Da, știu, trebuia să fac două articole…separate: unul cu praznicul și altul cu: nemulțumirea românilor. Așa am făcut până acum. Numai că asta ar fi mascat, și de astă dată, autismul nostru, pentru că nu pentru toți a fost sau este praznic.
Și cei care au stat la rând la Sfintele Moaște și au participat la Sfânta Liturghie, în piațeta de lângă Catedrala Patriarhală sunt tot români, ca și cei care au dormit toată noaptea în autocare, au venit din toate colțurile țării, ca să își manifeste durerea, nemulțumirea, năduful în fața Casei Poporului.
Ambele cozi vor fi la un loc în acest articol, numai că ele sunt autiste în esență. Nu le pasă la unii de alții. Cei care au venit la Sfintele Moaște s-au comportat, în mare parte, ca și când nu ar fi existat o a doua coadă, cea a protestului iar cei de la protest erau uimiți, că eu, un preot, îi filmez și sunt solidar cu ei.
Și, da, putem să spunem, că cei care au venit la slujbă s-au rugat pentru cei de la protest și că cei de la protest au militat și pentru drepturile lezate ale celor de la slujbă. Însă nu e de ajuns!
Tocmai de aceea am fost în ambele părți, pentru că sunt și ortodox și român în același timp și nu trăiesc indiferent nici credința mea și nici nu sunt indiferent la durerea românilor, pentru care scriu, slujesc și mă rog.
Așa că, după ce m-a burnițat în cap, până la piele și după ce am stat la slujbă până la împărtășire, am coborât în intersecție…și am filmat…și fotografiat până mi-au înghețat mâinile sloi…toată această mulțime de oameni călcată în picioare de un regim politic care nu o merită.
Și vă fac părtași ambelor ipostaze, pentru ca să știți că nu e scuzabil ca să credem că putem fi credincioși…fără să fim și solidari cu conaționalii noștri. Tocmai de aceea, din păcate, cei de la miting ne consideră pe noi niște lași iar noi, cei de la Biserică, îi considerăm niște proști…care țipă și pentru noi…
Crin Antonescu (27 octombrie 2010)
Otilia Kloos
Multumim pentru postari, Parinte!
Ceva inedit pentru noi, romanii neimplicati in socios-ul Romaniei de azi…
Ma gindeam, in timp ce vizionam toate aceste imagini, la identitatea romaneasca, la ce staruie in noi si ne revendica in calitate de stropi curati , fara de pica sau frica in fatza ruinei de zi cu zi, sau mai degraba la clarul acela pe care l-ati avut in vis cu poarta prin care treceati, si Romania era si ea acolo.
Si daca perioada interbelica rebela, dar originala, de la noi, si-a pierdut din suvoi si imprecatie a viziunii asupra identitatii romanismului, oare cum ne situam noi acum?
Ma gindeam comparativ la incercarea Pr. John Romanides si a lui Christos Yannaras care doreau in lucrarile lor, in gindirea lor „to establish an Orthodox identity that separates the Roman aspect from the Hellenistic element of Greek identity. The Roman identity of the Greek people is the Orthodox Christian element removed from the pagan Hellenism, which, as they argue, the Western powers imposed on the Greek people in the establishment of the modern nation-state of Greece in 1821. Romanides and Yannaras want to remove the Western and pagan elements from the Hellenic identity of the people and replace it with the Orthodox identity rooted in hesychast spirituality based on the teachings of Gregory Palamas”: ABSTRACT, The Revival of Political Hesychasm in Greek Orthodox Thought: A Study of the Hesychast Basis of the Thought of John S. Romanides and Christos Yannnars, Daniel Paul Payne, B. A., M. Div, p. 2).
Deci gindeam ca raportarea noastra la ortodoxism implica nationalul fara a-l separa de politicul statal, ca la greci (v. gindirea Pr. Staniloae, caci e ziua sf-sale azi!).
Numai ca trebuie sa ne rugam convingator si tenace , ca Pr. Staniloae contemplind cele tainice, ascunse , pe cind plingea in inima, deasupra gropii d-ei preotese Maria.
Si mai stiu ca si gindirea sf-voastre, si tot efortul online ne vor face sa elucidam mult din noi .
Nu stiu, dar asta am simtit, uitindu-ma la cruzimea realitatii romanesti de azi.
Multumim de efort!