Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

A vedea

şi

a fi văzut

Vol. I

***

2. 1. 4. În limba franceză

În limba franceză avem, mai întâi, verbul voir =

I. vt. 1. a vedea, a se naşte;

2. a fi martor, a asista la;

3. a vedea, a consulta un pacient;

4. a privi, a observa, a scruta, a examina;

5. a umbla, a cutreiera, a vizita, a străbate;

6. a încerca, a verifica;

7. a remarca, a observa, a-şi da seama;

8. a pătrunde, a judeca;

9. a prevedea, a-şi închipui.

II. vi. a înţelege, a sesiza, a lua seama la, a avea grijă să.

III. vr. 1. a se vedea, a se privi;

2. a se judeca, a se aprecia, a se cântări;

3. a fi în relaţie, a se întâlni, a se înţelege, a se întâmpla[1].

Apercevoir =

I. vt. 1. a zări.

2. a băga de seamă, a observa.

II. vr. a-şi dea seama, a observa, a remarca[2].

Vu, vue =

I. adj. 1. văzut;

2. considerat, apreciat, având în vedere…, considerând că…

II. văz.

III.  1. vedere, văz, a fi în vedere, a fi cu vază, a avea în vedere, a spera, a pierde din vedere, a neglija;

2. ochi, privire;

3. examen, control, cercetare;

4. vedere, privelişte;

5. vedere, carte poştală, ilustrată;

6. punct de vedere, opinie;

7. fotografie;

8. proiecte, intenţii, a fi miop, a fi lipsit de perspicacitate, filmare, ţinând seama de, cu scopul de [3].

Image =

f. 1. imagine, portret,

2. reflectare, oglindire;

3 închipuire;

4. asemănare, după chipul lui;

5. figură de stil, metaforă, simbol;

6. icoană [4].

Vision =

f. 1. percepţie vizuală;

2. concepţie, imagine;

3. halucinaţie, vedenie, fantasmagorie, nălucă;

4. vizionarea unui film, a unui spectacol[5].

Regard = m. privire, în faţă…, vizavi de…, faţă de…, în comparaţie cu…, a implora, a-şi pune speranţele în…[6].

Regarder =

I. vt. 1. a privi;

2. a privi spre, a fi orientat către, a considera, a evalua drept, a fixa, a brava, a înfrunta.

II vi. 1. a se uita, a fi atent la;

2. a stărui asupra, a da mare atenţie la…, a cugeta mult înainte de a…

III vr. a se privi reciproc, a se uita unul la altul [7].

Extase = f. extaz [8].

Remarcăm în limba franceză o atenţie accentuată la realităţile exterioare şi relaţionale ale vederii. Mă văd pentru că exist. Sunt martorul unui eveniment pentru că asist la el. Văd un pacient, adică îl consult.

Este interesant că apare aici aspectul continuu al vederii dar în accepţie orizontală. Străbat oraşe întregi cu maşina şi le văd în acelaşi timp. Sunt un martor în mişcare, un continuu călător.

A examina poate face un duo remarcabil cu a străbate sau ambele accepţii ale vederii se pot situa într-o stare de neutralitate aparentă.

Nu ne dăm seama de multe ori, că orice privire a noastră asupra a ceva este o examinare a acelui lucru.

Evidenţa unei imagini nu înseamnă că este produsul numai a unei singure priviri. Pentru a păstra ceva în memorie este nevoie de un continuu flux şi reflux interior al imaginii.

Vederea ca încercare / verificare, ca optare pentru o anume posibilitate concretă de examinare reclamă o gamă largă de apropieri ale noastre de un lucru anume sau de o persoană.

În măsura în care audiem cursul cuiva verificăm dacă ceea ce se spune despre el este real sau nu. În timp ce observăm cum funcţionează computerul pe care vrem să îl cumpărăm, verificăm totodată, dacă datele pe care ni le dă vânzătorul sunt reale.

Nu e de ajuns numai să privim, ci trebuie să privim atent. Verificarea unui traseu alpin înseamnă evidenţierea fiecărui loc pe care îl presupune. Imaginea de fond se combină în acest caz cu imaginea secvenţială.

Imaginea secvenţială, imaginea care marchează o etapă importantă a traseului este cea care asigură liniaritatea imagistică, de fond, a traseului. Însă imaginea secvenţială nu poate fi dislocată din context fără ca acesta să sufere mutaţii majore.

Imaginea secvenţială este o imagine simbol. Cabana X, situată la baza traseului alpin, este un reper static, o secvenţă imaginală.

În drum spre un al doilea reper static indicat pe hartă, trecerea de cabana amintită ne dă certitudinea că mergem bine.

Atingerea unui punct geografic transformă semnul topografic în imagine actuală. Imaginea actuală este o imagine a experienţei personale. De câte ori vom privi  acel punct fix de pe hartă, pe care l-am vizitat cândva, el nu va rămâne numai un simplu punct topografic, ci va reprezenta o experienţă personală nuanţată.

Vederea ca judecată a minţii deschide discuţia despre capacitatea minţii noastre de a vedea o realitate particulară.

Rezultatul unui raţionament este o vedere a minţii noastre. Mintea noastră vede o soluţie, ajunge la o soluţie mentală.

În măsura curăţiei noastre interioare, ceea ce vedem noi poate fi mai aproape sau mai departe de adevăr. Putem înţelege lucrurile prezente dar, cu harul lui Dumnezeu, le putem prevede şi pe cele viitoare.

Cel mai adesea imaginile sunt întâlniri cu semnele unei lumi dispărute sau care a suferit ample transformări de la captarea sa vizuală.

Imaginile ne pun în faţa unor prezenţe care atestă absenţa substratului lor real. Putem zări amprentele sezoniere ale unui peisaj, fulguranta înfăţişare a cerului, viteza ameţitoare a unei insecte sau rachete, expresiile multiple ale aceleiaşi feţe, şi acestea toate prin intermediul unor fotografii. Păstrăm realitatea unor momente marcante în totala lor irealitate actuală.

O ultimă remarcă pe care credem că trebuie să o facem  aici este asupra privirii meditative, a privirii care stăruie asupra unei probleme în curs de soluţionare.

Aici nu numai că suntem orientaţi spre un scop anume, dar suntem în postura celor care stăruim asupra fiecărei părţi a acestui drum, care conţine scopul.

Elementele cheie sunt de cele mai multe ori nuanţele. În călătoria descoperii de sine trebuie să fii atent mai ales la ceea ce vine după aceea şi nu la ceea ce se întâmplă acum sau să fii atent, concomitent, la ceea ce se întâmplă astăzi, tot pe atât de mult ca la ceea ce se poate întâmpla mâine.

Vom reveni pe parcursul lucrării noastre la această reîntoarcere periodică în spaţiul interior al memoriei, ca să găsim puncte de sprijin pentru timpul prezent.


[1] Cf. Gheorghina Haneş, Dicţionar Francez-Român, Român-Francez, ed. a II-a, revizuită şi adăugită, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981, p. 370.

[2] Idem, p. 31.

[3] Idem, p. 372.

[4] Idem, p. 189.

[5] Idem, p. 369.

[6] Idem, p. 299.

[7] Idem, p. 299-300.

[8] Idem, p. 149.

Did you like this? Share it: