Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Dorin Streinu, Despre mine însumi. Jurnal de scriitor [9]

Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

2006

***

Ochiul nebun – culoarea.

*

Există întotdeauna un mai presus de mai presus.

*

Nu sunt omul paradoxului ci al inimaginabilului.

*

Senzația cilindrului gol.

*

Extenuarea: întotdeauna o limitare.

*

A fi scriitor – a rămâne neatins de timp.

*

Numai învingătorii pot spune ce este viața.

*

Trăiesc numai pentru spirit.

*

Nu au gusturi bune decât îndurerații de sublim.

*

Înapoi se ajunge înțelegând.

*

2 septembrie 1996. Visul. Trenul concupiscenței. Ochii sortiți râsului spre plâns. Când ești mai aproape de viciu decât de tine însuți. Ploile cad spălând trupurile de tină. Tu – funcționalitate inversă. Un vis foarte rar.

*

Uneori ești nevoit să spui lucruri din mai presus de tine.

*

Tentația alergării fără scop.

*

Oamenii sunt născuți pentru contemplarea luminii.

*

Oamenii care nu gândesc sunt obsedați de faptul că nu știu. E de-a dreptul ridicol.

*

O idee se naște plângând. Ca și un om.

*

Despre armonia interioară a cuvântului.

*

Nu cred în vorbitul degeaba. Întotdeauna cuvântul are sens.

*

Dansul – o plantație de linii.

*

Albul varului – sentimentul pierderii de sine.

*

Metafora – sentimentul devenirilor interioare.

*

Afară plouă. Ploaia este un calmant al nervilor obosiți când e însoțită de liniștea de după.

*

Semnul ortografic este accentul personal, pe când semnul de punctuație este negarea acestui accent. O contradicție in extenso.

*

Libertatea de a visa – ieșirea din cerc.

*

Intuiția – o alunecare în inexprimabil.

*

Marile intuiții au fost așteptări îndelungate.

*

Ochiul scriitorului: un ochi purificat prin apele cuvântului.

*

Scriitorii unt sacerdoții cerului. Ei poartă în sufletul lor derivarea desinenței Logosului dumnezeiesc. Inima lor este euharistia împărtășirii cu esențe.

*

Între rațiune și cuvânt este o perpetuă declarație de dragoste.

*

La înălțimea exprimării nu mai sunt cuvinte. De aici începe metalingvistica.

*

Anarhistul este un unilateral vanitos.

*

Pentru ca un cuvânt să redevină el însuși trebuie să posede verticalitate.

*

Singurătatea – un argument pentru nonalienare.

*

„inadecvarea principială”

*

Nu atenta la demnitatea umană! Orice insultare a ei este o luptă cu Dumnezeu.

*

În spatele ușii de fier, în candelabru, ard flăcările luminii.

*

Când cuvintele nu vor mai reprezenta nimic vom redeveni oameni. Bineînțeles: în mod apofatic.

*

Pe Dumnezeu Îl găsim necăutându-L. Pentru că El ne caută mai mult decât ne căutăm noi pe noi înșine.

*

Mi-am reamintit visul germinării.

*

Matisse, Dansul. Patru femei, prinse de mână, dansează pentru fertilitatea pământului. Un ritual magic străvechi.

*

Mă obsedează din visul de azi dimineață ochii femeii aceleia suferinde. Râdea ca să primească câțiva bani aruncați în scârbă. Matroanele aveau o frumusețe cariată de vanitate.

*

Extremismul, oricare ar fi el, are mască socială în loc de față umană.

*

Ipocrizia – un râs caduc.

*

Când vorbesc despre travestiți mă pălmuiește o silă estetică.

*

Apolinicul – formele incurabile ale vieții luxuriante.

*

Orgiasticul – abundeța sentimentului de savurare a plăcerii.

*

Pentru o clipă am înțeles ce înseamnă să fii bătrân: mi-a tremurat mâna stângă.

*

Glasul plural al interiorului (vocile adâncului).

*

Uneori e foarte greu să te pronunți. Și asta, nu pentru că nu ar exista cuvinte…

*

Am văzut un evantai de lumină. Din nou revelația liniei în mișcare.

*

Sunt momente în care, pentru lumina din suflet, trebuie să plângi un ocean de lacrimi.

*

Bucuria – o enigmă fericită.

*

3 septembrie 1996. Visele nopții trecute m-au uimit. Prin intermediul lor am făcut câteva interrelații care îmi scăpau în realitate.

*

Visul – un timp fără memorie.

*

1. În fața morții. Saltul care nu ne poate reuși. Despre cum e să nu poți face nimic.

*

2. Când îți lași iubita prietenului. Invitația de adio. Întotdeauna un învins pe aripile frumuseții. Lasă loc pentru cuvântul iarăși.

*

A merge – o problemă de recomandare.

*

3. Prietenul dintr-o noapte stranie. Nu căuta să afli, ci caută să înțelegi.

*

Dimineața – o urmă a timpului.

*

Privește-mă! Sunt fumul nopții trecute!

*

4. Cărțile de vizită. Nu sunt înainte de-a fi. Se întâmplă toamna. Și totuși în sobă arde focul.

*

5. Nu iubesc ci aleg. Femeile invizibile.

*

Instinctul – un mod de-a înțelege palpabil.

*

Fascinația dansului – meandrele aripilor de iederă.

*

6. Privindu-te…nu te mai aud! Extazul formei. Alăturarea de sufletul vieții. Întotdeauna o similitudine. Cuvintele afectate.

*

Astăzi am avut parte de prima ceață a anului. E sublim! Un fum de apă îmbrățișând natura…

*

„trebuie doar să se întâmple

*

7. Pisicile negre. O mașină demarând… Nu găsesc, întorcându-mă! Și noapte…

*

Pădurea posedată de diavol – spiritul romantic.

*

Afinitățile spațiale

*

Impresionarea

*

Într-un sentiment există un limbaj unic. A-l înțelege este o problemă de introspecție permanentă.

*

Cuvintele au un drum spiritual anume. Ele nu se aranjează pe foaie decât după acesta. Scriitorul trebuie să aibă doar intuiția lui.

*

4 septembrie 1996. O zi călduroasă după lacrimile ploii.

*

M-am trezit în brațele „fantomei”. O apariție întotdeauna misterioasă.

*

Râsul nopții.

*

Pietrele au gustul mâncării.

*

Timpul riscant.

*

Lacrima râsă.

*

Cel mai mult și mai mult îmi displace să fiu…doar o mână de cuvinte.

*

„când te trezești îți pare rău”

*

Să îți pară pur și simplu rău de culoare.

*

Limbajul universal.

*

Am scris crezând că scriu și eu, de fapt, gândeam

*

„dialogul informativ și afectiv”

*

Conștientizarea – decodificarea simbolurilor.

*

Influxul nervos.

*

Armonia universală.

*

Ritmurile cosmice.

*

Conturarea ideii.

*

Culoarea sentimentului.

*

Când Dumnezeu te iubește ești un Iov. Și asta pentru că suferința e un privilegiu și nu un cataclism.

*

Sărutul brâncușian și fundul uman.

*

5 septembrie 1996. Vise.

1. Preotul dealurilor. O Euharistie profanată. Sub semnul anatemei.

2. Paharul galben. Un as și o damă. O carte probabilă.

3. Ultimul tren. Un risc asumat.

4. Mașina de la mijlocul drumului. Omul care întreabă.

5. Biserica fortuită. Fereastra umbrelor albe.

6. În orașul ceresc. O soție și un copil. Clarviziune. În brațele compromisului. Gustul interzis. O imagine de arhivă.

7. Viitoare mamă. Linia pântecului. 10-3. Mă cunoștea fără ca eu să o cunosc. + sau – și copacul cu struguri.

*

Capodopera – urmele spiritului rămase peste timp.

*

6 septembrie 1996. Un spirit neliniștit este un imn adus umanității.

*

8 septembrie 1996. Zborul prin ferestre.

*

Afară – vânt și pete de sânge.

*

Am intrat într-o noapte cu ferestre deschise.

*

Din orizontul întunericului se prevede lumina.

*

9 septembrie 1996. Machbet[1] blestemând lumina?

*

Visul – un pumn de cartofi.

*

Linia este contaminată de cuvânt. (lacrimi)

*

Moise – geniul, Aaron – purtătorul de cuvânt. (parabola)

*

„limpezimea ideii”

*

Obsesiile apar din nou: fereastra, peretele, sentimentul ultrafin, instinctul puterii…

*

Capodopera începe la sfârșitul și nu la începutul ei.

*

Nici Eminescu, nici Nichita, nici Meșterul Manole nu și-au întrecut capodoperele. Să fie oare o carență tipică nouă, românilor?

*

10 septembrie 1996. Astăzi mi-am visat viitorul. Am văzut lumină. Sunt fericit.

*

„drumul nu are niciun final”

*

Ochii Infernului. Ranchiuna are o privire perfidă la culme.

*

„sângele sufletului negru”

*

Discutarea procentelor.

*

Ideea de subtil. (ochii)

*

Discuțiile avute m-au relaxat într-un mod admirabil. Trăiesc o liniște interioară imperturbabilă. Sentimentele pe care le trăiesc acum sunt cu totul și cu totul deosebite.

*

Sunt momente în viață în care ai vrea să ajuți dar nu ai cu ce. Sunt cele mai nedrepte momente pe care le trăiesc.

*

În iubire se privește prin ochi.

*

„abisul rațiunii”

*

Sentimentele se clădesc pe certitudini interioare.

*

Diversiunea prin cuvinte. Actul al III-lea al vodevilului. Melodramă în extensie.

*

„cântecul frunzelor de vânt”

*

Astăzi am trăit o liniște supremă. Sunt bucuros și simplu.

*

Scrisoare anotimpului.

*

Eu scriu după cum simt că trebuie.

*

Analiza cuvintelor. Despre sintaxa foneticii.

*

În urmă cu câteva luni am descoperit un nou limbaj pentru că am descoperit un nou alfabet. Alfabetul poartă numele: nuanțele sentimentului.

De ce? Pentru că el nu transmite cuvinte ci sentimente.

*

Despre fixațiile instinctuale.

*

Am făcut câteva schițe pentru sculpturi și tablouri. Mi-au reușit neașteptat de bine.

*

Prima schiță: Îngerul singurătății. Cred că ar fi magnific în piatră. Ar trebui să aibă 3 metri înălțime. Ar fi un cadou suprem dacă aș putea să îl fac, să îl sculptez.

*

11 septembrie 1996. M-am simțit extraordinar simțind mustul strugurilor strecurându-mi-se printre degete. Căldura lui era ca o sărutare a tăcerii depline. M-a entuziasmat nespus culoarea lui inexprimabil de vie. Astăzi veșnicia a coborât în trupul meu pe deplin.

*

Lacrimi incomunicabile.

*

Am vorbit o oră despre sublim. Atenția ascultătorilor mei m-a emoționat până la cuvântul din mine.

*

Geniul are întotdeauna puterea de a face ochii oamenilor să plângă de uimire.

*

O nouă intuiție extraordinară. Am avut o descoperire a minții. O imagine uluitoare. Am văzut o derulare a unui roman inimaginabil. Nu speram să privesc o așa splendoare.

*

Geografia viselor. Despre visele paralele.

*

Două vise, la distanțe diferite, care au același cifru. Confirmarea prin coincidență.

*

Regăsirea în fetiș – ideea ipotetică.

*

Saturația prin liniște.

*

Alcoolul visului de toamnă. Simboluri: vinul, roca, conul. Experiența celui de al doilea simț.

*

Eternitatea este imperturbabilă ca o statuie.


[1] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Macbeth.

Did you like this? Share it:

Previous

Predică la duminica a 22-a după Rusalii [2010]

Next

Dacă ai probleme cu criza…ea e la noi ca la nicăieri

2 Comments

  1. La multi ani, scumpe Parinte!

    Si iata-Va la virsta hristica, deplina!

    Si iata-Va-n lumina plinului nemeșh!

    Si iata cum, tacut, Isi sufla El, din Sine,

    Un suflet viu, aprins de bine, si ales!

    Ii multumesc cu lacrimi Sfantului si Bunului Dumnezeu c-a binevoit sa va trimita-n viata!

    Ii multumesc ca biruie al mamei neuitat folos.

    Ii multumesc ca stie-a plamadi cu jar de cer!

    Ii multumesc ca noaptea acelei nestiutoare maici nu a putut sa stinga din setea nentremata-a pruncului de dor!

    Multi ani cu bine!

    Lauri cu mireasma vie!

    Otilia, Paul, Fotini

  2. Vă mulțumesc frumos, iubită doamnă, nu numai pentru cuvinte, ci și pentru necuvintele și faptele cu care mă îndatorați tot mai mult!

    Și, din păcate, trebuie să vă mărturisesc, că cei de departe…mă văd mai bine decât cei de aproape, însă, fără îndoială, din purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

    Numai că, dacă mă văd atât de bine sau sunt înțeles atât de bine de oameni de la atâția mii de kilometrii distanță…apropierea de alții, care ar fi trebuit să mă iubească și mai mult, îi face să fie vinovați fără drept de apel.

    Dumneavoastră, cât și întregii și binecuvântatei dumneavoastră familii, vă dorim multă bucurie dumnezeiască, multă pace, multă candoare, de la Prea Curata și Prea Sfânta noastră Treime, Dumnezeul nostru, acum și pururea și în vecii vecilor!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén