De ce e important?

Lipsește din ce în ce mai mult în spațiul public românesc întrebarea referitoare la valoarea intrinsecă a unui lucru sau proiect anume sau întrebarea referitoare la consecințele lucrului, ale politicii sau ale managementului unui program. Și lipsind de ce-ul e încurajată creația, apariția lucrului, indiferent de urmările ei.

Nu contează dacă e importantă apariția unui mall sau a unui teren de fotbal sau a unui cartier rezidențial sau traiectoria unei politici statale. Important e că se poate. Sau că unii au bani ca să facă toate acestea posibile sau că dețin puterea, în mod temporar…și pot să le dea curs.

Și când începi să judeci, în sine, o strategie, o politică, o manifestare culturală sau un creator de cărți, mașini sau produse de înfrumusețare…nu se înțelege, mai de loc, de ce mai gândești, de ce mai reflectezi…și nu consumi, de ce nu te alături, de ce nu aprobi, de ce nu ești laudativ, encomiastic

Numai că atunci când nu reflectezi…te îndatorezi la bănci…și ajungi falimentar. Iar atunci când crezi într-o politică în mod obtuz, într-un mod schizoid…ajungi iarăși la faliment financiar sau moral, pentru că ai crezut…într-o utopie.

Neîncurajarea reflecției critice…e primul pas spre manipulare, dictatură sau genocid.

Sistemele politice dictatoriale sau semi-dictatoriale construiesc nu pentru că e important…ci pentru că ceea ce își planifică e motivat ideologic.

Importanța unui lucru sau unei acțiuni ar trebui să aibă un consens profund la nivelul unei națiuni. Trebuie să fie o nevoie reală…pentru o anume construcție…pentru un anume edificiu, pentru o anume organizare.

Trecerea României spre o nouă dimensiune a securității statale, a transporturilor, a comunicării, a învățământului etc. este o nevoie reală.

Încurajarea însă a importurilor de orice în detrimentul producției proprii e un deserviciu enorm, pe termen scurt și lung, adus țării noastre. La fel: exodul Românilor, plecarea lor în masă și neîntoarcerea decât a unui număr infim, corelată cu o natalitate din ce în ce mai mică dar cu o îmbătrânire și mortalitate din ce în ce mai mari ale populației sunt iarăși două calamități pentru România.

Nu poți să conduci o țară cu semidocți și profitori în puncte cheie, ci cu oameni entuziaști, cu oameni care au crezuri și care se dedică muncii lor.

Tocmai de aceea e important să judecăm lucrurile în sine, să le analizăm, să vedem consecințele faptelor noastre, la nivel personal, instituțional, comunitar și național…dacă vrem să mergem spre un sens…și nu să mergem aiurea.

Și nu putem să gândim critic, adică să judecăm profund lucrurile, dacă nu avem niște crezuri religioase, morale, economice, politice, sociale, culturale, de strategie. România are crezuri plămădite în secole la rând…care astăzi vor să fie ridiculizate, aruncate la gunoi.

Tocmai de aceea și situația reală a României se întoarce în capul celor care îi decid existența și viitorul într-un mod haotic. De ce e important exclude deciziile haotice, lipsite de unitate interioară. Și cele care au unitate interioară vizează probleme reale, la care majoritatea aderă cu entuziasm, pentru că sunt un bine național.

Trăim momente de instabilitate financiară în acești ani…Măsurile de austeritate nu au fost însă luate în concordanță cu populația României, ci în indiferență față de ceea ce vor românii. De aceea tensiunile, grevele, sărăcirea populației, aducerea țării la exasperare, la neîncredere, la revoltă dovedesc înmiit faptul că nu s-au luat decizii pentru România ci împotriva ei.

Pentru că, dacă am fi acceptat, în sens larg, privațiuni de tot felul, tocmai pentru că am fi văzut că lucrurile încep să se îndrepte spre un făgaș bun, am fi suportat momentele grele cu altă stare de spirit, cu altă conștiință.

Însă excluderea propriei noastre decizii, minimalizarea ei, chiar ironizarea și încercarea de stopare a accentelor critice ne arată că ne este interzisă reflecția, echilibrul, ceea ce importă și ni se încearcă băgarea pe gât a situației existențiale, mâncarea ei, coabitarea cu ea, fără ca să o înțelegem.

Numai că nu te poți acomoda cu vipera…care vrea să te muște. Nici românii nu se pot acomoda cu o stare jalnică, subumană de existență sau cu o libertate fără securitate sau cu o muncă fără prosperitate. Și pentru aceasta, din adâncul sufletului, ies adevăratele întrebări sau probleme ale României:

1. Pentru ce se fac împrumuturi, care nu au urmări imediate în viața noastră?

2. Din ce surse și cât timp ne ia ca să le restituim?

3. Ce am devenit, ca țară, în urma acestor împrumuturi?

4. Cum putem stopa sărăcirea continuă a românilor?

5. De ce nu se deblochează locurile de muncă și de ce nu se creează altele, dacă România trebuie să facă rost de bani, cât mai urgent, pentru relansarea ei pe toate planurile?

6. Cum putem să mai credităm o clasă politică, care nu își face curățenie în propria ei ogradă?

7. Cine sunt cei responsabili pentru tot ceea ce nu mai suportă românii?

8. Cu cine îi înlocuim și pentru cât timp?

9. Care sunt proiectele României pentru România, în cadrul Uniunii Europene?

10. Cât timp ne va lua ca să fim demni cu toții de cine suntem și de ce țară avem?

Nu, nu trebuie să adormim întrebările! Ci, dimpotrivă, trebuie să încurajăm pe oamenii care mai gândesc și mai acționează în România sau mai sunt în România să gândească în mod responsabil pentru noi toți.

Fuga de responsabilitate, fuga de realitățile nefardate, fuga de noi înșine nu ne ajută! Ceea ce e important de făcut…trebuie făcut…cu acordul larg al românilor. Nu împotriva lor, ci cu acordul și cu sprijinul lor.

Cu ochii bolnavi

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

A vedea

şi

a fi văzut

Vol. I

*

Varianta de față nu conține fotogramele explicative.

***

2. 2. 2. Patologia vederii

Dar vederea nu este egală, identică la toţi oamenii, ci defectele de vedere sunt cele care ne fac să avem deformări vizuale extrem de defavorabile vieţii noastre, adică ale modului de surprindere acurată a lumii care stă în faţa noastră. În secţiunea curentă vom discuta despre unele dintre bolile de refracţie cel mai des întâlnite.

Starea vizuală normală a ochilor se numeşte emetropie[1] şi ea are loc când se corelează, în mod perfect, corneea, umoarea apoasă, cristalinul şi corpul vitros, adică sistemul fizic de captare al imaginilor.

Când acesta funcţionează perfect atunci raza vizuală ajunge în centrul  retinei, pe maculă şi imaginea se produce în mod normal[2].

Schema vederii perfecte [3]

Defectele optice ale unor ochi ametropi[4] apar când raza vizuală nu-şi formează focalizarea pe retină, ci înaintea sau înapoia retinei.

De aceea avem ametropii de două feluri: defecte de corelaţie ale sistemului vizual şi defecte de structură genetică ale dioptriilor[5].

Defectele de corelaţie optică sau ametropiile sunt catalogate în funcţie de formarea imaginii pe retină, adică: ametropii stigmice sau focale şi ametropii astigmice.

Dintre cele focale fac parte hipermetropia şi miopia iar dintre cele astigmice: astigmatismele.

Ametropiile uşoare şi, cu predilecţie, miopia, apar din cauza condiţiilor de mediu în care activăm zilnic, din cauza distanţei pe care ne-o creăm între noi şi cartea pe care o citim sau între noi şi televizor sau computer, din cauza iluminării proaste a camerei unde ne concentrăm vizual asupra a ceva etc.[6].

Hipermetropia [7], fiind un deficit ocular de focalizare, apare atunci când focalizarea nu are loc la nivelul retinei ci posterior acesteia[8].

Avem astfel hipermetropie axială [9], de curbură [10] sau de indice de refracţie[11] ca urmare a unor deficienţe ale globului ocular sau ale dioptriilor oculare.

Ochii hipermetropi [hipermetropia fiind ametropia cea mai frecventă] percep din ceea ce focalizează vizual doar o pată difuză circulară[12]. Această patologie apare adesea la copii şi semnele ei sunt oboseala oculară, durerile de cap după o lectură prelungită, durerile şi congestiile oculare[13].

Hipermetropul nu vede în apropiere dar vede la depărtare

Simptomatologia bolii se datorează faptului că hipermetropul are probleme de acomodare vizuală [14], şi pentru depărtare, şi pentru apropiere [15], din cauză că încearcă să corecteze, fără ajutorul ochelarilor, defectul de refracţie [16].

Hipermetropia se situează între + 5 şi + 15 dioptrii şi se corectează cu ochelari cu lentile convergente [17], fiind, pe înţelesul tuturor, ochelarii cu plus.

Hipermetropia mică se situează între +1 – +3 , cea medie între +3 – +7, pe când cea mare de la + 8 în sus [18].

Pentru persoanele tinere, doctorii oculişti prescriu purtarea permanentă a ochelarilor iar pentru persoanele de peste 45 de ani se prescriu două perechi de ochelari cu lentile biconvexe, una pentru distanţă şi alta pentru apropiere, adică pentru a observa ceva de la circa 35 de centimetri de ochii noştri [19].

Miopia [20] este „viciul de refracţie caracterizat prin lipsa de corelare dintre dioptrul ocular [21] şi lungimea axială a ochiului[22], având drept rezultat formarea imaginii înaintea retinei[23]. Imaginea apare sub forma unor cercuri de difuziune şi este neclară pentru noi.

Avem o miopie neprogresivă, de corelare la nivelul focal al ochilor, care nu depăşeşte minus 6 dioptrii şi o miopie progresivă, care atinge până la minus 30 dioptrii.

Miopia progresivă e un defect genetic [24] şi constă în degenerarea fibrelor elastice şi colagene ale scleroticii.

Pentru miopie ne trebuie aşadar ochelari cu minus.

Vorbim de o miopie mică între -1 – -3, medie între -3 – -7, mare între -8 – -10 şi foarte mare de la -10 în sus [25].

Miopul vede în apropiere dar nu vede la depărtare [26]

Simptomatologia miopiei minore constă în scăderea acuităţii vizuale pentru distanţă dar pentru apropiere vederea e bună[27]. În cazul miopiilor progresive, vederea e diminuată atât pentru vederea la distanţă cât şi pentru vederea de aproape.

Pentru miopie se recomandă o pereche de ochelari pentru uz permanent cu lentile biconcave sau două perechi de ochelari, pentru distanţă şi pentru apropiere, în funcţie de vârsta pacientului [28].

Astigmatismul [29] este una dintre cele mai comune probleme vizuale şi ea poate însoţi hipermetropia sau miopia, fiind o „ametropie de curbură, în care razele paralele venite de la infinit, după ce au traversat mediile oculare, nu se reunesc într-un focar unic” [30].

Astigmatismul apare din cauza unei neregularităţi ale corneei sau ale cristalinului şi se corectează tot prin purtarea ochelarilor, de data aceasta cu lentile cilindrice.

Simptomatologia acestei boli constă în aceea că nu putem vedea nimic în faţa noastră sau ceea ce vedem, vedem în mod neclar, deformat. Din cauza deformaţiilor de la nivelul corneei, lumina se refractă şi se împrăştie în diferite direcţii dând naştere unei vederi distorsionate şi ceţoase a obiectelor.

Când suferim de această boală, corneea noastră este alungită, are forma unei mingi de rugby şi nu este sferică, cum ar fi trebuit. Din acest motiv au loc două focalizări pe retină şi nu una [31].

Prezbiopia [32] sau prezbitismul apare în jurul vârstei de 40 de ani şi se manifestă ca nevedere a unui lucru care e în apropiere, fapt pentru care trebuie să luăm o distanţă minimă faţă de el ca să îl putem vedea. De aceea prezbiopul va citi cu mâinile întinse, ţinând carte la distanţă, ca să poată citi un text [33].

Această boală apare ca urmare a scăderii lente a elasticităţii cristalinului fiind o boală vizuală care face parte din procesul de îmbătrânire al fiinţei umane.

Prezbiopia se corectează cu ochelari pentru apropiere, cu lentile convexe şi medicii oculişti preferă cel mai adesea să prescrie dioptrii mai mari pentru corectarea prezbiopiei [34].

Cheratoconul [35] este o boală care apare la adolescenţi sau la adulţii tineri şi se caracterizează prin subţierea şi schimbarea formei corneei.

Dacă în stare normală corneea e sferică, în cadrul afecţiunii în discuţie corneea capătă formă de con, ca în fotografia a doua infra.

Din această cauză apare vederea distorsionată la unul sau la ambii ochi.

Această afecţiune se formează în mod lent şi de aceea e greu de detectat şi poate fi însoţită de miopie şi astigmatism.

Una dintre caracteristicile acestei afecţiuni e aceea că ne face să fim sensibili la lumină şi stabilirea dioptriilor care trebuie purtate se face în urma unei examinări amănunţite la biomicroscop sau în urma unei topografii corneene.

Deşi nu sunt cunoscute cauzele acestei boli se observă totuşi că ea apare în cadrul aceleiaşi familii, cu alte cuvinte, că are o transmitere genetică.

Formele de început ale bolii sunt corectate cu ajutorul ochelarilor sau a lentilelor de contact, pe când, pentru formele avansate, atunci când corneea se tot subţiază, e nevoie de transplant de cornee, deci de intervenţie chirurgicală.

Dar, şi în urma intervenţiei chirurgicale, vom fi dependenţi de ochelari [36].

Ambliopia [37] este o „anizometrie puternică de 7-8 dioptrii” [38] sau boala care face ochiul leneş [39].

Deşi ochiul e normal din punct de vedere anatomic, fără deteriorări fiziologice, totuşi, în această situaţie, acuitatea vizuală e slabă chiar şi cu corecţia ochelarilor.

Afecţiunea luată în discuţie apare la copii în momentul când creierul copilului învaţă să elimine o imagine neclară sau dublă, cauzată de strabism [40] [de afecţiunea ochilor încrucişaţi] sau de anizometropie [41] [diferenţă mare de dioptrii între cei doi ochi].

Dacă această afecţiune nu este descoperită la copiii de până în 6-7 ani pierderea de vedere devine ireversibilă [42].

Anizeiconia este afecţiunea oculară care prezintă „existenţa unei diferenţe între imaginile percepute de către cei doi ochi”[43]. Există o anizeiconie fiziologică datorată  diferenţei de distanţă dintre obiect şi fiecare retină în parte, care nu dă nicio tulburare aparentă[44] şi una patologică [45].

Semnele acestei tulburări de vedere sunt cefaleele, fotofobia, durerile oculare vagi la un efort de fixaţie, vertijurile sau vărsăturile[46].

În cazul copiilor aceştia obosesc când citesc, pe când adulţii acuză jenă la vizionarea unui film la cinema sau când conduc automobilul[47].

Cataracta[48] este afecţiunea oculară ce survine ca urmare a opacifierii cristalinului iar lucrul acesta duce la o orbire parţială sau completă a ochilor. În popor e cunoscută ca albeaţa ochilor, pentru că avem de-a face cu o pierdere a transparenţei cristalinului, care duce la formarea unei vederi neclare [49].

În această situaţie se observă o senzitivitate, o sensibilitate accentuată la lumină dar o lipsă de senzitivitate la lumina redusă şi la întuneric. Există o cataractă congenitală dar şi una comună, ca rezultat al înaintării în vârstă, al îmbătrânirii. În această situaţie e nevoie de o operaţie chirurgicală de înlocuire a cristalinului.

Glaucomul[50] este o afecţiune a nervului optic care se caracterizează printr-o creştere a tensiunii intraoculare, atrofierea membranelor şi excavarea nervului optic, având drept rezultat scăderea acuităţii vizuale până la cecitate [51].

Tensiunea intraoculară e datorată prezenţei unei mari cantităţi de umoare apoasă în interiorul globului ocular, care apasă asupra nervului optic şi pe care îl poate afecta în mod ireversibil [52].

Degenerarea maculară [53] produce pierderea vederii centrale a ochilor, pentru că regiunea maculară, porţiunea de retină unde se proiectează şi se concentrează majoritatea luminii, care e percepută de către ochi, începe să se deterioreze [54].

Degenerarea aceasta se produce progresiv şi ea este ereditară. În cazul acesta ne pierdem vederea centrală, directă, adică nu mai vedem în faţa ochilor, dar ne păstrăm vederea cu coada ochilor sau vederea periferică, laterală sau vederea dintr-o parte.

Ochelarii de soare sunt socotiţi un mijloc de prevenţie a deteriorării maculare.

Exoftalmia [55] sau afecţiunea cauzată de un deficit de vitamina A e starea patologică în care globurile oculare ies afară din orbite.

Daltonismul [56] sau cecitatea cromatică este o afecţiune care apare ca urmare a unui defect congenital retinian sau la nivelul unei porţiuni din nervul optic. În cadrul acestei boli nu avem capacitatea de a distinge culorile roşu şi verde.

Orbirea ochilor e cauzată de diverşi factori, în primul rând de presiunea exercitată pe nervul optic. O altă cauză a bolii ar fi desprinderea retinei din interiorul globului ocular.

În funcţie de astfel de afecţiuni, în mod indubitabil, gradul nostru de racordare la realitate e foarte personalizat şi diferit în acelaşi timp.

Nu vedem la fel, nu vedem cu aceeaşi intensitate lucrurile, le putem vedea deformat sau nu le mai putem vedea deloc, dacă orbirea noastră e completă.

De aceea, diferenţierea vizuală a oamenilor are un rol hotărâtor în viziunea lor de ansamblu asupra realității.

Problematizând diferite tipuri de afecţiuni oculare am vrut să indicăm faptul, că diferenţierea vizuală dintre noi are şi o dimensiune fiziologică deloc de neglijat, şi că ea nu ţine numai de o vedere diferită, de o concepţie diferită, la nivel mintal, a perspectivei vizuale faţă de lume.


[1] A fi emetrop înseamnă a avea ochi cu vedere normală. Cuvântul emetrop vine de la fr. emmétrope.

[2] Cf. *** Tratat de oftalmologie, vol. 1, ed. cit., p. 386.

[3] Imaginea e cf. http://www.uniteforsight.org/course/roumanian/index.php. Celelalte trei imagini, asemănătoare acesteia, cu explicaţii în limba română, sunt din aceeaşi sursă.

[4] Ametrop = viciu de refracţie al ochilor, din fr. amétropie.

[5] Dioptria este unitatea de măsură a convergenţei, caracterizând un sistem optic [ochiul uman sau lentila] a cărui distanţă focală e de 1 metru. Vine de la fr. dioptrie.

[6] Cf. http://www.oftalmologia.ro, adică saitul Societăţii Române de Oftalmologie. Toate informaţiile citate din acest sait în lucrarea noastră nu mai sunt vizibile la nivel online, pentru că saitul SRO a luat o nouă formă între timp.

[7] De la fr. hypermétropie.

[8] Cf. *** Tratat de oftalmologie, vol. 1, ed. cit., p. 386, p. 402-405.

[9] Cf. Idem, p. 402, hipermetropia axială e cea mai frecventă afecţiune şi ea constă într-o micşorare, de natură genetică cel mai adesea, a axului antero-posterior al globului ocular.

[10] Cf. Idem, p. 403, hipermetropia de curbură e datorată diminuării curburii corneei.

[11] Cf. Ibidem, hipermetropia de indice de refracţie e datorată diminuării refracţiei cristalinului.

[12] Nu trebuie să se confunde hipermetropia cu prezbiopia, care, deşi prezintă dificultăţi în vederea de aproape, totuşi apare din alte motive decât hipermetropia. Cf. Idem, p. 401, prezbiopia sau prezbiţia e definită drept incapacitatea de a lucra la distanţe mai apropiate decât puterea de acomodaţie/acomodare a cristalinului.

[13] Cf. http://www.oftalmologia.ro.

[14] Cf. *** Tratat de oftalmologie, vol. 1, ed. cit., p. 394, acomodaţia/acomodarea reprezintă posibilitatea de a vedea clar, la toate distanţele, între infinit şi ochi. Însă, în mod practic, ideea de infinit reprezintă distanţa de 5 metri distanţă de ochi, cf. Ibidem.

[15] Idem, p. 403.

[16]Cf.http://www.sfatulmedicului.ro/articole/Oftalmologie/Hipermetropia_445.htm/Simptome, simptomele hipermetropiei sunt: vederea înceţoşată, în special pe timpul nopţii, cefaleea frecventă, durerea şi tensiunea oculară, greutate în timpul citirii.

[17] Lentila convergentă este lentila care strânge într-un focar razele ce o străbat.

[18] Cf. http://www.oftalmologia.ro.

[19] Cf. *** Tratat de oftalmologie, vol. 1, ed. cit., p. 404-405.

[20] De la fr. myopie.

[21] Dioptrul e suprafaţa care separă două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi.

[22] Cf. *** Tratat de oftalmologie, vol. 1, ed. cit., p. 405.

[23] Idem, p. 405-406.

[24] Miopia progresivă, degenerativă sau patologică apare până la vârsta de 12 ani la persoane care au globul ocular extrem de lung. Întinderea globului ocular se accentuează odată cu creşterea în vârstă şi acest lucru produce o deteriorare accentuată a vederii.

[25] Cf. http://www.oftalmologia.ro.

[26] Ibidem.

[27]Cf.http://www.sfatulmedicului.ro/articole/Oftalmologie/Tulburari_ale_vederii_de_departe_Miopia_877.htm/Simptome, simptomatologia miopiei e formată din cefalee frecventă, deplasări ale globului ocular, oboseală în timpul şofatului, în timpul activităţilor sportive sau a privitului la distanţă.

[28] Cf. http://www.oftalmologia.ro.

[29] De la fr. astigmatisme.

[30] Cf. *** Tratat de oftalmologie, vol. 1, ed. cit., p. 423.

[31] Cf. http://www.oftalmologia.ro.

[32] De la fr. presbyopie.

[33] Imaginea de prezentare este din locaţia:

http://uniteforsight.org/teens/learn.php?section=presbyopia

[34] Cf. http://www.oftalmologia.ro.

[35] Vine de la fr. kératocone.

[36] Cf. http://www.oftalmologia.ro.

[37] De la fr. amblyopie.

[38] Cf. *** Tratat de oftalmologie, vol. 1, ed. cit., p. 433.

[39] Cf. http://uniteforsight.org/teens/learn.php?section=amblyopia,

simptomatologia bolii constă în tendinţa de a se deplasa ochiul într-o parte sau de a închide ochii, acuitate vizuală redusă, încordare oculară, dureri de cap, ochii nu se mişcă concomitent sau rămân într-un punct fix, avem dureri de ochi când îi închidem etc.

[40] Cf. Ibidem. Strabismul este afecţiunea oculară în care activităţile globurilor oculare a celor doi ochi nu se coordonează, ci unul din ochi se îndepărtează involuntar de axa vizuală. Cuvântul vine de la fr. strabisme.

[41] Cf. Ibidem. Mai e numită şi  ametropia asimetrică. Cuvântul anizometropie vine de la fr. anisométropie.

[42] Imaginea infra e preluată din locaţia:

http://uniteforsight.org/teens/learn.php?section=amblyopia.

[43] Cf. *** Tratat de oftalmologie, vol. 1, ed. cit., p. 434.

[44] Ibidem.

[45] Ibidem.

[46] Idem, p. 434-435.

[47] Idem, p. 435.

[48] De la fr. cataracte, care vine pe filieră greco-latină.

[49] Imaginea infra e preluată din locaţia:

http://uniteforsight.org/teens/learn.php?section=cataracts.

[50] Vine de la fr. glaucome, pe filieră greco-latină.

[51] Imaginea infra e preluată din această locaţie:

http://uniteforsight.org/teens/learn.php?section=glaucoma.

[52] Cf. http://www.oftalmologia.ro/pagpacient_glaucom.php.

[53] Macula este o depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular şi acolo acuitatea vizuală este maximă. Mai e numită şi pata galbenă. Cuvântul vine din fr. macule, unde a apărut de la lat. macula, care înseamnă: pată.

[54] Imaginea infra e preluată din locaţia:

http://uniteforsight.org/teens/learn.php?section=macular.

[55] Vine de la fr. exophtalmie.

[56] Vine de la fr. daltonisme.

Femeia activia sau despre o mitologie scatologică

Iaurtul naște femeia activia. Femeia activă, dinamică, muncitoare e una… adică: cu față umană și, din păcate, această față umană…e din ce în ce mai displăcută sau mai rară, pentru că femeile tind să nu mai dorească să muncească, nemuncirea fiind confundată cu emanciparea.

Însă femeia activia se naște pe bază de mâncat iaurt…și după ce trece…pe la WC. Tocmai de aceea am spus că avem de-a face cu o mitologie, cu o poveste despre femeie, despre femeia contemporană, care are un substrat…scatologic.

Bineînțeles, avem de-a face cu o campanie publicitară de prost gust, ca multe altele și exclusiv materialistă. Iaurtul acesta banal, nu numai că te duce la WC în mod automat…dar te mai face și activă, ca și când mâncatul te-ar face…automat, inteligent

O a treia caracteristică: e dedicat doar doamnelor…ca și când bărbații nu ar avea probleme…cu defecarea, dacă tot suntem la o discuție scatologică despre iaurtul care te face…femeie

Pe când bărbatul activiatic…sau activiotic?

De ce ne discriminați într-atât de mult, încât faceți sortimente culinare unisex?

Dacă mănânc iaurt Activia…devin femeie?

Probabil aleg să nu mănânc…sau încerc alte metode…mai puțin constipate…sau mai bine publicitate….