentru că ieri mi-am văzut de treburile mele şi mi le-am rezolvat. Dar ştiu ce am să fac astăzi pentru că am ţinut minte ce am făcut ieri.

Pelicula memoriei este foarte importantă când discutăm ipostaza vederii ca amintire vie. Cei cărora li s-a afectat memoria, din varii motive, nu mai pot utiliza, mai mult sau mai puţin, calitatea memorativă a imaginilor.

Imaginile nu mai ies la suprafaţă în acest context, ele nu mai pot fi revizualizate şi de aceea ei nu mai pot vorbi despre imaginar şi despre memorativitatea imaginilor ca despre o expresie normală a vieţii umane.

Privarea de imaginile formative este o privare care merită o minuţioasă analiză, atâta timp cât această rupere parţială sau totală de trecut la nivelul memoriei, ar putea să ne dea ample informaţii despre contextul apariţiei imaginilor formative în oameni.

Primii paşi făcuţi de către un om, după o amnezie totală, pot fi foarte bine înţeleşi ca o iniţiere în faptul de a gândi al pruncilor sau, cel puţin, ca un alt fel de iniţiere imagistică, cu unele analogii directe, cu perioada infantilă.

Când vorbim despre privire ca despre un mod în care putem atrage atenţia cuiva, atunci intrăm în străfundul realităţii vederii: naşterea unei iubiri, a unei relaţii interioare cu celălalt.

Privirea care atrage privirea sau privirile multora este o privire care cheamă la comuniune, la discuţie, la îndrăgostire. Privirea care atrage nu este o privire şaradică, ci una serioasă, fascinantă.

Privirea care te transpune într-o situaţie sau într-o stare existenţială este o privire duhovnicească sau una demonică.

Când Părintele duhovnicesc te înalţă cu iubirea din ochii lui la o discuţie despre iubire, atunci tu însuţi simţi că eşti scos din starea ta şi dus într-o stare de continuă relaţie cu el.

Dar ochiul pizmaş, ochiul rău, e ochiul care te priveşte de sus şi care îţi demonstrează că tu nu meriţi onoarea de a ţi se vorbi şi de a fi băgat în seamă.

O singură privire a bodygardului îţi exprimă diferenţa dintre star sau parlamentar şi tu, omul de rând. Privirea aceasta eclipsează orice dorinţă de imixtiune a ta în cadrul rezervat acelora.

Când vederea vizează sau indică ceva atunci avem de-a face cu calitatea extensivă, mobilă a imaginii.

Imaginea este concepută în acest cadru al discuţiei drept o imagine în mişcare, o continuă prefaţare a unei idei. Într-o linie continuă, mişcarea sugerează nu atât instantaneitatea imaginii, ci derularea unui plan vizual.

Planul vizual e cel care subordonează imaginea şi care îi dă imaginii conotaţia ei mobilă şi epifanică.

Imaginea nu trebuie doar să reprezinte, ci să şi dezvăluie o bogată intenţionalitate.

Aşa că va trebui să trecem pe parcursul vieţii noastre, în mod continuu, de la imaginea mobilă la intenţionalităţile formatoare ale imaginii.

Nu trebuie să ne oprim doar la cum arată tabloul sau la scena în care am văzut o femeie bătută de amantul ei, ci trebuie să trecem mereu la ceea ce ascund sau poartă în spatele lor, aceste imagini pe care le-am păstrat, mai viu sau diluat, în propria noastră fiinţă.

Viaţa interioară a creştinului ortodox este o continuă reluare a imaginilor mobile înregistrate de conştiinţa noastră, o restructurare continuă a modului în care intenţionalitatea lor a fost resimţită de către noi. Miza înţelegerii imaginilor până la urmă este aceea de a le traversa semnificaţiile, pentru a avea o relaţie interioară cu protagoniştii lor.

Nicio imagine mobilă nu poate fi aruncată la coşul de gunoi al neimportanţei ei calitative, pentru că fiecare reprezintă o mină de aur pentru înaintarea noastră în înţelegerea unitară a lumii şi a experienţei noastre interioare.

Vom ajunge să discutăm şi despre punctul de vedere în care imaginile devin o piedică pentru înaintarea noastră spre Dumnezeu, dar mai este mult până acolo.

În acest stadiul al discuţiei, imaginea trebuie amplu percepută, pentru a se stabili, între noi şi ea, o relaţie de interioritate şi nu una de respingere cabotină.

Observaţia şi vegherea sunt alte două accepţii ale lui orao. Observarea unui miting de la balconul casei noastre ne pune în faţa unei imagini mobile angajate ideatic. Suntem de partea evenimentului sau incluşi în avalanşa protestelor.

Observarea indică o angajare partinică a noastră. Suntem de partea cuiva sau a adevărului.

Observăm un şoarece alb în habitatul său improvizat şi suntem de partea curiozităţii de a înţelege ce face un şoarece alb într-un mediu artificial. Observarea identifică anumite caracteristici. Observaţiile noastre pot fi amatoriste sau profesionale.

Însă vegherea implică o asumare a unui rol, a rolului de apărător al unei realităţi bine stabilite.

Armata de frontieră veghează la securitatea graniţelor statului român, episcopul veghează la buna desfăşurare a vieţii bisericeşti din eparhia sa, preşedintele ţării veghează ca statului nostru să i se recunoască statutul și drepturile sale în cadrul celorlalte state ale lumii.

Vegherea implică aşadar o imagine globalizantă. Nu contează numai aspectul particular ci, pentru a veghea, ai nevoie de o privire totalizatoare.

Vegherea se exprimă printr-o imagine de tip comprehensiv, ca o imagine de sus, în comparaţie cu observaţia, care cere o imagine de jos, o imagine secţională.

Vederea sau privirea în jur naşte o imagine rotativ-comprehensivă. Ea nu indică numai modul circular sau anacronic de locomoţie al omului sau al sistemului de captare a imaginilor ci, mai degrabă, setul de imagini clare obţinute cu toată curba de deviaţie a analizorului.

Rotirea capului nostru sau a ecranului de captare a imaginilor devine secundar în favoarea obţinerii unei comprehensivităţi a imaginii. Ne interesează în acest context ceea ce s-a putut prinde de către vederea noastră şi mai puţin modul în care s-a putut întâmpla acest lucru.

Privesc în jurul meu şi înţeleg unde sunt, cum trebuie să mă comport, pe cine am în faţă.

Privirea în jurul nostru dă naştere, pe plan moral, la imaginea generatoare de comportament. Va trebui să mă comport în aşa fel încât să nu fiu o sursă de determinare spre rău, ci un cadru al intuirii binelui.

Ne vom afla de multe ori pe parcursul acestei cărţi în interiorul discuţiei despre vederea axiologică, adică a vederii care ţine cont de ceea ce trebuie să facă, cu adevărat, un creştin ortodox.

Verbul vlepo ne duce şi spre discuţia asupra vederii introspective. Eu îmi întorc privirile minţii mele spre mine, pentru ca să mă văd aşa cum sunt. Dar eu îmi întorc privirile şi de la păcat, îmi refuz privirea spre rău, pentru a nu mă contamina de vâscozitatea lui.

În acest caz, privirea introspectivă apelează la o imagistică deplină, la o imagistică filtrată prin intermediul conştiinţei şi al experienţei duhovniceşti, experienţă duhovnicească înţeleasă ca suma activă a întregii noastre experienţe de viaţă.

Imaginile privirii introspective nu suferă, în mod interior, de disocierea dintre estetic şi etic, ci ele sunt judecate după consecinţele funciare pe care le-au imprimat în fiinţa noastră.

În acest stadiu al privirii introspective, imaginile sunt aduse în faţa unei judecăţi foarte categorice a conştiinţei noastre, care se pronunţă nu neapărat asupra realităţii lor (ce nu poate fi negată, atâta timp cât sunt discutate), ci asupra modului de a accepta aceste imagini interioare, de a ni le asuma şi de a le depăşi consecinţele prin pocăinţa noastră, în cadrul căreia aşteptăm harul iertării lui Dumnezeu.


[1] A. Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Ed. Hachette, Paris, 2000, p. 1395-1396.

[2] Idem, p. 363.

[3] Idem, p. 919.

[4] Idem, p. 1393.

[5] Idem, p. 588. Din nefericire, din această definiţie lipseşte tocmai forma cea mai apreciată de către noi şi anume aceea de icoană.

[6] Idem, p. 586.

[7] Idem, p. 2053.

Frumuseți neperisabile

Scrierile complete ale

Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

şi viaţa sa,

comentate

de către

ucenicul şi fiul său întru Domnul,

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

Vol. 8

(al 6-lea caiet manuscriptic)

***

Revoltă[1]

1

Acestui cer i-am vrut adâncul

Şi care vânturi nu m-au supt;

M-am revărsat pe tot pământul

Şi umbrele îmi spun că sunt!…

2

Lumina mea ce se scufundă

Nu şi-a găsit destul abis…

Şi i-a rămas, şi-o să-i rămână

Mereu un cer, mai sus, deschis…

3

În carnea mea rămână golul,

Inima, gând…se fac de plumb,

Ecuatorul simte polul,

Întunecimi mă vor tăcând…[2]

4

Plin de explozii siderale…

În viaţa lumii putrezesc,

Pe-al morţii vuiet, din spirale

De galaxii…mă rezidesc![3]

5

Eu, fiul, pururea în Fiul,

Celui ce este-n ceruri Tată,

Celor ce-mi cresc în duh pustiul

Le dau o inimă curată.

[varianta integrală a strofei a 5-a]

Eu, doliul* cerului… Pustiul,

De veacuri spulberat în cale,

Nu mă opreşte să fiu fiul

Luminii peste lumini* ovale.

6

Stele pe ceruri să rămână,

Peste neant curgând şuvoi,

Din răni adânci, frunte şi mână,

Sânge în viaţa de apoi…

7

Din fulgere oglinzi, oglindă,

Lumini în candelabre pure,

Oceane şi furtuni s-aprindă,

Oglinzi, oglinzi, oglinzi, oglindă!

8

Prea vie, veşnică să fie

Spre cântare celor vii

Rotind, rotiri în veşnicie…

…O, Făt-Frumos!…O, apă vie!…


[1] Deasupra titlului e scris: cer dacic*. Poemul e bifat cu un X de culoare roşie.

[2] Acest vers are trei variante. Celelalte două: Pigmei atroci mă vor tăcând… şi: Duşmanii mei mă vor tăcând

[3] Numai aceste prime patru strofe sunt numerotate în M, însă poemul nu se termină aici, ci înglobează încă alte patru strofe, a cincia strofă a poemului având o variantă integrală. De aceea vom numerota şi celelalte strofe ca şi până acum, pentru ca să păstrăm ideea până la capăt.

***

Ca indivizi îi iubesc[1]. Ca naţiune şi idealuri naţionale îi urăsc, pentru că iau chipul înşelătorului şi cotropitorului. Dacă în individ văd avântul descătuşării revoluţionare, tinereţea fluxului vital, în schimb, în idealurile lor văd distorsionarea, deformarea grandioasă şi grandilocventă a dezechilibrului.


[1] O referinţă rară…cu adresă la regimul comunist. Fericitul Ilie refuza să vorbească despre comunism, despre torturile din închisoare…despre supliciul dictaturii. Considera că trebuie să vorbească cu mine despre cum se îndumnezeieşte omul, despre lucrurile pozitive…şi nu despre lucruri care să creeze resentimente.

***

Dumnezeu[1]

Cu raţiunea-n flăcări
Pascal L-a cunoscut…
Eu explodând neantul
Striga-voi: L-am văzut!…

E viu…Trăieşte-n veci,
E Giganticul mister,
Măreţele mâini reci
Sunt trâmbiţe de cer!…

Eu L-am văzut…El este!…
Sub zările de ceruri
Culoarea-L înmieşte
Trecând prin adevăruri.

Când eu, aprins…mă sting
Cenuşile mă-nving…
El Se retrage-n Sine,
Stă mai presus…şi-n mine…


[1] Un poem însemnat cu da.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno