Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

2006

15 martie 1996. Citeam astăzi din Sfânta Scriptură și am văzut, la un moment dat, deasupra ochiului drept, străfulgerări de lumină dumnezeiască.

*

16 martie 1996. L-am lăsat din mână pe Malraux[1] pentru că e prea încet pentru temperamentul meu.

*

Am stat de vorbă, pentru patru ore, cu Gianina. O găsesc, din ce în ce mai mult, curată și profundă.

*

Am vizitat-o pe doamna Nicoleta Băețica împreună, pentru că și-a fracturat piciorul stâng. Am împrumutat de la dumneaei Antimetafizica lui Nichita [Stănescu].

*

Am savurat „tăcerea ascultării”.

*

Pe 19 martie 1996 mă duc la Roșiorii de Vede pentru ca să fiu recrutat. Nu îmi dau seama de ce îmi displace atât de mult cuvântul armată acum, atâta timp cât toată copilăria mea am fost comandant de oști.

*

18 martie 1996. M-am trezit din somn agitat pentru ca să îmi notez visul de azi dimineață.

La un colț de stradă îl întâlnesc pe bunicul meu și pe Marian, pe fratele lui finu. Apare și bunica mea în acest cadru.

Bunicul meu era beat și se certa cu cineva. Eu am traversat strada. S-a bucurat să mă vadă. A prins curaj. Pe lângă noi a trecut autobuzul, pe care, mai apoi, ne-am dat seama cu toții că îl așteptam.

Bunica mea a strigat la șofer ca să oprească. Nu știu dacă a putut.

Se schimbă decorul. În fundal apare un palat negru, în beznă, și o fereastră luminoasă.

Eu eram afară, în noapte. Ajunsesem în fața acestui palat cu un taxi. Bunicul meu, ajutat de bunica mea, au ajuns înaintea mea în camera luminată a palatului.

Se aud strigăte de ceartă. Ceva se răstoarnă…O ultimă răsturnare și o cădere jos…pe dușumea…

Eu, care eram afară și simțeam toate lucrurile ca și când aș fi fost martor ocular…am avut în acea clipă sentimentul morții, a morții bunicului meu Marin.

I-am trăit ultima răsuflare…Mă rugam să nu moară…Însă fereastra s-a deschis. A apărut o siluetă feminină în umbră. Era bunica mea. Câteva clipe de suspans…Atunci am trăit groaza faptului că ar vrea să se arunce de la etaj…

„Din ce cauză a…murit?!”, am întrebat-o eu.

„A căzut jos…”, mi-a răspuns ea.

Răspunsul ei, oarecum senin, mi-a produs sentimentul că o parte din aer, din aerul pe care îl respiram s-a rupt, a înghețat, că inima mea a încetat să bată…

Și, cu toate că trăiam acest spasm, această încremenire…am încercat să plâng. A fost cu neputință!

*

Nu pot să uit din vis geamul deschis și ultima sa răsuflare. Și nici tăierea respirației mele…

*

19 martie 1996. Am fost recrutat la Grădinița nr. 6 de la Roșiorii de Vede. Totul a durat până la ora 16.00. Nu știu de ce își mai pierd timpul cu astfel de lucruri.

Am 1, 80 m și 79 de kg.

Însă gradele superioare ne confundau cu cei care deja am fi depus jurământul, adică militarizându-ne.

Armata română e mult prea idealistă. Acesta e marele ei defect. Ea crede că îi poate schimba pe oameni dacă luptă împotriva lor.

*

Am fost la Ion la școală. „Alarma de gradul trei”. Am mâncat pateuri și am băut skip.

Mi-a mărturisit faptul, că în timp ce spunea psalmul 50, auzea în el cum se săvârșea și rugăciunea minții.

*

20 martie 1996. Cu trenul de 9 și 5 minute am venit spre Turnu Măgurele. Citesc încă la volumul al 8-lea din Filocalia Românească. Mă simt într-o stare bună.

*

„Ceea ce avem de spus nici noi nu știm”.

*

Mă enervează vizitele de promenadă pentru că mă obosesc cu tot felul de inutilități. Cel mai mult mă enervează pentru că trebuie să vorbesc pentru a mă auzi doar pe mine însumi.

*

Spiritul conține sensul persoanei.

*

Poezia ține de diferențiere.

*

„exerciții de admirație”

*

28 martie 1996. Astăzi noapte am visat că am vorbit cu un guru hindus despre inițierea lui.

*

30 martie 1996. Am visat că mergeam spre un oraș necunoscut. Am mers pe un drum nou, care însă m-a dus într-un alt oraș și nu în cel pe care nu îl cunoșteam, dar știam că mă îndrept spre el.

În acest oraș am vorbit cu bunicul meu și cu profesoara de franceză. Eram travestit în haine de femeie…

*

31 martie 1996. Azi noapte am trăit continuarea visului de ieri noapte, fără să știu de ce am avut conștiința faptului că e vorba de o continuare și nu de alt vis.

Însă, în comparație cu visul de ieri, în visul de astăzi am avut parte de o întâlnire amoroasă cu o virgină…

*

30-31 martie 1996. Din nou la Ploiești, la zilele Nichita Stănescu. Mai întâi la casa memorială, apoi la fundația Nichita Stănescu, am primit 4 cărți cu autografe, apoi am fost la Muzeul de Istorie și, în cele din urmă, la Filarmonică.

Poezia a sărbătorit pe poetul Poeziei. Păcat însă de faptul că au fost prezenți prea puțini poeți…și mai mulți gură casă. Am luat câteva interviuri.

Au fost și câțiva „împletitori de vorbe goale”, mari prieteni închipuiți cu Nichita, ca peste tot, de altfel, la astfel de manifestări culturale.

*

1 aprilie 1996. Eugen Ionescu[2] nu e un „absurdist” ci un angoasat, un neliniștit genial.

*

Zilele ploieștene m-au extenuat. M-a îndurerat, mai ales, lipsa moralității din cultură.

Literatura română are nevoie, în primul rând, de un reviriment moral. Pentru că o scriitură fără valori perene este o nulitate.

*

Avem nevoie de o nouă repunere în circulație a ideilor imuabile.

*

Atmosfera de afară îmi produce o slăbire a nervilor și o respirație grea.

*

Vara și iarna sunt anotimpurile în care nu mă simt deloc în largul meu cu sănătatea. Frigul prea mare și caldul prea mare îmi sunt deopotrivă defavorabile.

*

Tonul vocii mele începe să devină tot mai șters datorită oboselii fizice și mentale. Sentimentele și oboseala șterg sau subțiază vocea.

*

Romanul îi impune cititorului să gândească în ritmul scriitorului. Și de aceea tu explorezi gândirea autorului, universul lui interior în ritmul lui și nu al tău.

*

Citirea unui roman e un lucru depersonalizant. Tu înveți să fii altul.

*

Romanul se citește întotdeauna în planul cel mai de suprafață al conștiinței umane.

*

Imaginația și inteligența sunt planurile unde nu există adevăr.

*

Creațiile banale și, mai ales, cele umoristice sunt create la suprafața minții. Celelalte însă, cele profunde și grave sunt ale durerii de sine și ale singurătății.

*

Recuperez iarăși zile. 18 martie 1996. Nu am putut să dorm. Am adormit într-un târziu. Pe la 3 dimineața.

*

Am stat de vorbă cu Robert, fratele Gianinei. E obsedat de conștiința păcatului și a Judecății de apoi.

*

21 martie 1996. Astăzi am primit o scrisoare de la Marinela. Oh, Lady Durere! Nu vrea însă să îmi spună adevărul…

Mă simt însă atras de dimensiunea dramatică a situației ei. De aceea și sunt profund afectat…

*

Am stat de vorbă iarăși cu Robert până spre ora 12 noaptea. Am simțit lângă el o posesiune malefică. La un moment dat a început să tremure și să i se facă frică…

Pe de o parte, rugăciunea minții…iar, pe de altă parte…rasa canină…

*

O lume bolnavă în ființa ei…

*

27 martie 1996. Despre cinci zile în una singură. Am fost la Corabia. Discuții după Sfânta Liturghie. Rămas bun și încredere.

Paradoxul și creația. Despre „Jurnalul de la Păltiniș”. Tudorel mi-a trimis prima scrisoare de la București.

*

Un vis. Doream să omor pe cineva care avea o față cadaverică. Acesta omorâse o altă persoană…și de aceea doream să îl omor și eu pe el.

*

Alt vis. Lia și fuga de lângă mine. Dracii își fac treaba din ce în ce mai bine în visele mele…

*

Mi-am adus aminte, când, într-o înserare ploioasă, am împrumutat prima carte de la bibliotecă. Era vorba de Povestea vorbii a lui Anton Pann[3]. Mi-a împrumutat-o doamna Geta.

*

29 martie 1996. Mă neliniștesc orele de melancolie pe care le traversez. Simt că mă suspend pur și simplu într-o stare de inactivitate doborâtoare.

*

4 aprilie 1996. Ultima zi de școală înainte de vacanța de Paști. Zi înnorată și plictisitoare. Despre complexitatea stilistică.

*

„din inimă

de inimă de roșu

scriu – frunza”

*

O vizitez pe Gianina.

*

5 aprilie 1996. Zi dedicată scrisului. Am corectat două nuvele scrise anterior. Sunt aproape mulțumit de ceea ce am făcut.

Astăzi, datorită lucrului, aproape că am uitat să mănânc. Am mâncat doar câteva gogoși și am băut o cană de lapte și asta pe la ora 18.

*

Despre puterea fabulației. Neputința exprimării.

*

Mă duc să fac o mică plimbare. Destinderea nu strică la nicio vârstă.

*

7 aprilie 1996. O zi cu soare. Bunica mea este în zi aniversară. Îi sărbătorim ziua de naștere, deși ziua ei de naștere e pe 5 aprilie. Atunci nu s-a putut.

Îmi pare rău că nu am să-i fac niciun cadou. Însă iubirea mea e cadoul ei.

*

Am visat că scriam o poezie în care mi se dezlega taina inspirației.

*

Când m-am trezit am scris poemul: Despre o altă esență a adevărului.

*

Miracolul miracolului – bucuria.

*

8 aprilie 1996. În urma unei emisiuni TV despre satanism am trăit o mare asuprire din partea demonilor.

Demonii mă îndeamnă să fiu excentric și să detest orice lege și măsură.

*

Până acum demonii mi-au indus sau au vrut să mă convingă de tot felul de stări: presiuni satanice pentru a accepta posedarea lor, stări eretice, de necredință, de ateism, presentimente ale nebuniei, neliniști de tot felul, stări de agitație, tensiuni erotice, un întreg carusel cu tendințe și sentimente sexuale, melancolii exasperante, sentimentul vidului interior, somnul oniric angoasant, frica demențială.

După vederea luminii dumnezeiești războiul interior cu demonii, la nivel de sentimente și gânduri induse de către ei, negândite de mine, a căpătat o amploare foarte mare.

*

Cea mai perfidă luptă a demonilor cu oamenii e aceea când îi împing să se autodistrugă, să se sinucidă, deodată, într-o secundă sau să se distrugă pas cu pas printr-un mod de viață extremist, demonic la culme.

*

Răutatea este o stare de neliniște fără ochi.

*

9 aprilie 1996. Trei momente. Călătoriile îmi fac rău câteodată. Ca acum. Nu mă simt în largul meu. Scriu în sala de așteptare de la Roșiorii de Vede. În jurul meu sunt oameni adunați de loc la întâmplare.

*

Marțea Patimilor Domnului. O zi pașnică dar tristă. Cerul e înnorat.

*

Sunt în drum spre Alexandria. Am auzit la radio că Părintele Constantin Galeriu conferențiază la casa de cultură din Alexandria și mă duc să îl ascult. Tema: Mielul pascal.

*

10 aprilie 1996. Miercurea Patimilor. M-am întors acasă.

Am văzut ieri, după conferința Părintelui Galeriu (plină de surprize frumoase), Icoana făcătoare de minuni din Biserica Adormirea Maicii Domnului. Cea care a plâns.

M-am dus cu Mihai Alin și cu prietena sa. Cu această ocazie, l-am cunoscut pe părintele Dumitru Lazăr…și, la Vecernie, când a slujit, am văzut, pentru o clipă, în locul lui, lumina dumnezeiască.

*

Ion a venit la mine, ca să îmi spună că are „o boală de cap” primită la contactul cu un posedat de diavol. Adică o mare durere de cap, o migrenă.

Și eu am trăit de câteva ori această experiență demonică: dureri de cap din senin, fără să existe niciun motiv. Cum au venit așa au și plecat, dar după ce m-au chinuit câteva ore.

*

Am dat 450 de lei și am primit 5000 de lei. Am fost iertat la casa de bilete de 50 de lei pentru ca să nu schimb pe cei 5000 de lei. Dumnezeu îți va da însutit!

*

Pentru ca să trăiești ai nevoie de înțelegere și de dragoste. Înțeleg aceste lucruri din ce în ce mai profund și mai simplu.

*

La Denie, din nou, am cântat „dincolo de mine”. Nu e nicio metaforă! Am trăit o stare duhovnicească plenară, în care am cântat cu o forță și într-o stare mai presus de înțelegerea și de puterea mea.

*

11 aprilie 1996. Joia Patimilor. E 7. 30 dimineața. Mamaia e dusă la cimitir. Am retrăit un vis. Însă m-am trezit cu dureri de cap din cauza lui.

*

Cum îmi aduc aminte de ceea ce am visat? Ispitit cu ideea reîncarnării.

*

Limpezimile spiritului îmi influențează în mod pozitiv gândirea, scrisul, gustul pentru viață și cititul.

*

Când ascult un cântec popular simt fiorul etnicității mele.

*

Dacă nu aș fi fost român niciodată cred că nu mi-aș fi înțeles numele așa de bine. Cum să înțelegi pe Dorin…dacă nu trăiești dorul, nemăsurabilul dor?

*

În Dorin stă Streinul. Nu există decât un dor strein.

*

Scriu încet și cu mare greutate în momentele de față.

*

12 aprilie 1996. Vinerea Patimilor. Sunt fericit însă astăzi, pentru că am scris în stare de har. Însă sunt și trist…

*

În veșnicie voi pleca cu lucruri încă nespuse

*

Prohodul s-a slujit în liniște. Am cântat cu două străini. După aceea am băut o cafea la Puiu. O discuție cu Cristi și Edi.

*

Știu: oamenii nu pot vedea viața interioară decât prin cuvinte.

*

13 aprilie 1996. Căldura minții. Simt că mi se curățesc mintea și gândurile. Am o efervescență a gândirii uluitoare.

*

Sunt stări de spirit pentru un mistic, care nu mai pot avea cuvinte.

*

Sunt cu 50 de minute înainte de miezul nopții. Aștept primul strigăt de bucurie pascală. Hristos a înviat! Scriu acest lucru cu lacrimi de bucurie și de fericire dumnezeiască.

*

Adevărul eminescian: Unde voi găsi cuvântul care să-mi exprime adevărul?!

*

Ouăle roșii: semne ale durerii în ziua Învierii Sale.

*

Roșul învierii Domnului trebuie transfigurat în lumina Sa.

*

Bucuria acestei clipe este imensă, inimaginabil de mare. Bucuria acestei clipe vine de dincolo de timp, din slava lui Dumnezeu.

*

Un mistic vede în fiecare clipă un miracol.

*

Dimensiunea iubirii este infinită.

*

Am luat lumină din Lumină.

*

E 4. 14 minute dimineața. Primele picături de speranță ale anului se pot vedea curgând spre pământ. Afară miroase a gust de reavăn, de iarbă încolțită, de lemn îmbibat de praf peste care…plouă…

*

Natura întreagă are un parfum de pască abia sfințită.

*

Am luat trei lingurițe de pască și o gură de vin. După ce m-am împărtășit.

*

Am găsit lângă perna mea un iepuraș dormind…

*

Ouăle au gust de înviere din morți.

*

14 aprilie 1996. E ora 10. 10 dimineața. Zi de Paști. Afară e zăpadă și e frig.

Însă mi s-au întors la streașină rândunelele! Sunt în număr de șase. Stau pe firul de la antenă. Nu se stingheresc de prezența mea, fapt pentru care le pot privi în voie. Oare mă mai țin minte de anul trecut?!

Două sau trei dintre ele s-au născut și au crescut tot aici: la streașina marchizei noastre, direct în fața geamului meu.

*

15 aprilie 1996. Au apărut din nou în mine tentațiile negative.

*

Am visat un diavol, sub o formă umanoidă dar totuși animalică, care a vrut să mă sufoce. A încercat să mă strângă de gât dar nu a avut atâta putere. Mă strângea de gât nu ca un bărbat ci ca un copil. M-am rugat în vis și a plecat de la mine.

*

Acest vis mi-a reamintit de un altul, de un coșmar din copilărie. Atunci am visat că o mânușă uriașă m-a prins în palma ei și a vrut să mă strivească. Însă am fost scos din acea mânușă într-un mod minunat.

*

Dar și de un altul: am visat un diavol, care mergea pe vița de vie, de la bolta lui finu Mihai, pe sub streașina casei. Era de forma unui animal rapid, care a vrut să mă îngrozească și care a pierit în fugă.

*

Însă visul de astăzi a avut o liniște a lui în mijlocul pericolului. Deși el mă strângea de gât, eu eram liniștit. De parcă nu se întâmpla nimic rău cu mine…

*

A nins din plin noaptea trecută. N-am putut să mă duc la Biserică.

*

„E nebun cine nu crede într-o suprastructură”. Bunicul meu Marin a devenit un filosof al zăpezii.

*

„Ce faci noaptea să nu scrii ziua!”. Proverb în familie. Ce bine e să ai o bunică! Îi aparține.

*

Viața de afară – o viață cu sensul ascuns în ghete.

*

Scriu pentru ca să nu mă uit.

*

Numai geniile sunt contestate. Restul e ușor…

*

Am cuvinte simple pentru mine. Ceilalți mă gândesc, cel mai adesea, în cuvinte banale.  Însă când gândești banal, scrii și vorbești aidoma.

*

16 aprilie 1996. Marțea Luminată. E ora 2. 28 dimineața. Trăiesc din plin gustul și mirosul hârtiei scrise, hârtiei muncite, hârtiei care mă poartă.

Ion este la mine.

*

Monologul e cea mai bună exprimare a mea. Întoarcerea la origini.

*

Aș dori să scriu la puterea de expresie a gândirii și, mai ales, a simțirii mele. Mă tem însă că nu voi avea cititori prea mulți pentru așa ceva.

*

17 aprilie 1996. Miercurea Luminată. Visul de azi noapte. Eram, împreună cu cineva, într-un oraș imens și locuiam într-o odăiță cu perdea la geam.

Străzi largi, mașini, pietoni mulți… La un moment dat m-am îndrăgostit de o fată, pe care o cunoșteam însă nu știu de unde.

Am intrat cu ea într-o Biserică, am vorbit, ne-am împrietenit, am sărutat-o.

Doream ca să doarmă la mine în acea seară. Îmi aduc aminte că aveam un pat mare, alb…

Deodată s-a schimbat cadrul, decorul și am început să citesc o carte. Eram conștient în somn de valoarea cărții, știam să citesc și am citit mult timp.

*

Istoria filosofiei.

*

Primul reactor atomo-electric românesc: la Cernavodă.

*

18 aprilie 1996. Joia Luminată. M-am visat ca fiind filosof. Avem o barbă neagră, mare și vorbeam unui auditoriu numeros.

Era interesant faptul, că atunci când le vorbeam acelora, îmi vedeam starea interioară. Eram plin de liniște, de pace interioară.

Nu mai știu ce am spus…dar am reținut starea.

*

100 de ani de la cel care a spus: Nu! Tristan Tzara. „Cel trist în țară”.

*

Dacă iubești să scrii atunci spui adevărul.

*

Durerile mele de cap se transformă, uneori, în obiectele de studiu ale cititorilor mei. Însă nu mulți dintre ei înțeleg asta…

*

21 aprilie 1996. După 3 zile de după. Duminică. Ultima zi din vacanța de Paști.

*

Vineri am avut the party. Tudorel a împlinit 18 ani și și-a făcut majoratul.

*

Mâine plec la școală. O veste tristă: Mitică a avut, în America, un accident de mașină și a decedat. Va fi îngropat la București. A murit un doctor dentist excepțional. Nu pot însă să mă duc la înmormântare, pentru că sunt la școală.

*

22 aprilie 1996. Cel mai frumos vis din ultimul timp. Un vis romantic. Am visat că m-am îndrăgostit de o fată, cu care am avut tot felul de experiențe plăcute. Aceasta a venit cu tatăl ei la mine. Am avut cu ea o aventură amoroasă după multe peripeții.

Numai că în acest vis m-am visat pentru prima dată având o altă înfățișare, cu chipul unui alt bărbat, dar pe care mi-al asumam drept al meu, deși știam că nu sunt eu.

În același timp cu mine se îndrăgostise și vărul Țopescu, de o altă fată.

Toată întâmplarea visului s-a petrecut la mine acasă deși nu cunoșteam nimic din ceea ce vedeam în jur.

Însă, când m-am trezit, m-am trezit fredonând pe Nothing Else Matters al lui Metallica, care nu avea nimic de-a face cu romantismul visului.

*

23 aprilie 1996. Zi de marți. Sfântul Gheorghe. Dimineață am fost la slujbă la Odaia. Masa prinoaselor a fost gustoasă.

Însă, la Biserică, vine o tânără țigăncușă foarte interesantă. Un fel de Maitrey românească. Mă fascinează felul cum arată.

Apoi am fost la școală până la patru.

După aceea am trecut pe la Gianina și am primit de la ea coli de scris.

*

Nu-mi place orarul pe care îl am la școală. Nu îmi place nici mâncarea de la cantină, nici căldura de afară, nici stresul zilnic și nici durerile de cap pe care le am la cămin de la unul sau altul.

*

Acum e 7 seara. Nu am cu cine să ies în oraș. Am vorbit cu Adina.

*

24 aprilie 1996. Zi cu soare. Citesc Pascal și Noica.

*

Când liniștea este o așteptare, așteptarea devine creație.

*

Cum ia naștere…delirul? Ce mecanism cranian are?

*

25 aprilie 1996. Am visat o slujbă de înmormântare și un mare cortegiu funerar. M-am trezit tocmai când mortul era dus într-o capelă. Nu știu cum murise…dar era umflat și îmbrăcat în negru.

Cred că astăzi îl îngroapă pe Mitică.

*

Un al doilea vis. Tot o înmormântare. Minuș era cel înmormântat.

Însă, la un moment dat, când nu se aștepta nimeni, mortul a deschis ochii și și-a mișcat maxilarul. Mi s-a făcut frică…

*

Am visat și un al treilea vis. În acesta fusesem alungat de acasă…

*

Vremea: devastator de caldă și de plictisitoare.

*

În aceste zile ni se alege noul episcop.

*

Îl citesc pe Bergson[4]. Despre energie.

*

Bolile mintale și legătura lor cu sufletul.

*

26 aprilie 1996. Zi călduroasă. Pentru astăzi: Schopenhauer și Brâncuși[5].

Mă fascinează naturalețea și, în același timp, dimensiunea criptică a sculpturilor brâncușiene.

*

Uneori prefer mai bine mizeria decât transpirația.

*

Sunt prea îndurerat. Despre degradarea stării spirituale.

*

Școala devine, din ce în ce mai mult, o povară pentru mine. Pentru că am mult de citit, mult de scris…și acolo fac multe lucruri pe care deja le știu.

Fapt pentru care mă prefac că nu le știu…pentru ca să mimez starea celui care leaude prima oară.

*

Cred că aș valorifica tot acest imens timp pierdut de o mie de ori mai bine în fața unei coli de hârtie.

*

Nu mai am prieteni. Am doar singurătate cu carul.

*

Lupt, în sfârșit, cu mine însumi.

*

Am pictat cinci planșe…dându-mi larghețea interioară la iveală.

*

27 aprilie 1996. Împreună cu Mihai Alin ajut la strana Bisericii Sfânta Parascheva. Ne-a solicitat părintele Ion Obretin.

*

L-am visat pe Petre Daniel. Am mâncat cu el mere și floricele de porumb. Apoi am plâns împreună. Bineînțeles: în vis.

*

L-am cunoscut pe preotul Florin Petrescu, al doilea preot de la Biserica Sfânta Parascheva.

*

Monica și-a făcut majoratul. La 12. 13 m-am întors de la Valentin. Am dormit la el. 31. 500 lei.

*

28 aprilie 1996. Zi de duminică. Am visat nunta lui Petrică. La un moment dat invitații i-au luat la bătaie pe lăutari.

Imagine „memorabilă” din vis: ginerele, Mitraș al nostru, adică Petrică, vomită pe pragul casei.

*

Promisiunile sunt aripi de fluturi care nu se văd în noapte.

*

Iarăși sunt cu nervii la pământ, pentru că sunt foarte obosit. Am dureri de inimă aproape irezistibile câteodată. Oboseală peste oboseală. Cine să înțeleagă și să ocrotească această imensă oboseală a mea?

*

Orice lucru mă irită. Am repulsie față de zgomote, de bădărănii de tot felul. Mă înfurii din motive aparent minore pentru unii, dar de mare josnicie morală pentru mine.

Și asta pentru că mi-e greu să trăiesc printre oameni care nu au nimic de-a face cu delicatețea, cu religiozitatea, cu marea sensibilitate, ci pentru ei culcatul cu cineva, băutul, fumatul și prostia sunt delicatețea lor.

*

Cameleonismul și prostia, invidia și gelozia, minciuna și mita ordinară stau mână în mână aici. Le-am învățat de la surse.

*

Uneori gândesc cataclismic. Pentru că abia rezist…

*

De durere, umblu fără rost pe străzi necunoscute, mai mici sau mai mari, doar cu scopul de a privi, de a uita, de a fugi de ceea ce văd și simt în jurul meu.

*

Urăsc publicitatea dar am nevoie de ea ca de aer.

*

2 mai 1996. Am fost la Gianina, apoi la doamna Băețica. A plouat toată ziua. Conversația cu Ioana Băețica m-a îmbătrânit cu încă o zi.

*

Citesc poeme ale lui Vasile Voiculescu[6].

*

Mariana, secretara. Sunt tot mai sceptic și mai dezgustat.

*

Simt că îmi pierd entuziasmul. De fapt lupt pentru ca să nu mă contaminez de sila de a scrie, de repulsia de a merge mai departe.

*

Sunt nevoit să fac compromisuri cu mine însumi.

***

[1] Ibidem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Andr%C3%A9_Malraux.

[2] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Eugen_Ionescu.

[3] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Pann.

[4] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Henri_Bergson.

[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncu%C8%99i.

[6] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Voiculescu.

Did you like this? Share it: