Iubiții mei,

de obicei, în popor, se cunoaște faptul că astăzi, la 8 noiembrie, îi sărbătorim pe Sfinții Mihail și Gavriil, și mulți îi consideră că sunt niște Sfinți și nu Arhangheli. Prea puțini știu însă că ziua de astăzi nu e închinată numai Sfinților Arhistrategi sau Mai-marilor Voievozi Mihail și Gavriil ci și tuturor Puterilor cerești, că, într-un cuvânt, astăzi îi sărbătorim pe toți Sfinții Îngeri.

Ziua de luni, din săptămână, e închinată Sfinților Îngeri. Și anul acesta, 2010, într-un mod fericit…îi sărbătorim pe Sfinții Îngeri în mod preaslăvit…chiar de ziua lor regulară, de pe săptămână. Așa că astăzi îi sărbătorim pe cei care ne întăresc continuu în viața noastră și ne ajută și ne apără pe calea mântuirii.

Vreau însă, înainte de a mă referi la teologia slujbei zilei, să mă refer la teologia acatistului românesc al zilei, pentru că aflăm în cadrul lui foarte multe date teologice, adunate, cu multă atenție și fidelitate, de către autorul său, anonim pentru noi.

Și, încă din primul condac al acatistului aflăm că Sfântul Arhanghel Mihail e „slujitorul Legii”, cel care i-a ajutat pe oamenii Vechiului Testament, pe când Sfântul Arhanghel Gavriil este „Înger al darului” sau al harului, adică cel care îi slujește pe cei ai Noului Testament.

Însă, pentru ca nu cumva să uit acest lucru, trebuie să subliniez faptul că numele lor sunt nume teoforice, adice purtătoare de Dumnezeu sau care se referă la Dumnezeu și ambele sunt nume ebraice, Mihail însemnând: Cine este ca/asemenea lui Dumnezeu? iar Gavriil însemnând: „viteazul lui Dumnezeu”.

De aceea am subliniat de multe ori faptul, că creștinii noștri trebuie să pună copiilor lor nume de Botez ortodoxe, care să Îl laude pe Dumnezeu și pe Sfinții Lui.

Și mă reîntorc la acatistul zilei…Sfântul Arhanghel Mihail e prezentat ca cel care i-a atenționat pe Sfinții Îngeri de căderea lui Lucifer, care a devenit Satana adică Potrivnicul creației lui Dumnezeu. Asta înainte de crearea oamenilor…Apoi, în icosul al 3-lea, se spune că el l-a ajutat pe Sfântul Patriarh Iacov ca să biruie neamurile străine. Și subliniez toate aceste date teologice, pentru că ele sunt culese din Tradiția Bisericii noastre și ne ajută să înțelegem mai bine și datele din Scriptură cât și slujba Bisericii de astăzi.

El, Mihail, a înecat oștile faraonului egiptean în Marea Roșie la plecarea în pustie a lui Israel. I-a învins pe canaanei. I-a întărit pe Sfinții Moise și Aaron. L-a făcut îndrăzneț pe Iisus Navi. A omorât oștirea asiriană. L-a lovit pe Simon al amoreilor. L-a pierdut pe Og al Vasanului. Prin el, prin Arhanghelul Mihail, „se pierd cei răucredincioși” iar „dreptcredincioșii se înalță”. Și astfel se arată și lucrarea sa din prezent, nu numai din trecut…ca să nu înțelegem cumva, în mod greșit, că el a lucrat numai cu cei ai Vechiului Testament și acum…șomează

Însă autorul acatistului a vrut să sublinieze faptul, că din lucrarea lui Dumnezeu, Sfântul Arhanghel Mihail s-a manifestat într-un mod plenar, cu precădere, în istoria vechitestamentară, fără ca asta să însemne că acum…nu ne sunt de folos rugăciunile sale sau că el nu se mai manifestă în viața Bisericii.

În stihurile de la icosul al 5-lea, aflăm că Mihail, Arhanghelul Legii, a fost Îngerul, despre care Scriptura vorbește în mod acoperit, care l-a oprit pe Avraam ca să nu îl jertfească pe Isaac. El l-a răcorit pe Ismail în pustie și a mângâiat-o pe Agar, pe mama lui. El era stâlpul în chip de foc și norul cel aurit care l-a condus și acoperit pe Israel în pustie.

Tot Mihail i-a păzit pe întâi-născuții evreilor în timpul plăgilor și a scos pe Israel din Egipt și l-a dus în pământul făgăduit Părinților lor. Din condacul al 6-lea aflăm, că Mihail i-a slujit lui Moise la darea Legii și i-a mijlocit Legea. El i-a scăpat și pe cei 3 tineri din cuptor, în Babilon. L-a făcut puternic pe Sfântul Daniel și l-a dus pe Sfântul Avacum, în mod minunat, la groapa cu lei unde era Daniel.

Prin Mihail a învins Ghedeon și a fost înfrânt Madiam. El s-a arătat vrăjitorului Valaam și acela a încremenit de frică, dar și Sfântului David.

Odată cu icosul al 9-lea și cu stihurile sale, Mihail e pus în legătură cu Biserica Ortodoxă, fiind numit „râvnitor și puternic apărător al Tesalonicului celui nou”, tărie a creștinilor, cel care i-a întărit pe Apostoli și pe Mucenici, cel care l-a eliberat pe Sfântul Apostol Petru din închisoare, cel care l-a omorât pe Irod (despre a cărui moarte se vorbește în Faptele Apostolilor), care păzește Biserica, care e „secure cu două ascuțișuri” împotriva ereticilor, „întărire puternică a Cuvioșilor”, care îi sprijină pe ierarhi și cel prin care „se lățește credința” ortodoxă și „se micșorează rătăcirea” eretică și păgână.

Condacul al 10-lea al acatistului vorbește despre faptele eshatologice ale Sfântului Arhanghel Mihail, pentru că el va suna din trâmbița cea de pe urmă, de dinaintea învierii morților, pentru ca stihurile icosului al 10-lea să vorbească despre minuni ale Sfântului Arhanghel Mihail cunoscute tradițional.

Despre Sfântul Arhanghel Gavriil, acatistul nostru amintește, mai întâi de toate, faptul, că lui i s-au descoperit bunele vestiri ale întrupării Domnului. Adică el este Îngerul de la Luca, din primul capitol, care i-a vestit Maicii Domnului vestea cea așteptată de întreaga făptură: întruparea lui Dumnezeu Cuvântul.

Din condacul al 3-lea aflăm, că Sfântului Daniil i-a arătat, mai mult decât la toți Prorocii, despre întruparea Domnului. Gavriil le-a binevestit părinților Maicii Domnului nașterea ei. El le ajută pe femei ca să nască, le mângâie pe mamele care sunt bune cu copiii lor, ajută neamul omenesc ca să crească numeric, adică la nivelul natalității, a vestit Sfântului Zaharia nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Tot Gavriil este cel care le-a vestit păstorilor, de pe câmp, nașterea Mântuitorului lor. El a fost steaua care i-a condus și înțelepțit pe magi. El i s-a arătat în vedenie Sfântului Iosif, logodnicul Maicii Domnului. El i-a trimis pe Iosif, pe Maica Domnului și pe Pruncul cel Preasfânt în Egipt și tot el i-a povățuit să revină în Israel și să locuiască în Nazaret.

Sfântul Gavriil l-a păzit pe Fiul lui Dumnezeu întrupat și, în ziua Învierii Sale, el este Îngerul care stătea pe piatra momântului și le-a binevestit Sfintelor Femei Mironosițe învierea Domnului.

Gavriil este „bucuria celor întristați”, îi păzește pe cei asupriți, e arma „prea puternică” a credincioșilor, e lauda preoților evlavioși, întărește Mănăstirile, îngrijește, în mod minunat, de Bisericile Domnului, îi apără pe cei care îl măresc, aduce bucurie în sufletele oamenilor, îi binecuvintează pe cei credincioși și este un bun povățuit al monahilor.

Toate aceste date teologice le găsim în acatisul zilei. În slujba zilei însă, se vorbește și despre Sfinții Îngeri…și nu doar despre cei doi Sfinți Arhangheli.

În ed. BOR 1927 a Mineiului pe noiembrie (uploadată la nivel online de Mănăstirea Stavropoleos din București, căreia îi mulțumim și de această dată), Îngerii sunt făpturi „fără de trupuri”, care stau în fața tronului Dumnezeirii, umplându-se de lumina necreată, simplă și veșnică a lui Dumnezeu, rugându-se pentru noi.

Și ne rugăm ca Sfinții Îngeri să se roage lui Hristos Dumnezeu, pentru ca El „să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă”. Și ca în teologia extatică a Scripturii și, mai apoi, în primul secol al Bisericii, în teologia Sfântului Dionisie Areopagitul, încă de la Vecernia mică a zilei de astăzi, se vorbește despre Arhangheli, Îngeri, Începătorii, Scaune, Domnii, Serafimi, Heruvimi (a treia cântare), în ordine aleatorie și nu strict ierarhică, care dovedește veracitatea teologiei dionisiene, pe care noi am apărat-o și o apărăm continuu, potrivit Tradiției Bisericii și nu a unui moft personal, în fața nefericiților ei detractori.

Pentru că angheologia Bisericii se bazează pe vederile extatice descrise în Scriptură, pe teologia extatică a Sfântului Dionisie Areopagitul și a altor mulți Sfinți Părinți, care au avut vederi extatice, în care au văzut pe Îngerii lui Dumnezeu și Împărăția Cerurilor. Adică angheologia ortodoxă este o vorbire teologică despre Îngeri în urma experiențelor extatice ale oamenilor Sfinți ai Bisericii.

Și cultul Bisericii nu face altceva decât să sintetizeze toată aceste relatări ale vederilor extatice cu referire la Puterile cerești, care au început odată cu crearea lumii și despre care am văzut că a vorbit și acatistul pe care l-am comentat.

Într-o altă cântare a Vecerniei mici ne rugăm lui Mihail ca să ne mântuiască de „patimile cele întunecate”. Cerem de la toți Îngerii, în prima cântare de la Stihoavnă, pacea tuturor credincioșilor. Cerem apărarea lor în altă cântare și scăparea noastră de muncile Iadului prin mijlocirile lor.

În Vecernia mare, la a doua cântare, Mihail e prezentat ca având chip de foc și frumusețe minunată. El este un izvor de tămăduiri pentru Biserică. Și aici, Gavriil este descoperitorul tainei celei din veac și cel care potolește viforul ispitelor noastre. Ambii Arhangheli sunt prezentați ca ființe întraripate, fapt pentru care ne rugăm acestora: ca să ne acopere sub acoperământul aripilor lor.

Cum trebuie să îi cinstim pe Arhistrategii Mihail și Gavriil? Ne spune Arsenie, creatorul celei de a doua cântări de la Litie: „flori de fapte bune luând (adică făcând), cu curate gânduri și cu știință [teologică, bineînțeles] bine statornicită [adânc înrădăcinată în Tradiția Bisericii]” să venim, pentru ca să ne bucurăm de acest praznic.

Venirea și starea în Biserică, cu alte cuvinte, trebuie să fie o conduită teologică. Ceea ce facem, ceea ce simțim, ceea ce înțelegem trebuie să ne umple de teologie, de sfințenie, de verticalitate.

Îngerii sunt ființe „fără de materie” dar înțelegătoare, adică raționale și ei O laudă neîncetat pe Preacurata și pe Preasfânta Treime, pe Dumnezeul nostru treimic. Într-o altă cântare, a aceluiași Arsenie, despre care nu ni se spune nimic ajutător, Îngerii sunt definiți drept „ființe înțelegătoare [adică raționale], dumnezeiești [adică pline de slava lui Dumnezeu], fără de trupuri [adică spirituale, duhovnicești, sunt duhuri/spirite]”, care Îl laudă neîncetat pe Dumnezeu. Și, fără doar și poate, aici e vorba despre Îngerii buni și nu despre demoni.

Îngerii lui Dumnezeu au o viață de un dinamism neîntrerupt, pentru că „neîncetat cântare aduc dumnezeirii Tale celei neapropiate, Doamne”. Îl laudă pe Dumnezeu, de a Cărui slavă se împărtășesc în mod continuu, fără ca prin cunoașterea slavei Lui să aibă acces la dumnezeirea/la ființa Lui, care este neapropiată pentru ei, adjectivul neapropiat fiind cel prin care Sfântul Apostol Pavel statutează imposibilitatea cunoașterii/incognoscibilitatea ființei Treimii.

Pe glasul al 4-lea, Efrem Carias (fără detalii…), începe o cântare cu sublinierea vieții lui Dumnezeu sau a slavei Sale: „razele cele fără de materie ale dumnezeieștii slave”. Adică lumina lui Dumnezeu e necreată și e dumnezeiasca slavă, din veci, a Treimii Celei Preadumnezeiești. Slava lui Dumnezeu nu e o creație a lui Dumnezeu sau o zidire, ci este strălucirea Sa ființială. Tocmai de aceea orice vedere extatică, orice vedenie, este împărtășire de slava lui Dumnezeu, care e cunoaștere, în lumina dumnezeiască, a celor pe care ni le descoperă Dumnezeu.

Și când Sfinții i-au văzut pe Dumnezeieștii Îngeri i-au văzut extatic (singura formă prin care se văd cele dumnezeiești!), adică într-un mod dumnezeiesc și nu grosier sau la nivel imaginativ.

Iar Sfinții ne umplu de slava pe care o primesc de la Dumnezeu și ne luminează spre prăznuire, spre bucurie continuă de Dumnezeu și de viața curată.

La a doua cântare de la Stihoavnă, Mihail e prezentat ca având îndrăzneală multă la Dumnezeu. În a treia cântare de la Utrenie se enumeră, din nou, Puterile cerești: Heruvimii, Serafimii, Arhanghelii, Stăpâniile, Scaunele, Domniile, Îngerii, Puterile și Căpeteniile…de astă dată toate cele nouă ierarhii cerești prezentate de Dumnezeiescul Dionisie Areopagitul, Marele Teolog al Bisericii.

Îngerii Domnului sunt trimiși de către El ca să ne dea „luminare sufletelor noastre”. Ei se bucură de „pocăința noastră”. Iar noi suntem chemați, ca „să ne veselim împreună cu Îngerii, noi, oamenii, duhovnicește, întru bucurie” și nu întru dezmăț. Pentru că bucuria reală e bucuria care ne umple inima, bucuria duhovnicească, cuviincioasă, frumoasă.

Și în canonul Utreniei se spune despre Sfinții Îngeri că sunt păzitori ai oamenilor, din milostivirea lui Hristos Dumnezeu, cât și slujitori ai mântuirii noastre, adică cei care ne ajută pe calea mântuirii noastre. Pentru a-i lăuda pe Sfinții Îngeri, trebuie să omorâm „mădularele trupului”, adică mișcările trupului nostru spre păcat. Lor le cerem, totodată, ca „să ne izbăvească de toată înșelăciunea nevăzutului vrăjmaș”.

Odată cu cântarea a 4-a a Utreniei se observă faptul, că autorul acatistului a luat datele tradiționale despre Mihail și Gavriil din Utrenie, pentru că ni se vorbește, spre exemplu, despre Mihail cum că l-a ajutat pe Iisus al lui Navi și că Gavriil a fost cel care i-a vestit nașterea lui Ioan tatălui său, în templu, adică lui Zaharia.

Sunt, ca întotdeauna, și cântări hristologice și mariologice în Utrenie, cât și unele cântări unicat, ca cea în care se spune: „Șezut-ai pe Îngeri ca pe niște cai, Iubitorule de oameni și ai apucat cu mâinile Tale frâul lor, și mântuire s-a făcut călătoria Ta [întruparea Ta], celor ce strigă neîncetat: Slavă puterii Tale, Doamne!” (p. 119 din ed. citată), unde se precizează și aportul Puterilor cerești la iconomia mântuirii oamenilor.

Sinaxarul zilei însă e cel care a furnizat aproape toate detaliile despre Mihail și Gavriil autorului acatistului.

Mihail, se spune aici, i s-a arătat extatic lui Avraam, lui Lot la pustiirea Sodomei, lui Iacov când fugea de Esau, a călătorit împreună cu Israel prin pustiu. A fost văzut extatic și de Valaam vrăjitorul și de Iisus Navi.

Gavriil i s-a arătat extatic lui Daniel, lui Manoe i-a binevestit nașterea lui Samson, lui Ioachim și Anei nașterea Maicii Domnului. A binevestit nașterea lui Ioan Botezătorul și apoi pe cea a Domnului. Îl povățuiește extatic pe Sfântul Iosif, logodnicul Domnului, după cum s-a precizat și în acatist și apoi vestește Învierea Sa.

Pe scurt, acatistul și slujba sunt pline de teologie, de amănunte teologice foarte benefice, care ne luminează asupra multor pasaje din Sfânta Scriptură și ne încredințează faptul că Sfinții Îngeri au lucrat și lucrează continuu la mântuirea noastră. Ei sunt de partea noastră și nu împotriva noastră, pentru că sunt ajutătorii noștri în eforturile mântuirii.

Iar rugăciunea față de ei nu înlocuie niciodată rugăciunea către Dumnezeu, pentru că ea este tocmai expresia includerii lor în rugăciunea noastră către Dumnezeu. Noi, rugându-ne către ei, ne împrietenim și mai mult cu ei și îi includem și pe ei în eforturile noastre de sfințire. Tocmai de aceea ei sunt prietenii noștri, intimii noștri, cei care ne ajută continuu ca să Îl iubim pe Dumnezeu din tot sufletul, pentru că ei înșiși tocmai asta fac: Îi slujesc și Îl laudă neîncetat pe Dumnezeu.

De aceea, să iubim comuniunea cu toți Sfinții și cu toți Îngerii lui Dumnezeu și, mai ales, cu Maica lui Dumnezeu, pentru ca în comuniune cu toți cei din cer și de pe pământ să Îl lăudăm pe singurul nostru Creator și Stăpân, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh Dumnezeu, Care e mărit și slăvit de toată Biserica Sa din cer și de pe pământ acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!

Did you like this? Share it: