Monumente liturgice românești

vol. I

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Psalmii 3 și 37, cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 32-38.

*

Psalmul 3

1. Doamne, căcii s-au înmulțit cei ce mă necăjesc; mulți să scoală asupra mea.

2. Mulți zic sufletului mieu: „Nu easte mântuire lui, întru Dumnezeul lui!”.

3. Și Tu, Doamne, sprijinitoriul mieu ești, mărirea mea, și Cela ce înalți capul mieu.

4. Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat; și m-au auzit din muntele cel sfânt al Lui.

5. Și eu m-am culcat și am dormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

6. Nu mă voiu teame[1] de mi[i] de noroade, carii[2] împrejur mă împresoară.

7. Scoală, Doamne, mântuiaște-mă, Dumnezeul mieu. Că Tu ai bătut pre toți cei ce mă vrăjmășăsc mie în deșărt; dinții păcătoșilor ai zdrobit.

8. A Domnului e mântuirea, și  preste norodul Tău blagoslovenia[3] Ta.

*

Psalmul 37

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.

2. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine, și ai întărit preste mine mâna Ta.

3. Nu iaste vindecare în trupul mieu de cătră fața mâniei Tale; nu easte pace întru oasele meale, de cătră fața păcatelor meale.

4.  Că fără de legile meale au covârșit capul mieu, ca o sarcină grea s-au îngreoiat preste mine.

5. Împuțitu-s-au și au putrezit ranele meale, de cătră fața nebuniei meale.

6. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.

7. Că șalele meale s-au umplut de ocări, și nu easte vindecare în trupul mieu.

8. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii meale.

9. Doamne, înaintea Ta e toată dorirea mea; și suspinul mieu de la Tine nu s-au ascuns.

10. Inima mea s-au turburat, părăsitu-m-au vârtutea mea și lumina ochilor miei, și aceasta nu iaste cu mine.

11. Prieatenii[4] miei și vecinii miei în preajma mea s-au apropiea[t], și au stătut, și cei mai de aproape ai miei de departe au stătut.

12. Și să siliea[u] cei ce căuta[u] sufletul mieu și ce[i] ce căuta[u] ceale reale[5] mie grăiea[u] deșărtăciuni, și vicleșuguri  toată ziua cugeta[u].

13. Iară eu ca un surd nu auziea, și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.

14. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și [care] nu are în gura lui mustrări,

15. că spre Tine, Doamne, am nădăjduit. Tu vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,

16. că am zis ca nu cândva să se bucure mie vrăjmașii miei, și când s-au clătit[6] picioarele meale, asupra mea mari au grăit[7].

17. Că eu spre bătăi gata sânt[8] , și durearea[9] mea înaintea mea easte easte pururea.

18. Că fără de leagea[10] mea eu voiu[11] vesti, și mă voiu[12] griji pentru păcatul mieu.

19. Iară vrăjmașii miei tră[i]esc, și s-au mai întărit [mai mult] decât mine; și s-au înmulțit cei ce mă urăsc fără dreptate.

20. Cei ce-mi răsplătesc mie reale[13] pentru bune, mă clevetiea[u][14], că urmam bunătatea;

21. nu mă lăsa Doamne, Dumnezeul meu. Nu Te depărta de la mine,

22. ia aminte spre ajutoriul mieu, Doamne al mântuirii meale.


[1] Teme.

[2] Care.

[3] Binecuvântarea.

[4] Prietenii.

[5] Rele.

[6] Clătinat.

[7] Mi-au vorbit ca niște oameni mari, importanți.

[8] Sunt.

[9] Durerea.

[10] Legea.

[11] O voi.

[12] Voi.

[13] Rele.

[14] Cleveteau. Mă vorbeau de rău.

Did you like this? Share it: