Din Utrenie și Ceasul întâi. Ceaslovul de la Râmnic [1781]

Monumente liturgice românești

vol. I

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Psalmul 50 în Ceaslovul de la Râmnic [1781][1]

1. Miluiaște-mă, Dumnezeule, după  mare mila Ta;

2. și după mulțimea îndurărilor Tale, ștearge fără de leagea mea.

3. Mai vârtos mă spală de fără de leagea mea, și de păcatul mieu mă curățeaște.

4. Că fără de leagea mea eu o cunosc. Și păcatul mieu înaintea mea iaste pururea.

5. Ție unuia am greșit, și rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale, și să biruiești când vei judeca Tu.

6. Că iată întru fără de legi m-am zămislit, și în păcate m-au născut maica mea,

7. că iată adevărul ai iubit; ceale[2] ne arătate și ceale ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie,

8. stropi-mă-vei cu issop, și mă voiu curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voiu albi.

9. Auzului mieu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele ceale smerite.

10. Întoarce fața Ta de cătră păcatele meale, și toate fără de legile meale ștearge.

11. Inimă curată zideaște întru mine, Dumnezeule; și Duh drept în[n]oiaște întru ceale din lăuntru ale meale.

12. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

13. Dă-m mie bucuria mântuirii Tale. Și cu Duh stăpânitoriu mă întăreaște.

14. Învăța-voiu pre cei fără de leage căile Tale, și cei ne credincioși la Tine să vor întoarce.

15. Izbăveaște-mă de sângiuiri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii meale; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

16. Doamne, buzele meale vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta;

17. că de ai fi voit jârtva, a-și fi dat; arderile de tot nu le vei bine voi.

18. Jărtva lui Dumnezeu: Duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta Sionului; și să se zidească zidurile Ierusalimului.

20. Atuncea bine vei voi jărtva dreptății, prinosul și arderile de tot; atuncea vor pune pre oltariul Tău viței.

*

1. Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta;

2. și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, și de păcatul meu mă curățește.

4. Că fărădelegea mea eu o cunosc. Și păcatul meu înaintea mea este pururea.

5. Ție unuia am greșit, și rău înaintea Ta am făcut, ca să Te îndreptezi întru cuvintele Tale, și să biruiești când vei judeca Tu.

6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit, și în păcate m-a născut maica mea,

7. că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie,

8. stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi.

9. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite.

10. Întoarce fața Ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele ștergele.

11. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule; și Duh drept înnoiește întru cele din lăuntru ale mele.

12. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

13. Dă-m mie bucuria mântuirii Tale. Și cu Duh stăpânitor mă întărește.

14. Învăța-voi pe cei fărădelege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce.

15. Izbăvește-mă de sângiuiri/ [de vărsări] ale sângelui/de crime, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii meale; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

16. Doamne, buzele mele vei deschide, și gura mea va vesti lauda Ta;

17. că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.

18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta Sionului; și să se zidească zidurile Ierusalimului.

20. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pre altarul Tău viței.

*

Doxologia în Ceaslovul de la Râmnic [1781][3]

Preotul sau diaconul:

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat noao[4] lumină!

Strana sau întreaga Biserică:

1. Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, și pre pământ pace și întru oameni bună voire.

2. Lăudămu-Te bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ție, slăvimu-te, mulțumim Ție pentru mare mărirea Ta.

3. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte atot țiitoriule; Doamne, Fiiule, Unule născut, Iisuse Hristoase, și Sfinte Duhule.

4. Doamne Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiiul Tatălui, Cel ce râdici păcatul lumii; miluâște-ne pre noi, Cel ce râdici păcatele lumii.

5. Priimeaște rugăciunea noastră Cel ce șăzi de-a dreapta Tatălui și ne miluâște pre noi.

6. Că Tu ești unul Sfânt, Tu ești unul Domnul Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

7. În toate zilele bine Te voiu cuvânta și voiu lăuda numele Tău în veac, și în veacul veacului.

8. Învredniceaște-ne, Doamne, în zioa aceasta fără de păcat să ne păzim noi.

9. Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat și proslăvit e numele Tău în veaci, amin.

10. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, pre cum am nădăjduit întru Tine.

11. Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă pre mine îndreptările Tale.

12. Bine ești cuvântat, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.

13. Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le treace cu vederea.

14. Ție să cuvine lauda; Ție să cuvine cântarea; Ție mărire să cuvine, Tatălui și Fiiului și Sfântului Duh. Acum și pururea și în veacii veacilor, amin.

*

Preotul sau diaconul:

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumină!

Strana sau întreaga Biserică:

1. Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace și întru oameni bunăvoire.

2. Lăudămu-Te bine Te cuvântăm, închinămu-ne Ție, slăvimu-te, mulțumim Ție pentru mare mărirea Ta.

3. Doamne, Împărate ceresc, Dumnezeule, Părinte Atotțiitorule; Doamne, Fiule, Unule născut, Iisuse Hristoase, și Sfinte Duhule.

4. Doamne Dumnezeule, Mielușelul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce ridici păcatul lumii; miluiește-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

5. Primește rugăciunea noastră Cel ce șezi de-a dreapta Tatălui și ne miluiește pe noi.

6. Că Tu ești unul Sfânt, Tu ești unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

7. În toate zilele bine Te voi cuvânta și voi lăuda numele Tău în veac, și în veacul veacului.

8. Învrednicește-ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi.

9. Bine ești cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinților noștri, și lăudat și proslăvit e numele Tău în veaci, amin.

10. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit întru Tine.

11. Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă pe mine îndreptările Tale.

12. Bine ești cuvântat, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.

13. Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

14. [Căci] Ție se cuvine lauda; Ție se cuvine cântarea; Țe mărire se cuvine, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Acum și pururea și în vecii vecilor, amin[5].

*

Și acum…a Născătoarei de Dumnezeu de la Ceasul Întâi în Ceaslovul de la Râmnic [1781][6]

Ce te vom chema, o, ceea ce ești cu dar dăruită? Ceriu, că ai Răsărit pre Soarele dreptății? Raiu, că ai odrăslit floarea ne stricăciunii? Fecioară, că ai rămas ne stricată? Maică curată, că ai avut în sfintele tale brațe Fiiu, pre Dumnezeul tuturor? Pre Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

*

Cum te vom chema/numi, o, ceea ce ești cu dar dăruită? Cer, că ai răsărit pe Soarele dreptății? Rai, că ai odrăslit Floarea nestricăciunii? Fecioară, că ai rămas nestricată[7]? Maică curată, că ai avut în sfintele tale brațe pe Fiul, pe Dumnezeul tuturor? Pe Acela roagă-l să mântuiască sufletele noastre.

*

Rugăciunea către Hristos Domnul de la finalul Ceasului întâi în Ceaslovul de la Râmnic [1781][8]

Cela ce în toată vreamea și în tot lacul[9], în ceriu și pre pământ, ești închinat și slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung răbdătoriule, mult milostive, și mult milosârde;

Carele pre cei drepți iubești, și pre cei păcătoși miluiești, Carele pre toți chiemi la mântuire, pentru fădăguința bunătăților ce vor să fie.

Însuți Doamne, priimeaște și rugăciunile noastre în ceasul acesta, și îndreptează viața noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfințeaște; trupurile curățeaște, cugetele îndreptează, gândurile curățeaște; și ne izbăveaște pre noi de tot necazul celor reale[10] și al durerii;

ocoleaște-ne pre noi cu Sfinții Tăi Îngeri, ca cu mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unirea Credinții, și la cunoștința măririi Tale cei ne apropiate; că bine ești cuvântat în veacii veacilor, Amin.

*

Cel ce în toată vremea și în tot locul, în cer și pe pământ, ești închinat și slăvit, Hristoase Dumnezeule, îndelung-răbdătorule, mult milostive, și mult milosârde;

Care pe cei drepți iubești, și pe cei păcătoși miluiești, Care pe toți [îi] chemi la mântuire, pentru fădăguința bunătăților ce vor să fie.

Însuți Doamne, primește și rugăciunile noastre în ceasul acesta, și îndreptează viața noastră spre poruncile Tale; sufletele noastre le sfințește; trupurile curățește, cugetele îndreptează, gândurile curățește; și ne izbăvește pe noi de tot necazul celor rele și al durerii;

ocolește-ne[12] pe noi cu Sfinții Tăi Îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unirea credinței, și la cunoștința măririi Tale celei neapropiate; că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin.


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 53-56.

[2] Cele.

[3] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 65-68.

[4] Nouă.

[5] Se observă faptul, că în ediția de față Doxologia, așa după cum o cunoaștem noi astăzi, a fost deturnată de la cursul ei firesc (odată cu v. 12) și a rămas nefinalizată, și a fost combinată cu rugăciunea Învrednicește-ne, Doamne, de la Vecernie.

[6] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 80.

[7] Că fecioria ta a rămas nestricată.

[8] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 83-85.

[9] Locul.

[10] Rele.

[11] Locul.

[12] Dă-ne ocol nouă cu Sfinții Tăi Îngeri, în sensul de a ne păzi, de a ne apăra aidoma unei păsări răpitoare, care își apără puii.

Cei 6 psalmi ai Utreniei în Ceaslovul de la Râmnic [1781]

Monumente liturgice românești

vol. I

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cei 6 psalmi ai Utreniei în Ceaslovul de la Râmnic [1781][1]

Psalmul 3

1. Doamne, căcii s-au înmulțit cei ce mă necăjesc; mulți să scoală asupra mea.

2. Mulți zic sufletului mieu: „Nu easte mântuire lui, întru Dumnezeul lui!”.

3. Și Tu, Doamne, sprijinitoriul mieu ești, mărirea mea, și Cela ce înalți capul mieu.

4. Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat; și m-au auzit din muntele cel sfânt al Lui.

5. Și eu m-am culcat și am dormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

6. Nu mă voiu teame[2] de mi[i] de noroade, carii[3] împrejur mă împresoară.

7. Scoală, Doamne, mântuiaște-mă, Dumnezeul mieu. Că Tu ai bătut pre toți cei ce mă vrăjmășăsc mie în deșărt; dinții păcătoșilor ai zdrobit.

8. A Domnului e mântuirea, și preste norodul Tău blagoslovenia[4] Ta.

*

1. Doamne, iată că s-au înmulțit cei ce mă necăjesc; mulți se scoală asupra mea;

2. Mulți zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!”.

3. Și Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, mărirea mea și Cel ce înalți capul meu.

4. Cu glasul meu către Domnul am strigat; și m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.

5. Și eu m-am culcat și am dormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

6. Nu mă voi teme de mii de noroade, care împrejur mă împresoară.

7. Scoală, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meu. Că Tu ai bătut pe toți ce ce mă vrăjmășesc în deșert; dinții păcătoșilor ai zdrobit.

8. A Domnului e mântuirea, și peste norodul Tău blagoslovenia/binecuântarea Ta.

Psalmul 37

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.

2. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine, și ai întărit preste mine mâna Ta.

3. Nu iaste vindecare în trupul mieu de cătră fața mâniei Tale; nu easte pace întru oasele meale, de cătră fața păcatelor meale.

4.  Că fără de legile meale au covârșit capul mieu, ca o sarcină grea s-au îngreoiat preste mine.

5. Împuțitu-s-au și au putrezit ranele meale, de cătră fața nebuniei meale.

6. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.

7. Că șalele meale s-au umplut de ocări, și nu easte vindecare în trupul mieu.

8. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii meale.

9. Doamne, înaintea Ta e toată dorirea mea; și suspinul mieu de la Tine nu s-au ascuns.

10. Inima mea s-au turburat, părăsitu-m-au vârtutea mea și lumina ochilor miei, și aceasta nu iaste cu mine.

11. Prieatenii[5] miei și vecinii miei în preajma mea s-au apropiea[t], și au stătut, și cei mai de aproape ai miei de departe au stătut.

12. Și să siliea[u] cei ce căuta[u] sufletul mieu și ce[i] ce căuta[u] ceale reale[6] mie grăiea[u] deșărtăciuni, și vicleșuguri  toată ziua cugeta[u].

13. Iară eu ca un surd nu auziea, și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.

14. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și [care] nu are în gura lui mustrări,

15. că spre Tine, Doamne, am nădăjduit. Tu vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,

16. că am zis ca nu cândva să se bucure mie vrăjmașii miei, și când s-au clătit[7] picioarele meale, asupra mea mari au grăit[8].

17. Că eu spre bătăi gata sânt[9], și durearea[10] mea înaintea mea easte easte pururea.

18. Că fără de leagea[11] mea eu voiu[12] vesti, și mă voiu[13] griji pentru păcatul mieu.

19. Iară vrăjmașii miei tră[i]esc, și s-au mai întărit [mai mult] decât mine; și s-au înmulțit cei ce mă urăsc fără dreptate.

20. Cei ce-mi răsplătesc mie reale[14] pentru bune, mă clevetiea[u][15], că urmam bunătatea;

21. nu mă lăsa Doamne, Dumnezeul meu. Nu Te depărta de la mine,

22. ia aminte spre ajutoriul mieu, Doamne al mântuirii meale.

*

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.

2. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine, și ai întărit peste mine mâna Ta.

3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale, nu este pace întru oasele mele, de la fața păcatelor mele.

4.  Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea s-a îngreunat peste mine.

5. Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele de la fața nebuniei mele.

6.  Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.

7. Că șalele mele s-au umplut de ocări, și nu este vindecare în trupul meu.

8. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.

9. Doamne, înaintea Ta e toată dorirea mea; și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.

10. Inima mea s-au tulburat, părăsitu-m-a vârtutea/puterea/tăria/vigoarea mea și lumina ochilor mei, și aceasta nu este cu mine.

11. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat, și au stat, și cei mai de aproape ai mei departe au stat.

12. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni, și vicleșuguri toată ziua cugetau.

13. Iar eu ca un surd nu auzeam, și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.

14. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și [care] nu are în gura lui mustrări,

15. că spre Tine, Doamne, am nădăjduit. Tu vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,

16. că am zis ca nu cândva să se bucure de mine vrăjmașii mei, și când s-au clătit/clătinat picioarele mele, asupra mea [ca unii] mari au grăit.

17. Că eu spre bătăi gata sunt, și durerea mea înaintea mea este este pururea.

18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, și mă voi [în]griji pentru păcatul meu.

19. Iar vrăjmașii mei trăiesc, și s-au întărit [mai mult] decât mine; și s-au înmulțit cei ce mă urăsc fără dreptate.

20. Cei ce-mi răsplătesc mie rele pentru bune, mă cleveteau/mă vorbeau de rău, că urmam bunătatea;

21. nu mă lăsa Doamne, Dumnezeul meu. Nu Te depărta de la mine,

22. ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62

1. Dumnezeule, Dumnezeul mieu, cătră Tine mânec[16].

2. Însetat-au de Tine sufletul mieu, de câte ori trupul mieu Ție,

3. în pământ pustiu, și neumblat, și fără apă. Așa întru [locul] cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văz putearea[17] și mărirea Ta;

4. că mai bună e mila Ta decât viețile; buzele meale Te vor lăuda.

5. Așa bine Te voiu cuvânta în vieața mea. Și în numele Tău voiu râdica mâinile meale.

6. Ca din seu și din grăsime să se umple sufletul mieu; și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

7. De mi-am adus aminte de Tine în așternutul mieu, în dimineți am cugetat spre Tine, că ai fost ajutoriul mieu.

8. Și întru acoperemântul[18] aripilor Tale mă voiu bucura. Lipitu-s-au sufletul mieu după Tine, și pre mine m-au sprijinit dreapta Ta.

9. Iară ei în deșărt au căutat sufletul mieu; intra-vor în ceale mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.

10. Iară împăratul să va veseli de Dumnezeu, lăuda-să-va tot cel ce să jură întru El; că [s]-au astupat gura celor ce gră[i]esc ne-dreptăți.

*

1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, către Tine mânec/ mă trezesc dis-de-dimineață.

2. Însetat-a de Tine sufletul meu, [și la fel] de câte ori trupul meu [către] Tine,

3. în pământ pustiu, și neumblat, și fără [de] apă. Așa întru [locul] cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea și mărirea Ta;

4. că mai bună e mila Ta decât viețile; buzele mele Te vor lăuda.

5. Așa Te voi binecuvânta în viața mea. Și în numele Tău voi ridica mâinile mele.

6. Ca [și cum m-aș sătura] din seu și din grăsime [așa] să se umple sufletul meu; și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

7. De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat spre Tine, că ai fost ajutorul meu.

8. Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-au sufletul meu după/de Tine, și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

9. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu; intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.

10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu, lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El; că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.

Psalmul 87

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii meale, ziua am strigat, și noaptea înaintea Ta.

2. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă ureachia[19] Ta spre gura mea,

3. că s-au umplut  de reale[20] sufletul mieu, și viața mea de iad s-au apropieat[21],

4. socotit am fost cu cei ce să pogoară în groapă; făcutu-m-am ca un om ne-ajutorit, întru cei morți slobod.

5. Ca niște răniți ce dorm în mormânt, de carii nu Ți-eai mai adus aminte; și ei de la mâna Ta s-au lepădat.

6. Pusu-m-au în groapa cea mai de desupt, întru ceale întunecate, și în umbra morții.

7.  Asupra mea s-au întărit mânia Ta, și toate valurile Tale le-ai adus preste mine,

8. depărtat-ai pe cunoscuții miei de la mine, pusu-m-au urâciune loruși.

9. Datu-m-am și n-am [i]eșit; ochii miei au slăbit de sărăcie;

10. strigat-am cătră Tine, Doamne, toată ziua, întins-am cătră Tine mâinile meale.

11. Au doară morților vei face minuni? Sau doftorii vor scula, și să vor mărturisi Ție?

12. Au doară va spune cineva în mormânt mila Ta, și adevărul Tău întru pierzare?

13. Au cunoaște-să-vor întru întunearec minunile Tale? Și dreptatea Ta în pământ uitat?

14. Și eu cătră Tine, Doamne, am strigat, și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.

15. Pentru ce, Doamne, leapezi sufletul mieu, [și] întorci fața Ta de la mine?

16. Sărac sânt eu și întru osteneale[22] din tinereațele[23] meale; și înălțându-mă m-am smerit și m-am mâhnit.

17. Preste mine au venit mâniile Tale, [și] înfricoșările Tale m-au turburat.

18. Încungiuratu-m-au[24] ca apa, toată ziua m-au cuprins împreună.

19. Depărtat-ai de la mine pre prieatenul și pe vecinul, și pre cunoscuții miei din ticăloșie[a mea].

*

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, și noaptea înaintea Ta.

2. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre gura mea,

3. că s-a umplut de rele sufletul meu, și viața mea de iad s-a apropiat,

4. socotit am fost cu cei ce se pogoară/coboară în groapă; făcutu-m-am ca un om neajutorat, întru cei morți slobod.

5. Ca niște răniți ce dorm în mormânt, de care nu Ți-ai mai adus aminte; și ei de la mâna Ta s-au lepădat.

6.  Pusu-m-au în groapa cea mai dedesubt, întru cele întunecate, și în umbra morții.

7.  Asupra mea s-a întărit mânia Ta, și toate valurile Tale le-ai adus peste mine,

8. depărtat-ai pe cunoscuții mei de la mine, [și aceștia] pusu-m-au/socotitu-m-au urâciune pentru ei înșiși.

9. Datu-m-am [singurătății] și n-am ieșit [în lume]; ochii mei au slăbit de sărăcie;

10. strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.

11. Au doară/Oare morților vei face minuni? Sau doftorii [se] vor scula, și se vor mărturisi Ție?

12. Au doară/Oare va spune cineva în mormânt mila Ta, și adevărul Tău întru pierzare/în iad?

13. Au/Oare cunoaște-se-vor întru întuneric minunile Tale? Și dreptatea Ta în pământ uitat?

14. Și eu către Tine, Doamne, am strigat, și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.

15. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu, [și] întorci fața Ta de la mine?

16. Sărac sunt eu și întru osteneli din tinerețile mele; și înălțându-mă, m-am smerit și m-am mâhnit.

17. Peste mine au venit mâniile Tale, [și] înfricoșările Tale m-au tulburat.

18. Înconjuratu-m-au ca apa, toată ziua m-au cuprins împreună.

19. Depărtat-ai de la mine pe prietenul și pe vecinul [meu], și pe cunoscuții mei din ticăloșia [mea].

Psalmul 102

1. Bine cuvintează, suflete al mieu, pre Domnul, și toate ceale din lăuntrul mieu numele cel sfânt al Lui.

2. Bine cuvintează, suflete al mieu, pre Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui.

3. Pre Cel ce curățeaște toate fără de legile Tale, pre Cel ce vindecă toate boalele tale.

4.  Pre Cel ce izbăveaște din stricăciune viața ta, pre Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări.

5. Pre Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înoi-să-vor ca ale vulturului tinereațele tale.

6. Cel ce face milostenie [e] Domnul, și judecată tuturor celor ce li să face strâmbătate.

7. Cunoscute au făcut căile Sale lui Moisi, fiilor lui Israil voile Sale.

8. Îndurat și milostiv e Domnul, îndelung-răbdătoriu, și mult-milostiv;

9. nu până în sfârșit să va iuți, nici în veac să va mânia.

10. Nu după fără de legile noastre au făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-au răsplătit nouă.

11. Că după înălțimea ceriului de la pământ, au întărit Domnul mila Sa spre cei ce să tem de El.

12. Pre cât sânt [de] departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-au de la noi fără de legile noastre.

13. În ce chip milueaște Tatăl pre fii, [așa] au miluit Domnul pre cei ce să tem de Dânsul,

14. că El au cunoscut zidirea noastră, adusu-ș-au aminte că țărână sântem.

15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori.

16. Că Duh au trecut întrânsul, și nu va fi, și nu-și va mai cunoaște încă locul său.

17. Iară mila Domnului din veac și până în veac spre cei ce să tem de Dânsul,

18. și dreptatea Lui spre fii[i] fiilor, spre cei ce păzesc așăzământul de leage al Lui

19. și-ș aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pre iale[25]. Domnul în ceriu au gătit scaunul Său, și împărăția Lui pre toți stăpâneaște.

20. Bine cuvântați pre Domnul toți Îngerii Lui. Cei putearnici la vârtute, carii faceți cuvântul Lui, a auzi glasul cuvintelor Lui.

21. Bine cuvântați pre Domnul toate Puterile Lui, slugile Lui, carii faceți voea Lui.

22.  Bine cuvântați pre Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, bine cuvintează, suflete al mieu, pre Domnul.

*

1. Binecuvintează, suflete ale meu, pe Domnul, și toate cele din lăuntrul meu numele cel sfânt al Lui.

2. Binecuvintează, suflete ale meu, pe Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui.

3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile Tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale.

4.  Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări.

5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale.

6. Cel ce face milostenie [e] Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moisi, fiilor lui Israil voile Sale.

8. Îndurat și milostiv e Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv;

9. nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.

10. Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.

11. Căci după [cum e] înălțimea cerului de pământ, așa a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de El.

12. Pe cât sunt [de] departe răsăriturile de apusuri, [așa a] depărtat de la noi fărădelegile noastre.

13. În ce chip miluiește Tatăl pe fii, [așa] a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,

14. că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem.

15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori.

16. Că Duh a trecut prin-tr-însul, și nu va [mai] fi, și nu-și va mai cunoaște încă locul său.

17. Iar mila Domnului din veac și până în veac spre cei ce se tem de Dânsul,

18. și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc așezământul de Lege al Lui

19. și-și aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său, și împărăția Lui peste toți stăpânește.

20. Binecuvântați pe Domnul toți Îngerii Lui. Cei puternici la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.

21. Binecuvântați pe Domnul toate Puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui.

22.  Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, întru urechi cearerea[26] mea întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta.

2. Și să nu intri la judecată cu robul Tău; că nu să va îndrepta înaintea Ta tot cel viu.

3. Că au gonit vrăjmașul sufletul mieu; împilat-au la pământ viața mea; așăzatu-m-au întru întunearece ca pre morții veacului;

4. și s-au mâhnit întru mine duhul mieu. Întru mine s-au turburat inima mea.

5. Adusu-mi-am aminte de zilele ceale din[tru] început; cugetat-am la toate lucrurile Tale; la faptele mâinilor Tale am gândit.

6. Tins-am cătră Tine mâinile meale. Sufletul mieu ca niște pământ fără de apă Ție;

7. Degrab auzi-mă, Doamne, slăbit-au duhul mieu. Să nu întorci fața Ta de la mine, și mă voiu asemăna celor ce să pogoară în groapă.

8. Auzită fă mie dimineața mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată-mi mie, Doamne, calea în carea voiu mearge; că la Tine am râdicat sufletul mieu.

9. Scoate-mă de la vrăjmașii miei, Doamne, la Tine am scăpat.

10. Învață-mă ca să fac voea Ta, că Tu ești Dumnezeul mieu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept.

11. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei viea[27]. Întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul mieu.

12. Și întru mila Ta vei conceni/vei nimici pre vrăjmașii miei, și vei piearde[28] pre toți cei ce necăjăsc sufletul mieu, că eu sânt robul Tău.

*

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, întru urechile [Tale fă să ajungă] cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta.

2. Și să nu intri la judecată cu robul Tău; că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel [ce este] viu.

3. Că a gonit/a prigonit vrăjmașul sufletul meu; împilat-a/călcat-a la pământ viața mea; așezatu-m-a întru întuneric ca pe morții veacului/din veac;

4. și s-a mâhnit întru mine duhul meu. Întru mine s-au tulburat inima mea.

5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din[tru] început; cugetat-am la toate lucrurile Tale; la faptele mâinilor Tale [m-]am gândit.

6. Tins-am către Tine mâinile mele. Sufletul meu, ca niște pământ fără de apă, [l-am întins] Ție.

7. Degrabă auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul meu! Să nu[-Ți] întorci fața Ta de la mine, căci mă voi asemăna acelora ce se pogoară/coboară în groapă.

8. Fă mie auzită mila Ta dimineața, că spre Tine am nădăjduit. Arată-mi mie, Doamne, calea în care voi merge; că la Tine am ridicat sufletul meu.

9. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne, [că] la Tine am scăpat [întotdeauna].

10. Învață-mă ca să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept.

11. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via/mă vei face viu. Întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu.

12. Și întru mila Ta vei conceni/vei nimici pe vrăjmașii mei, și vei pierde pe toți cei ce necăjesc  sufletul meu, că eu sunt robul Tău.


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 32-51.

[2] Teme.

[3] Care.

[4] Binecuvântarea.

[5] Prietenii.

[6] Rele.

[7] Clătinat.

[8] Mi-au vorbit ca niște oameni mari, importanți.

[9] Sunt.

[10] Durerea.

[11] Legea.

[12] O voi.

[13] Voi.

[14] Rele.

[15] Cleveteau. Mă vorbeau de rău.

[16] Către Tine mă trezesc dis-de-dimineață.

[17] Puterea ta.

[18] Acoperământul.

[19] Urechea.

[20] Rele.

[21] Apropiat.

[22] Osteneli, nevoințe.

[23] Tinerețile.

[24] Înconjuratu-m-au.

[25] Ele.

[26] Cererea, rugăciunea.

[27] Via, mă vei face viu.

[28] Pierde.

Proiecte TPA pe Internet Archive (2010)

***

Toate de mai jos sunt…aici.

Pentru o citire diacronică…proiectele noastre trebuie citite de jos în sus.

60. Simpozion national Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu
59. Interviu cu bunica mea Floarea Piciorus (9 noiembrie 2010)
58. Inmormantarea poetului de geniu Adrian Paunescu
57. Lansarea cartii lui Jean-Claude Larchet (2 noiembrie 2010)
56. Simpozionul International dedicat Crezului ortodox (Bucuresti 2010)
55. Sedinta solemna a Sfantului Sinod (28 octombrie 2010)
54. PS Damaschin Dascalul, Invataturi pentru sapte Taine (2010)
53. Traduceri patristice (vol. 2)
52. La 3 ani de patriarhat ai PFP Patriarh Daniel Ciobotea
51. Simpozion Sfantul Antim Ivireanul (2010)
50. Sfantul Varlaam al Moldovei, Raspunsul impotriva Catehismului calvin [2010]
49. Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Epilog la lumea veche (I. 2) [revazuta]
48. Prof. Dr. Mihai Moraru, Umanism filologic si arte poetice in renasterea literara romaneasca
47. Sfantul Sfintit Mucenic Antim Ivireanul, Sfatuiri crestine-politice (2010)
46. Sf. Atanasie cel Mare, Carte cu intrebari foarte de folos pentru multe trebi ale credintei noastre
45. PS Acad. Melchisedec Stefanescu, Viata si Scrierile lui Grigorie Tamblac (2010)
44. Arhiva audio-video (Teologie pentru azi, 2)
43. Praedicationes (Teologie pentru azi)
42. Gradina Botanica (Bucuresti, iulie 2010)
41. Interviuri (Teologie pentru azi; arhiva)
40. Lecturi si comentarii la Sfanta Scriptura
39. Sfantul Epifanie al Salaminei, Masuri si greutati
38. Pr. Prof. Dumitru Staniloae: Sfanta Treime, structura supremei iubiri
37. Antim Ivireanul: avangarda literara a Paradisului. Viata si Opera (2010)
36. Nichita Stanescu. Fenomenul limbii poezesti (2009)
35. Fericitul Ilie vazatorul de Dumnezeu, Opere complete (vol. 7)
34. Fericitul Ilie vazatorul de Dumnezeu, Opere complete (vol. 6)
33. Psaltirea de la Alba Iulia (1651)
32. Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Bucuria comuniunii (vol. 9)
31. Teologia mantuirii la Sfantul Marcu Ascetul (2010)
30. Fericitul Ilie vazatorul de Dumnezeu, Opere complete (vol. 5)
29. Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Epilog la lumea veche (I. 2)
28. Sfantul Ioan Gura de Aur, Margaritare
27. Arhiva audio-video (Teologie pentru azi, 1)
26. Curs online de iconografie ortodoxa
25. Sfantul Grigorie cel Mare, Dialoguri despre moarte (2008)
24. Fericitul Ilie vazatorul de Dumnezeu, Opere complete (vol. 4)
23. Comemorarea Arhidiac. Prof. Dr. Petru I. David (27 mai 2010)
22. Poeticum
21. Seri de dor (arhiva)
20. Dor de blog (arhiva)
19. Eminesciana (2008)
18. Twitter pentru azi, vol. 2 (2010)
17. Sfantul Grigorie Palama, Despre rugaciune si vedere dumnezeiasca (2008)
16. Sfantul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia cereasca (2010)
15. Sfantul Simeon Noul Teolog, Imnele iubirii dumnezeiesti (2008)
14. Sfantul Dionisie Areopagitul, Despre ierarhia bisericeasca (2010)
13. Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus, Epilog la lumea veche (I. 1)
12. Mihai si Alexandra Moraru, Palia istorica
11. Fericitul Ilie vazatorul de Dumnezeu, Opere complete (vol. 3)
10. Nicolae Milescu Spatarul, Aritmologhia si Etica
9. Carti populare romanesti. Calatoria lui Zosim. Bertoldo (vol. 3)
8. Carti populare romanesti. Fiziologul. Archire si Anadan (vol. 2)
7. Carti populare romanesti. Floarea darurilor. Sindipa (vol. 1)
6. Crestomatie de Literatura Romana Veche (vol.2)
5. Crestomatie de Literatura Romana Veche (vol.1)
4. Sfanta Scriptura (BOR 2001, editie jubiliara)
3. Prof. Dr. Mihai Moraru, De nuptiis Mercurii et Philologiae
2. Pr. Dr. Marin D. Ciulei, Antropologie patristica
1. Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, Bucuria comuniunii (vol. 8)