Preotul dintre două veacuri
În dreapta Bisericii actuale se află mormântul Pr. Icon. Stavr. Alexandru Popescu și al soției sale, al preotesei Maria Popescu.
Ei sunt părinții preotului meu botezător: Nicolae Popescu.
Și am făcut fotografia de foarte aproape…pentru a vă prezenta tipul preotului român de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea și al preotesei sale.
Și preotul tradițional al românilor arăta așa: barbă mare, păr lung, îmbrăcat în reverendă, om de carte și de cultură, apreciat, respectat și ascultat de întreaga comunitate, cu o preoteasă îmbrăcată tot cernit și cu viață decentă și serioasă ca și el.
În actul de caterisire al diaconului Ion Creangă, aflăm, printre altele, că era acuzat că și-a tăiat părul și barba.
Și aceasta, pentru că cele trei semnalmente exterioare ale diaconului și ale preotului erau: reverenda, barba și părul lung. Și ele erau caracteristice pentru orice diacon și preot de mir, și nu doar pentru monahi și ierarhi.
