PS Damaschin Dascălul

Învățături pentru

șapte Taine

Transliterare și adaptare a textului de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Textul pe care l-am transliterat din grafie chirilică și l-am adaptat în limba română este: PS Damaschin, Învățături pentru șapte Taine, Râmnic, 1724.

***

Pentru Taina Sfântului Botez

Sfântul Botez este cea de a doua Naștere. Și acesta se face prin apă, cu lucrarea [кᴕлᴕкрарѣ] Duhului Sfânt. Căci este o spălare a sufletului de păcatul strămoșilor[1] și înnoire duhovnicească și împăcare a omului cu Dumnezeu și intrare întru Împărăția Cerului.

Căci [aceasta se petrece] după cuvântul Domnului Hristos, Care a spus: „De nu se va Naște cineva din apă și din duh nu va putea intra întru Împărăția lui Dumnezeu” [In. 3, 5].

Această Taină a așezat-o Domnul Hristos în apă, atunci când le-a poruncit Apostolilor, zicând: „Mergând învățați toate Neamurile, botezându-le pe ele în numele Tatălui, și al Fiului, și al Duhului Sfânt” [Mt. 28, 19].

Și chiar și Domnul S-a botezat de către Ioani/Ioan, în apa Iordanului, după cum scrie în Evanghelie [Mt. 3, 13-17; Mc. 1, 9-11; Lc. 3, 21-22].

Această Taină se face numai o dată, la cel care se botează, și care nu fusese doctoricit/tămăduit [prin harul lui Dumnezeu].

Că un [singur] Dumnezeu este, în trei Fețe/Persoane, întru Care ne botezăm și întru Care credem. După cum a spus [și] Pavel: „Un Dumnezeu, o credință, un Botez” [Efes. 4, 5].

Aici trebuie să știți, că la Botez trebuie să fie/să folosim apă firească, neamestecată cu altceva. Care apă, după lepădările de Satana, se sfințește cu/prin molitvele/rugăciunile  rostite la Botez[2].

Apoi, după sfințirea cu untdelemn [a apei Botezului], îndată Botează Preotul pe oglașenic/pe catehumen. Care Botez se face prin afundare [în apă] de trei ori, după cum se spune în Pravilă.

Iar săvârșirea Sfântului Botez se face cu aceste cuvinte: Botează-se robul lui Dumnezeu (N[3]) în numele Tatălui, Amin!, și al Fiului, Amin!, și al Duhului Sfânt, Amin!, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Și iar trebuie să mai știți și faptul, că Sfântul Botez este ușa celorlalte Taine. Căci cel Botezat poate să primească oricare Taină din cele care urmează [Botezului], pe când cel neBotezat nicidecum nu poate, pentru că aceluia Cerul îi este închis.

Încă mai trebuie să știți, că trebuie să avem temere [тѣмере] ca nu cumva să moară copilul. Și măcar de ar fi om mare, [dacă sunt în pericol de moarte], atunci trebuie îndată Botezați, [chiar] și cu apă neSfințită.

Iar apoi[4] să nu le mai citiți molitvele/ rugăciunile cele de dinaintea Botezului, ci numai cele care urmează [afundării în apă] și să-i ungeți apoi cu Sfântul Mir.

Și iarăși trebuie să știți, că de veți avea vrea oarecare îndoire pentru vreun prunc sau și pentru oameni mari, care au trăit de mici în păgânătate, și vă întrebați dacă au sau nu Sfântul Botez, aceasta poruncesc Sfinții Părinți de la Soborul din Cartagina (419): să se boteze![5]

Iarăși, pe cei care vin la Credință dintre păgâni, adică dintre turci, dintre tătari, dintre Jidovi sau dintre Arieni, pe aceia să-i faceți, mai întâi, ca să se lepede de păgânătățile lor și de Satana. Și fără nicio îndoială să-i Botezați [după aceea]. Și să nu-i mai spovediți [de păcatele pe care le-au făcut înainte de Sfântul Botez], pentru că Botezul spală toate păcatele lor [făcute mai înainte de a fi ortodocși].

Iarăși trebuie să știți, că pe Calvini și pe Luterani nu-i mai botezăm, ci numai îi învățăm credința pravoslavnică/drept-măritoare/ortodoxă, și le cerem să se lepede de eresurile lor și îi ungem cu Sfântul Mir.

Iar pentru Creștinii cei Botezați, care s-au lepădat de Hristos cu voia sau fără voia lor, să știți că pe aceștia nu îi mai Botezăm [dacă se pocăiesc], ci numai le cerem ca să se lepede de acele păgânătăți ale lor și îi ungem pe ei cu Sfântul Mir, după cum învață Marele Vasilie/Sfântul Vasile cel Mare în Pravilă[6].

Și iarăși trebuie să știți, că la vreme de nevoie poate Boteza și Diaconul, și călugărul monah sau un mirean, încă și tatăl copilului, dacă nu mai există altcineva și nu poate să se despartă atunci de femeia sa, [care abia a născut], încă și moașa copilului.

Numai să știe să zică cuvintele cu care se săvârșește Sfântul Botez, precum scrie la Pravilă.

Iar de nu vor să zică cuvintele, ci-l vor uda numai cu apă, atunci pe acela trebuie să-l Botezați, căci nu este Botezat.

Dacă însă cineva naște [un copil] jumătate om și jumătate fiară, dacă acela are cap de om, pe acela îl Botezați, zicând: Dacă acesta e om și de are suflet înțelegător: Botează-se robul lui Dumnezeu (N) și celelalte [care se spun de obicei la Botez].

Iarăși, dacă naște cineva [un copil] cu două capete și cu un singur piept și cu un singur pântece, atunci trebuie să se Boteze numai un cap, după obicei. Apoi trebuie să se Boteze și cel de al doilea cap, zicând: De nu este acest cap Botezat și de este și alt suflet venit* întru acest trup: Botează-se robul lui Dumnezeu (N) și celelalte. Și să-i pună [celui de al doilea cap] un alt nume.

Iar dacă naște cineva [doi copii siamezi], cu două capete și cu două pântece, atunci se va cunoaște faptul că aceia au două suflete. Deci trebuie să Boteze amândouă capetele, după obicei [дᴕпz ѡбнчѣю], punându-le și nume deosebite.

***

[1] Al Protopărinților Adam și Eva.

[2] Care fac parte din slujba Botezului.

[3] Numele celui care se botează, care e numele lui de Botez. Nu se rostește aici și numele de familie.

[4] Dacă trece pericolul de moarte, pruncul sau maturul se fac mai bine și se poate continua Botezul.

[5] Credem că e vorba despre canonul 72 de la Cartagina, unde se spune: „în privința pruncilor…de câte ori nu se vor găsi martori siguri, care să afirme, fără îndoială, că aceia sunt botezați, și nici ei din cauza vârstei nu vor putea răspunde, în chip potrivit, despre Taina cea dată lor, aceștia să se boteze fără nicio piedică, ca nu cumva această îndoială să-i lipsească pe ei vreodată de curățenia acestei Taine”, cf. Arhidiac. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, Sibiu, 1992, p. 275.
[6] În canonul 73 al Sfântului Vasile cel Mare, unde se problematizează pocăința celor care se leapădă de Hristos, se spune numai că acesta trebuie să se tânguiască/ să se pocăiască în tot restul vieții sale și să se spovedească și să se împărtășească pe patul morții, cf. Arhidiac. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe. Note și comentarii, ed. cit., p. 383.

Canonul 81 al Sfântului Vasile se referă tot la primirea celor căzuți/apostați de la credință. Se vorbește aici despre epitmia de trei ani pentru ei, dar nu și de ungerea lor cu Sfântul Mir, cf. Idem, p. 385-386.

Did you like this? Share it: