Un alt monument insolit al localității, apărut din recunoștință și loialitate pentru memoria ostașilor săi căzuți în luptă, e cel pe care maiorul Gheorghe Bâgulescu (un anonim pentru localitate dar un mare om al României de atunci), din bani proprii, îl ridică într-o dumbravă, adică…în mijlocul pajiștei.

A fost adus de acolo recent și se află lângă cealaltă cruce memorială, de pe amplasamentul fostei Biserici de la 1710, în stânga Bisericii actuale.

Nu știu dacă localitățile de pe spatele crucii reprezintă locurile pe unde el și cei din subordinea sa au luptat în primul război mondial sau dacă de acolo sunt oamenii care au murit, în mod eroic, sub comanda sa.

Tataie Marin Picioruș îmi povestea despre acest monument cu respect…pe când el se afla în dumbravă și pe care îl ocrotea, pentru că arau ogorul în jurul lui…dar de el nu se atingeau.

Nimeni nu s-a apropiat de el ca să îl dărâme în timpul comunismului. Și iarăși, nu știu dacă există o arhivă a localității…și dacă a consemnat detalii despre ridicarea acestui monument.

Însă sublinierea de pe cruce, cum că acest monument a fost ridicat de către el „pe drumul de odinioară al Marelui Voievod Mihai” Viteazul, ne arată că maiorul nostru cunoștea tradiția locului sau tocmai pentru aceasta a ridicat crucea tocmai aici, el fiind „Cavaler al ordinului Mihai Viteazul”.

Iar tradiția locului e aceasta: numele localității, Scrioaștea, vine de la sintagma „scrie oastea”, pentru că aici Fericitul Domn al românilor Mihai Viteazul, în drum spre Alba Iulia, pentru a înfăptui unirea tuturor românilor și-a trecut în revistă oastea…adică a catalogat pe fiecare membru al ei.

Nu știm însă cum se numea înainte localitatea în care eu am copilărit. Însă e marcant faptul, că străbunii noștri au avut un mare respect pentru Fericitul Mihai Viteazul, dacă și-au schimbat numele localității după actul pe care marele voievod l-a făcut aici și pe care, se pare, că ei nu l-au considerat unul banal…ci unul memorabil.

Did you like this? Share it: