Dorin Streinu

Opere alese

*

Despre mine însumi

(Jurnal de scriitor. Fragmente)

***

1997

*

16 august 1997. M-am trezit târziu. Au reînceput visele cu amețeli, confuzii și neînțelegeri.

Am vizitat o familie pe care nu o cunoșteam, numai pentru ca să le fac o farsă. Mă spulberă vântul de pe o parte pe alta a drumului. Blocul se răsucește deasupra mea. Îmi este luată revista de vânt și e găsită de o femeie sărmană.

Mănânc caise crude. Aștept un tren care nu mai vine. Cu toate acestea mă simt, întru câtva, relaxat.

*

Spaniolii sunt ofticanți la culme pentru două lucruri: pentru poveștile cu ghiotura și pentru scrisorile lor de dragoste.

*

E aproape ora 12 noaptea și sunt neliniștit. Gânduri negre îmi răpesc liniștea. Mă simt o piatră aruncată de pe țărm în ocean.

*

Delacroix o dă înainte cu perfecțiunea, cu șlefuirea, cu modificarea și la 80 de ani. Ca și Voltaire. Însă eu cred că perfecțiunea în artă este mai puțin prezentă atunci când o dorești decât atunci când n-o dorești.

*

Oamenii nu vor deveni niciodată atât de desăvârșiți încât să nu-și facă niciodată niciun reproș.

*

Cred că presupusa noastră idee de perfecțiune e o chestiune de gust. Și gusturile se schimbă periodic.

*

17 august 1997. Iarăși sunt prea puturos. Mătușa Mariana și verișoara Anca mi-au făcut o surpriză extraordinară cu cadourile lor. Aveam nevoie de ele. Mă simt tot amețit la cap.

*

Mi-am reamintit visul de azi-noapte pe care îl uitasem. Zburam. Zburam lin și plăcut și eram privit de călători. Treceam cu ușurință până pe deasupra firelor de lumină electrică. Era fascinant să mă simt o pasăre.

*

Lucrurile mari sunt gândurile mici și…un puhoi de trudă.

*

Dacă Boileau[1] spunea, că „nimic nu e frumos în afară de adevăr”, eu spun că: „fără adevăr, arta nici nu poate exista”.

*

Delacroix: „Muncim nu numai ca să producem opere, ci și ca să dăm o valoare timpului”. Autorul, din acest motiv, e un timp al vieții sale.

*

Nu pot să gândesc mărginit și egoist ca majoritatea. Mă dezgustă egoismul utilitarist pentru care se ceartă toți cu toții.

*

Alta de la Delacroix: „Bunul gust, felul de a gândi al unei națiuni depinde în mod ciudat de al oamenilor săi de seamă”.

*

Temistocle[2]: „Omul înțelept moare, tocmai când începe să știe cu adevărat”.

*

Delacroix, ultima replică: „Prima calitate a unui tablou este aceea de a fi o sărbătoare pentru ochi”.

*

18 august 1997. Am visat că m-am îndrăgostit de o chinezoiacă. Avea un trup creol splendid. Ea mai avea o soră și am citit dintr-un caiet al acesteia. De fapt n-am înțeles nimic…ci doar am privit literele chinezești.

Din nou chestiunea trenului așteptat…dar prins. Autobuzul nu m-a dus până unde doream eu. Aveam în mână o sticlă de vin Și am avut o relație amoroasă cu iubita mea din vis.

*

Am terminat ce aveam de citit și acum umblu prin casă enervat că nu mai am ceva ca să îmi placă.

*

Când nu mai poți să faci ceva te enervezi din cauza a toate nimicurile.

*

Prea puțini oameni își mai permit să fie nebuni lucizi. Cel mai adesea sunt…nebuni de legat…sau  nebuni de proști.

*

Cititorului îi place să te știe și să te vadă suferind. Atunci el se crede mai bun decât tine și îți ignoră lacrimile. Însă lacrimile tale…sunt și lacrimile lui.

*

Talentele literare spun tot ce știu. Geniile literare spun totul din tot ce nu știu ceilalți.

*

O curvă ieșită la pensie îți va surâde foarte grațios la salut. Aceasta știe să primească orice cadou, fie el cât de mic, pentru că știe ce înseamnă să te mai vadă cineva bine…după atâtea înjosiri suportate de la tot felul de bărbați bădărani și perverși.

*

Îmi ard gândurile. Cuvintele îmi tresaltă în suflet. Imagini care mă obsedează și sentimente care mă încurcă. Sunt neliniștit dar încrezător în ziua de mâine. Suferința, care mă asaltează și îmi mâzgălește viața, tot ea mă și purifică.

*

Proza lui Mihail [Eminescu], ca a oricărui alt geniu, este sfâșiată. El nu poate povesti totul. El are doar un anume fel de a povesti ceea ce îl interesează.

*

19 august 1997. Teatrul e o minte de nebun sau un nebun care minte inteligent.

*

Ortodoxia este omul. Și asta se uită de la sine.

*

Când vrei să termini un lucru atunci el de-abia începe.

*

Adevărul afectiv e cel mai periculos.

*

Italienii sunt obsedați de morți stranii și de căsătorii desfăcute. Au femei foarte frumoase, vorbesc mult, prea mult de cele mai multe ori și au o îmbrăcăminte clasică.

*

Îmi trăiesc singurătatea cu multă zbatere.

*

Dacă aș muri acum, în afară de Dora/Gianina nimeni altcineva nu a mai citit integral opera mea. Așa că nimeni nu știe că exist la asemenea intensitate.

*

Vreau să scriu teatru. Visez romane. Iar poezie scriu mai tot timpul. De fapt nu scriu poezie din când în când…ci trăiesc poetic în mod neîntrerupt.

Chiar dacă îl iubești enorm de mult, tot nu poți să fii responsabil pentru moartea unui om.

*

Tataie Marin a făcut azi-noapte o nouă criză epileptică, cu intrare în comă, spasmuri, scrâșniri din dinți și spume la gură ca de obicei.

Când iese din această stare, după un somn scurt…nu mai știe nimic din ce s-a petrecut cu el. Noi îl ajutăm ca să nu își înghită limba și să nu moară asfixiat sau să nu cadă undeva unde să moară groaznic.

Mi-a sărit inima ca de fiecare dată. E incredibil însă cum se luptă cu sine pentru ca să reziste în viață. Luptă pentru el…pentru ca să lupte pentru mine.

Studiile mele stau în viața lui și pentru viața lui dă un preț de suferință enorm.

*

20 august 1997. Nu mă miră faptul că am visat frumos. E ora 5. 20 dimineața. Plec la București pentru ca să depun dosarul la facultate. Doamne, Tu știi ce va fi cu mine!

*

Mă dor picioarele…și n-am mâncat nimic toată ziua. De la nesimțirea de la secretariat și până la nesimțirea bucureșteană, cea largă…m-am umplut de o scârbă chioară.

O lume decăzută, o catastrofă în mișcare…Am râs și am plâns și la dus și la întors.

*

Peste tot cărți proaste, nesperat de proaste. Îmi pare rău că nu l-am cumpărat pe Verlaine[3]. Însă am luat poemele lui Baudelaire de la Dora.

*

Sunt înscris ca al 451-lea candidat și echivalentul e de 1 la 10. Rezultatele se dau pe 13 septembrie iar examenele sunt pe 5, 6 și 7 septembrie 1997.

*

Ion mi-a dat astăzi 50.000 de lei. A oprit pentru el 10.000 și mie mi-a dat 50.000 de lei.

*

Îmi zâmbea cu nerușinare și încerca să îmi vorbească „a la oraș” când ea era o țărancă amploiată. Și la București sunt multe doamne închipuite, semidocte de vază, atât de multe încât ți se face rău.

*

Și, de atâta durere, astăzi era să mor. Dumnezeu mi-a trimis o femeie care m-a scăpat de la moarte. Era să mă calce trenul. Am amețit și am căzut pe linie. Și ea m-a ridicat…

*

21 august 1997. De atâta epuizare îmi pierd foarte repede gândurile. Epuizarea de tipul ăsta a distrus multe gânduri de-a lungul istoriei. În mașină era să îmi vină din nou amețeală.

*

Ion ar dori să locuiască într-o peșteră, în munte.

*

Dora/Gianina mi-a spus că atunci când mă citește pe mine și pe Hafiz trece dincolo de cuvinte. Literal: Atunci nu mai văd cuvinte, ci sufletul vostru!

*

Am recitat cu voce înceată niște poeme și Dora mi-a spus că o înspăimânt cu inflexiunile inimii mele.

*

Acum fierb porumbi de la vie.

*

Murim mai timizi decât atunci când ne naștem.


[1] A se vedea:

http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolas_Boileau-Despr%C3%A9aux.

[2] Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Temistocle.

[3] Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_Verlaine.

Did you like this? Share it: