Traduceri patristice

vol. 3

Trad. de Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

*

Scrisoarea a 16-a

[scrisă la anul 390 d. Hr.]

Maximus din Madaura către Augustin

1. Dorind să mă bucur, în mod continuu, de vorbirea cu tine şi să fiu însufleţit de gândirea ta, pe care doresc foarte mult să o urmez, şi asta fără ca să îţi tulbur bunele tale simţiri, [îţi reamintesc faptul,] că de curând m-ai atacat.

Şi nu m-am putut stăpâni să nu îţi răspund în acelaşi duh, fapt pentru care mi-ai cerut să îţi scriu, în tăcere, o dare de seamă despre ceea ce am considerat a fi greşit[1].

Însă îţi cer să fii îngăduitor când vei auzi aceste sentinţe date de către mine, dacă le vei judeca drept o evidenţă a slăbiciunii unui om bătrân.

Mitologia greacă ne spune, fără să ne avertizeze suficient de mult în ceea ce priveşte credinţa pe care ar trebui să i-o datorăm, că muntele Olimp[2] este locul unde sălăşluiesc zeii.

Însă astăzi vedem piaţa oraşului nostru plină de mulţimea celor care caută ajutorul zeilor, dar nu aprobăm această [căutare a lor].

Căci cine poate fi atât de nebun şi de infatuat ca să nege faptul că există un singur Dumnezeu, fără de început, fără să fie zămislit natural, adică marele şi preaputernicul Tată al tuturor?

Puterile acestei Dumnezeiri, împărtăşite întregului univers pe care El l-a făcut, noi le cinstim sub diverse nume. Însă niciunul dintre noi nu ştie adevăratul Său nume, deşi numele de Dumnezeu este comun tuturor felurilor de credinţe religioase.

Şi de aici faptul, că, deşi ne rugăm în diverse moduri [lui Dumnezeu], în diferite moduri fiinţei Dumnezeirii, vedem, de fapt, că ne închinăm Lui, Celui în care toate numirile sunt una.

2. Şi aceasta este marea ta înşelare în această problemă, pentru că eu nu pot nega nerăbdarea cu care vreau să înţeleg acest lucru.

Căci cine poate înţelege de ce Mygdon este cinstit ca fiind deasupra lui Jupiter[3], cel care loveşte cu trăsnetul? Sau de ce Sanae este deasupra Iunonei[4], a Minervei[5], a lui Venus[6] şi a Vestei[7]? Ori primul martir Namfanio [ce oroare!] este deasupra tuturor zeilor nemuritori la un loc?

Printre nemuritori, Lucitas e văzută cu puţină reverenţă, pe când alţii sunt văzuţi la capătul listei, având nume dezgustătoare de zei şi oameni.

Şi astfel găsim zei cu nume umilitoare şi care le aduc deservicii, pentru că îi pun în rândul criminalilor –  şi prin aceasta e afectată moartea nobilă pentru o cauză bună – dar ne oferă şi conştiinţa că au fapte rele, pentru care ei vor fi condamnaţi.

Mormintele acestor oameni –  şi aceasta e cea mai mare prostie, după părerea noastră – sunt vizitate de cete de creduli, care le ridică temple şi dispreţuiesc cinstirea strămoşilor lor, ca spre exemplu prevestirea acelui poet indignat[8], care spunea: Roma, în care sunt templele zeilor, se jură pe umbrele oamenilor[9].

Şi se poate vedea acest lucru din aceea că, atunci când a început a doua campanie de la Actium[10], în care monştrii egipteni au pierit curând, au îndrăznit să îşi arate armele împotriva zeilor romani.

3. Însă, te rog stăruitor, o, omule cu o mare înţelepciune!, să laşi la o parte, pentru puţin timp, vigoarea elocinţei tale, care este recunoscută peste tot; să laşi la o parte argumentele lui Hrisippos[11], pe care le foloseşti din plin în dezbateri; să laşi la o parte şi logica ta, care îşi foloseşte toate energiile pentru ca nimic să nu rămână nedezbătut şi arată-mi, în mod clar şi pe înţelesul meu, care este acest Dumnezeu pe care creştinii Îl afirmă şi mai ales tu însuţi, şi dă-mi să văd cum să intru în cele de taină.

Căci cât e ziuă, în faţa ochilor şi urechilor oamenilor, noi slujim zeilor noştri prin cereri îmbelşugate şi îi îmblânzim prin sacrificii plăcute. Şi noi suferim dureri multiple pentru ca acele lucruri să fie văzute şi acceptate de către toţi.

4. Astfel, deşi sunt infirm şi bătrân, am precizat eu însumi în ce constă controversa, şi doresc să încuviinţez aceasta şi prin zicerea retorică a lui Mantua:  Fiecare dintre noi este atras de ceea ce îi place cel mai mult[12].

De aceea, o, omule extraordinar!, care m-ai întors de la credinţa mea, nu mă îndoiesc de faptul că această scrisoare poate fi furată de hoţi, distrusă de foc sau de orice altceva.

Însă, dacă aceasta se va întâmpla, dacă hârtia aceasta se va pierde, nu se va pierde şi scrisoarea mea, fiind gata să îţi trimit o copie, pe care să o vadă toate persoanele evlavioase.

Căci tu vei fi printre dumnezei, şi alături de noi toţi, care suntem muritori pe faţa acestui pământ – şi care avem o reală armonie, fiindcă dezacordul dintre noi e aparent – Îl venerăm şi Îi slujim Celui care este Tatăl tuturor dumnezeilor şi al tuturor celor muritori.

***

Scrisoarea a 17-a

[scrisă la anul 390 d. Hr.]

Către Maximus din Madaura

1. Ne angajăm într-o dezbatere serioasă acum sau dorinţa ta [de a comunica] e numai o glumă? Pentru că, din stilul pe care îl are scrisoarea ta, nu cunosc nici care este cauza slăbiciunii tale şi nici care e motivul gândirii curtenitoare pe care o manifeşti [faţă de mine].

Fiindcă ai preferat să fii, mai degrabă, ascuns în argumentaţia ta decât să îmi vorbeşti deschis.

Căci, în primul rând, comparaţia pe care o faci între Muntele Olimp şi piaţă nu cred că are nicio raţiune dumnezeiască. Numai dacă nu cumva vrei să îmi reaminteşti  faptul, cum că se spune că Jupiter a făcut muntele cel mai înalt casă a sa atunci când el era în război cu propriul său tată, după cum ne învaţă istoria, care, pentru coreligionarii tăi, este sacră.

Şi, la fel, că s-a zis că piaţa lui Marte este reprezentată prin două imagini, cu cineva înarmat şi cu altcineva neînarmat şi că statuia unui om e plasată deasupra celor închişi, din care ies trei degete ale furiei demonismului lor, prin care este ocărât tot cel care provoacă duşmănia cetăţenilor.

Pot aşadar să cred, că prin menţionarea pieţei tu ai intenţionat ca să îmi reaminteşti despre aceste divinităţi? Numai dacă nu cumva doreşti ca să purtăm această discuţie la un nivel relaxat decât serios.

Însă în ceea ce priveşte fraza în care tu ai spus că aceşti dumnezei sunt ca nişte mădulare, şi asta cu referire la singurul şi marele Dumnezeu, te sfătuiesc ca în toate pe care le spui să vorbeşti cuviincios şi să te fereşti de glume lumeşti de acest fel.

Pentru că, dacă vorbeşti despre singurul Dumnezeu, despre Care atât cei învăţaţi cât şi cei neînvăţaţi sunt de acord, cum spun cei bătrâni/cei din vechime, de ce trebuie să afirmi că sunt mădularele Lui cei care au o furie sălbatică sau, dacă preferi, cei care sunt sub puterea morţii?

Căci pot spune şi mai mult decât atât, şi pot arăta judecata ta aidoma unei porţi închise, pe când respingerea punctelor tale de vedere este o deschidere cu totul [a ei][13].

Însă nu doresc să fac această argumentaţie acum, ci mă voi folosi mai degrabă de aptitudini retorice decât de o apărare atentă/minuţioasă a adevărului[14].

2. Căci aşa cum, dacă te-aş pune să strângi numele cartaginezilor decedaţi, acest lucru ţi s-ar părea fără rost, tot la fel mi se pare şi mie atitudinea ta zeflemitoare împotriva religiei noastre.

Fiindcă nu văd altcumva cum aş putea să răspund la o astfel de abordare zeflemitoare a lucrurilor decât nedându-i importanţă/trecând pe lângă ea sau tăcând pur şi simplu vizavi de subiect.

Căci dacă pentru bunul tău simţ aceste lucruri ţi se par a fi unele neserioase, ceea ce sunt de fapt, atunci nu am timp de pierdut pentru astfel de mojicii.

Însă, dacă ţie ţi se pare că acest subiect este unul important atunci sunt surprins că se gândeşte la asemenea lucruri cineva, care este enervat de numele ce sună absurd.

Fiindcă coreligionarii tăi au printre preoţii lor pe unii care se numesc cu nume de demoni şi printre zeităţile lor unele care se numesc zeităţi ale iadului.

Şi nu presupun aşadar, că nu ştii despre aceste lucruri pe care ţi le scriu ci, potrivit politeţii şi umorului tău genial, doresc să dezrobesc minţile noastre, şi să-ţi amintesc faptul câte lucruri ridicole fac parte din credinţa voastră superstiţioasă.

Căci, desigur, cred că eşti un african, şi că amândoi suntem născuţi în Africa şi că nu poţi uita faptul că atunci când africanii scriu ceva, gândesc că numele punice sunt nume demne de dispreţuit.

Fiindcă, dacă începem să tălmăcim ce înţeles au unele cuvinte [punice], ca spre exemplu Namfanio, care înseamnă om cu un bun picior, adică unul care e norocos, să presupunem acum că cei care s-au îmbogăţit au devenit oameni cu un picior bun?

Iar dacă noi respingem limba punică, atunci respingem, de fapt, ceea ce admit şi cei mai învăţaţi oameni, faptul că multe dintre lucruri au fost păstrate în mod nechibzuit şi din uitare în cărţile scrise în limba punică[15].

Ba, mai mult, ar trebui să te ruşinezi de faptul că te-ai născut într-o ţară [ca aceasta], în care leagănul acestei limbi este încă cald [the cradle of this language is still warm], adică în care această limbă [abia] s-a născut şi care, până nu de mult, era limba poporului.

Căci dacă nu este un lucru corect să ofensezi numai numele ca atare, vei admite atunci faptul că am intuit corect una dintre problemele [ridicate de către tine].

Fiindcă atunci ai fi nemulţumit şi de prietenul vostru Virgiliu, care i-a dat o invitaţie zeului vostru Hercule de a celebra riturile sacre din Evander în cinstea sa, în următorii termeni: „Vino la noi şi fă acele rituri în onoarea ta, cu norocosul tău picior!”[16].

El  dorea aşadar ca să vină cu norocosul său picior, adică dorea ca Hercule să vine ca un Namfanio, nume cu care tu te-ai străduit ca să mă cinsteşti.

Însă, dacă doreşti ca prin asta să mă ridiculizezi ai o gamă largă de exemple prin care să mă victimizezi, [pentru că avem] pe zeul Stercutius[17], pe zeiţa Cloacina[18], pe Venus cea goală, pe zeii fricii şi ai palorii, pe zeiţa frigului şi alte asemenea nenumărate exemple, cărora vechii romani idolatrii le ridicau temple şi considerau că este un lucru drept ca să le slujească.

Căci dacă îi desconsideri [pe toţi aceşti zei şi zeiţe], atunci  desconsideri zeii romani, ceea ce ar arăta că nu eşti iniţiat în riturile sacre ale Romei. Fiindcă trebuie să negi şi să deteşti  numele punice, dacă eşti devotat altarelor zeilor romani.

3. Într-adevăr, eu cred că tu trebuie să valorezi aceste rituri sacre mai mult decât noi. Însă nu mai alege dintre ele numai lucrurile care îţi plac, fără să le explici referitor la trecerea ta prin această lume.

Căci ar trebui să nu eziţi a ta refugia sub aripa lui Virgilius şi să te aperi cu un asemenea vers: Fiecare dintre noi este atras de ceea ce îi place cel mai mult.

Sau, dacă doreşti, poţi să te bizui pe autoritatea pe care o are Maro[19], şi la care tu te-ai referit deja.

Căci el a zis aceste rânduri: „Prima dată Saturn a venit din înaltul Olimp, zburând înaintea armatei lui Jupiter, atunci când a fost izgonit din regatul său”[20].

Căci prin astfel de declaraţii, el doreşte ca să facă cunoscut faptul, că Saturn şi alţi zei sunt oameni ca şi el.

Fiindcă unul care a citit istorie, confirmată de vechimea autorităţii, când îl citeşte pe Cicero[21] spre exemplu, găseşte că acesta face declaraţii asemănătoare în Primul său dialog.

[Fiindcă vorbeşte] în termeni expliciţi, mai mult decât am fi insistat noi. Căci doreşte să aducă [acele lucruri] la cunoştinţa oamenilor contemporani lui.

4. Căci, după cum mărturiseşti, preferi aceste slujbe religioase în locul celor ale noaste, fiindcă te închini zeilor în public, pe când noi ne folosim de locuri mai retrase pentru întâlnirile noastre[22].

Din acest motiv, dă-mi voie să te întreb dacă nu cumva l-ai uitat pe Bacchus[23] al vostru, care, după cum ştii, credea că e drept faptul, ca cel care se iniţiază numai ochii să şi-i arate puţin.

Iar tu, gândesc asta din faptul că ai vorbit despre celebrările publice ale riturilor voastre sacre, intenţionezi nu numai  să te vedem în public, ci şi să fii printre conducătorii şi  stăpânii oraşului, atunci când străzile se umplu de oameni beţi şi de urlete.

Însă, în timpul unei astfel de ceremonii, dacă ai fi umplut de [slava] singurului Dumnezeu, ai putea să vezi în mod clar ce fire are cel care îi lipseşte pe oameni de raţiunea lor[24].

Dar dacă această nebunie este numai simulată, ce poţi să spui atunci de cei care fac acest lucru în ascuns şi nu în cadrul unui ritual public, ca acela în care tu vrei să te mândreşti? Sau, ce fel de scop bun există într-un lucru impus?

Mai degrabă, de ce nu prevestiţi evenimente viitoare în cântecele voastre, dacă aţi primit darul profetic? Sau de ce îi lăsaţi să fie oameni fără de minte pe cei care vă ascultă, dacă sunteţi sănătoşi la minte?

5. Astfel, poţi să îţi aminteşti din scrisoarea ta şi despre alte lucruri pe care eu cred că ar trebui să le gândeşti mai bine, [ca spre exemplu], de ce nu putem face sport cu zeii voştri, care, ca unii care vă cunosc mintea şi vă citesc scrisorile, ştiu să facă sport cu voi din plin?

De aceea, dacă doreşti să discuţi cu noi astfel de subiecte, după cum percepeţi şi gândiţi voi şi, în fapt, ne ceri prin aceasta ca noi să ne justificăm, în acord cu scopul vostru, atunci, dragul nostru prieten, caută un subiect care să fie demn de dezbătut de către noi doi.

Şi, în primul rând, caută mai degrabă să fii prevăzător când vorbeşti despre zeii noştri, mai degrabă despre acele lucruri [ale lor] faţă de care trebuie să ne previi, pentru ca să nu ne facem diverse supoziţii.

Fiindcă prin aceasta tu îţi trădezi cauza, când ne aminteşti despre ei lucruri care sunt împotriva lor, mai degrabă decât lucruri afirmate pentru apărarea lor.

În concluzie, renunţă la cele care nu-ţi sunt cunoscute, căci prin aceasta mai degrabă le batjocoreşti, fără să-ţi dai seama, ca şi profanii/necunoscătorii.

Şi ar trebui să îmi arăţi că prin creştinii catolici[25] [a căror Biserică este în oraşul vostru]  se cinsteşte cineva mort şi că, pe scurt, nimic din ceea ce a făcut şi plăsmuit Dumnezeu nu I se închină prin putere dumnezeiască.

Însă închinarea este adusă de către aceştia[26] prin Însuşi Dumnezeu[27], Care a făcut şi a plăsmuit toate lucrurile.

Aceste lucruri trebuie discutate integral, cu ajutorul singurului Dumnezeu adevărat. Asta, bineînţeles, numai dacă tu eşti dispus să discutăm aceste lucruri la modul serios.


[1] În comportarea Dumnezeiescului Augustin către Maximus.

[2] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_Olimp.

[3] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jupiter_%28mythology%29.

[4] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Juno_%28mythology%29.

[5] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Minerva.

[6] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Venus_%28mythology%29.

[7] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Vesta_%28mythology%29.

[8] De cultul adus falşilor zei.

[9] Lucan, Pharsalia, VII, 459: „Inque Deum templis jurabit Roma per umbras”.  A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Pharsalia. Cartea, în traducere în limba engleză, poate fi downloadată de aici:

http://www.archive.org/details/pharsaliaoflucan00lucaiala.

[10] A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Actium.

[11] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Chrysippus.

[12] Virgilius, Ecloga, II, 65: „Trahit sua quemque voluptas”.  Ecloga II, în original și în integralitate:

http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0056%3Apoem%3D2.

[13] Cu alte cuvinte, pot să-ţi arăt că argumentele tale nu duc nicăieri, că sunt drumuri închise, uşi închise, pe când argumentarea mea te duce spre un drum lin, spre un drum corect, pentru că îţi deschide uşa spre drumul corect, adevărat.

[14] Voi fi pentru tine în această scrisoare nu un dialectician, cineva care analizează cuvintele tale pe toate părţile ci un orator, un vorbitor care îţi expun anumite fapte din care să reiasă ceea ce vreau să spun în definitiv.

[15] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Punic_language.

[16] Virgilius, Aeneis, VIII, 302: „Et nos et tua dexter adi pede sacra secundo”.

[17] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Sterquilinus.

[18] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Cloacina.

[19] Tot despre Virgilius e vorba, căci el se numește și Maro: http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro.

[20] Virgilius, Aeneis, VIII, 319, 320: „Primus ab aethereo venit Saturnis Olympo Arma Iovis fugiens et regnis exsul ademptis”.

[21] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cicero.

[22] Pentru slujbele noastre creştine.

[23] A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Dionysus.

[24] Ai vedea cât de demonizat e omul, care, prin spectacolele păgâne pe care le instituie pe străzi îi face şi pe alţii să fie nelegiuiţi, fără minte, a-raţionali.

[25] De peste tot.

[26] De creştini.

[27] Prin puterea lui Dumnezeu.

Did you like this? Share it: