Conferința Prof. George Banu din seria Cultura bate criza.

Din punctul meu de vedere, nu cultura în general și nici cultura genială te scoate din crisis, ci cultura specială sau cultura care se naște din cultus, adică cultura teologică, cultura care te ajută să îți înțelegi decadența morală și să ți-o rectifici.

Pentru că în limba greacă, crisis, înseamnă, în primul rând, atât decizie cât și judecată. Și ca să scapi de crisis, de criză, trebuie să iei o decizie pentru viața ta într-un moment în care Dumnezeu ne judecă pe toți, adică ne lasă într-o stare socială, culturală, existențială dureroasă.

Cultura majoră sau genială, așa cum e teatrul lui Shakespeare, despre care a vorbit aseară profesorul George Banu (mult prea încet însă, din această cauză nu pot să editez filele audio, deși am înregistrat conferința de la 6 metri de dumnealui…și îmi cer scuze pentru asta) ne catapultează în durere, în mijlocul ei și nu ne scapă de durere.

Din punct de vedere teologic, unde crisisul, de fapt și de drept, se dezleagă (pentru că criza noastră financiară e, mai întâi de toate, o criză/o judecată a puținătății credinței și a moralei noastre), nu poate fi soluționată pe bază de Shakespeare, cu toată genialitatea și multilateralitatea lui, iubite și apreciate de către mine, pentru că el a creat în mijlocul crizei protestante, acolo unde nici el nu și-a regăsit calmitatea ontologică.

Însă profesorul Banu a subliniat continuu, că la Shakespeare avem o ambivalență congenitală în teatrul său, pentru că marele dramaturg  a iubit teatrul dar a moralizat sau a urât defectele publicului gustător de teatru. Iar dacă visul sau travestirea sau explicațiile teatrologice intra-text ale lui Shakespeare ne propun, totodată, atât iubirea cât și greața pentru teatru, e tocmai pentru aceea că el ne vrea un public realist, cu picioarele pe pământ, care să învățăm din teatru esența lui și nu metodele prin care ne subliniază diverse portrete umane.

Totodată, conferențiarul nostru a amintit, de mai multe ori, despre importanța înțelegerii faptului că mesajul și metaforele shakespeariane au un flux subteran, pe care nu îl poate percepe lectura de suprafață, fapt pentru care avem nevoie de o aprofundare perpetuă și serioasă a operei sale.

Întreruptă sau acompaniată de citiri din Shakespeare sau de un violoncel de Bach, conferința de aseară a profesorului George Banu a fost intimă și deloc pedantă, incluzându-ne în iubirea sa pentru Shakespeare dar și pentru Cehov (care a apărut, de câteva ori, ca subtext congenial).

Discursul a fost unul distilat, destinat unui public subtil și receptiv.

Ciclul de conferințe propus de profesorul Sorin Alexandrescu, bineînțeles, nu va lovi mortal criza, însă, în unii, poate aprinde gustul, măcar, pentru o lectură  mai plină de conștiință. Pentru că, dacă am ajuns atât de repede, în 21 de ani, să avem un apetit atât de scăzut pentru studiu și pentru munca de cercetare, e tocmai pentru aceea, că am ieșit din starea de problematizare continuă a marilor aspirații umane.

Așa că, ne alăturăm și noi acelora care vă invită la seria de conferințe Cultura bate criza, pentru că e o dezbatere menită să nască interogații esențiale și poate și răspunsuri importante la nivel personal.

Did you like this? Share it: