Monumente liturgice românești

vol. I

Transliterare, adaptare a textelor și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Cei 6 psalmi ai Utreniei în Ceaslovul de la Râmnic [1781][1]

Psalmul 3

1. Doamne, căcii s-au înmulțit cei ce mă necăjesc; mulți să scoală asupra mea.

2. Mulți zic sufletului mieu: „Nu easte mântuire lui, întru Dumnezeul lui!”.

3. Și Tu, Doamne, sprijinitoriul mieu ești, mărirea mea, și Cela ce înalți capul mieu.

4. Cu glasul mieu cătră Domnul am strigat; și m-au auzit din muntele cel sfânt al Lui.

5. Și eu m-am culcat și am dormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

6. Nu mă voiu teame[2] de mi[i] de noroade, carii[3] împrejur mă împresoară.

7. Scoală, Doamne, mântuiaște-mă, Dumnezeul mieu. Că Tu ai bătut pre toți cei ce mă vrăjmășăsc mie în deșărt; dinții păcătoșilor ai zdrobit.

8. A Domnului e mântuirea, și preste norodul Tău blagoslovenia[4] Ta.

*

1. Doamne, iată că s-au înmulțit cei ce mă necăjesc; mulți se scoală asupra mea;

2. Mulți zic sufletului meu: „Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!”.

3. Și Tu, Doamne, sprijinitorul meu ești, mărirea mea și Cel ce înalți capul meu.

4. Cu glasul meu către Domnul am strigat; și m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui.

5. Și eu m-am culcat și am dormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini.

6. Nu mă voi teme de mii de noroade, care împrejur mă împresoară.

7. Scoală, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meu. Că Tu ai bătut pe toți ce ce mă vrăjmășesc în deșert; dinții păcătoșilor ai zdrobit.

8. A Domnului e mântuirea, și peste norodul Tău blagoslovenia/binecuântarea Ta.

Psalmul 37

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pre mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.

2. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine, și ai întărit preste mine mâna Ta.

3. Nu iaste vindecare în trupul mieu de cătră fața mâniei Tale; nu easte pace întru oasele meale, de cătră fața păcatelor meale.

4.  Că fără de legile meale au covârșit capul mieu, ca o sarcină grea s-au îngreoiat preste mine.

5. Împuțitu-s-au și au putrezit ranele meale, de cătră fața nebuniei meale.

6. Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.

7. Că șalele meale s-au umplut de ocări, și nu easte vindecare în trupul mieu.

8. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii meale.

9. Doamne, înaintea Ta e toată dorirea mea; și suspinul mieu de la Tine nu s-au ascuns.

10. Inima mea s-au turburat, părăsitu-m-au vârtutea mea și lumina ochilor miei, și aceasta nu iaste cu mine.

11. Prieatenii[5] miei și vecinii miei în preajma mea s-au apropiea[t], și au stătut, și cei mai de aproape ai miei de departe au stătut.

12. Și să siliea[u] cei ce căuta[u] sufletul mieu și ce[i] ce căuta[u] ceale reale[6] mie grăiea[u] deșărtăciuni, și vicleșuguri  toată ziua cugeta[u].

13. Iară eu ca un surd nu auziea, și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.

14. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și [care] nu are în gura lui mustrări,

15. că spre Tine, Doamne, am nădăjduit. Tu vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,

16. că am zis ca nu cândva să se bucure mie vrăjmașii miei, și când s-au clătit[7] picioarele meale, asupra mea mari au grăit[8].

17. Că eu spre bătăi gata sânt[9], și durearea[10] mea înaintea mea easte easte pururea.

18. Că fără de leagea[11] mea eu voiu[12] vesti, și mă voiu[13] griji pentru păcatul mieu.

19. Iară vrăjmașii miei tră[i]esc, și s-au mai întărit [mai mult] decât mine; și s-au înmulțit cei ce mă urăsc fără dreptate.

20. Cei ce-mi răsplătesc mie reale[14] pentru bune, mă clevetiea[u][15], că urmam bunătatea;

21. nu mă lăsa Doamne, Dumnezeul meu. Nu Te depărta de la mine,

22. ia aminte spre ajutoriul mieu, Doamne al mântuirii meale.

*

1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți.

2. Că săgețile Tale s-au înfipt în mine, și ai întărit peste mine mâna Ta.

3. Nu este vindecare în trupul meu de la fața mâniei Tale, nu este pace întru oasele mele, de la fața păcatelor mele.

4.  Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea s-a îngreunat peste mine.

5. Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele de la fața nebuniei mele.

6.  Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.

7. Că șalele mele s-au umplut de ocări, și nu este vindecare în trupul meu.

8. Necăjitu-m-am și m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.

9. Doamne, înaintea Ta e toată dorirea mea; și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.

10. Inima mea s-au tulburat, părăsitu-m-a vârtutea/puterea/tăria/vigoarea mea și lumina ochilor mei, și aceasta nu este cu mine.

11. Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat, și au stat, și cei mai de aproape ai mei departe au stat.

12. Și se sileau cei ce căutau sufletul meu și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni, și vicleșuguri toată ziua cugetau.

13. Iar eu ca un surd nu auzeam, și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.

14. Și m-am făcut ca un om ce nu aude și [care] nu are în gura lui mustrări,

15. că spre Tine, Doamne, am nădăjduit. Tu vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,

16. că am zis ca nu cândva să se bucure de mine vrăjmașii mei, și când s-au clătit/clătinat picioarele mele, asupra mea [ca unii] mari au grăit.

17. Că eu spre bătăi gata sunt, și durerea mea înaintea mea este este pururea.

18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti, și mă voi [în]griji pentru păcatul meu.

19. Iar vrăjmașii mei trăiesc, și s-au întărit [mai mult] decât mine; și s-au înmulțit cei ce mă urăsc fără dreptate.

20. Cei ce-mi răsplătesc mie rele pentru bune, mă cleveteau/mă vorbeau de rău, că urmam bunătatea;

21. nu mă lăsa Doamne, Dumnezeul meu. Nu Te depărta de la mine,

22. ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62

1. Dumnezeule, Dumnezeul mieu, cătră Tine mânec[16].

2. Însetat-au de Tine sufletul mieu, de câte ori trupul mieu Ție,

3. în pământ pustiu, și neumblat, și fără apă. Așa întru [locul] cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văz putearea[17] și mărirea Ta;

4. că mai bună e mila Ta decât viețile; buzele meale Te vor lăuda.

5. Așa bine Te voiu cuvânta în vieața mea. Și în numele Tău voiu râdica mâinile meale.

6. Ca din seu și din grăsime să se umple sufletul mieu; și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

7. De mi-am adus aminte de Tine în așternutul mieu, în dimineți am cugetat spre Tine, că ai fost ajutoriul mieu.

8. Și întru acoperemântul[18] aripilor Tale mă voiu bucura. Lipitu-s-au sufletul mieu după Tine, și pre mine m-au sprijinit dreapta Ta.

9. Iară ei în deșărt au căutat sufletul mieu; intra-vor în ceale mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.

10. Iară împăratul să va veseli de Dumnezeu, lăuda-să-va tot cel ce să jură întru El; că [s]-au astupat gura celor ce gră[i]esc ne-dreptăți.

*

1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, către Tine mânec/ mă trezesc dis-de-dimineață.

2. Însetat-a de Tine sufletul meu, [și la fel] de câte ori trupul meu [către] Tine,

3. în pământ pustiu, și neumblat, și fără [de] apă. Așa întru [locul] cel sfânt m-am arătat Ție, ca să văd puterea și mărirea Ta;

4. că mai bună e mila Ta decât viețile; buzele mele Te vor lăuda.

5. Așa Te voi binecuvânta în viața mea. Și în numele Tău voi ridica mâinile mele.

6. Ca [și cum m-aș sătura] din seu și din grăsime [așa] să se umple sufletul meu; și cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

7. De mi-am adus aminte de Tine în așternutul meu, în dimineți am cugetat spre Tine, că ai fost ajutorul meu.

8. Și întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-au sufletul meu după/de Tine, și pe mine m-a sprijinit dreapta Ta.

9. Iar ei în deșert au căutat sufletul meu; intra-vor în cele mai de jos ale pământului; da-se-vor în mâinile sabiei, părți vulpilor vor fi.

10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu, lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El; că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăți.

Psalmul 87

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii meale, ziua am strigat, și noaptea înaintea Ta.

2. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă ureachia[19] Ta spre gura mea,

3. că s-au umplut  de reale[20] sufletul mieu, și viața mea de iad s-au apropieat[21],

4. socotit am fost cu cei ce să pogoară în groapă; făcutu-m-am ca un om ne-ajutorit, întru cei morți slobod.

5. Ca niște răniți ce dorm în mormânt, de carii nu Ți-eai mai adus aminte; și ei de la mâna Ta s-au lepădat.

6. Pusu-m-au în groapa cea mai de desupt, întru ceale întunecate, și în umbra morții.

7.  Asupra mea s-au întărit mânia Ta, și toate valurile Tale le-ai adus preste mine,

8. depărtat-ai pe cunoscuții miei de la mine, pusu-m-au urâciune loruși.

9. Datu-m-am și n-am [i]eșit; ochii miei au slăbit de sărăcie;

10. strigat-am cătră Tine, Doamne, toată ziua, întins-am cătră Tine mâinile meale.

11. Au doară morților vei face minuni? Sau doftorii vor scula, și să vor mărturisi Ție?

12. Au doară va spune cineva în mormânt mila Ta, și adevărul Tău întru pierzare?

13. Au cunoaște-să-vor întru întunearec minunile Tale? Și dreptatea Ta în pământ uitat?

14. Și eu cătră Tine, Doamne, am strigat, și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.

15. Pentru ce, Doamne, leapezi sufletul mieu, [și] întorci fața Ta de la mine?

16. Sărac sânt eu și întru osteneale[22] din tinereațele[23] meale; și înălțându-mă m-am smerit și m-am mâhnit.

17. Preste mine au venit mâniile Tale, [și] înfricoșările Tale m-au turburat.

18. Încungiuratu-m-au[24] ca apa, toată ziua m-au cuprins împreună.

19. Depărtat-ai de la mine pre prieatenul și pe vecinul, și pre cunoscuții miei din ticăloșie[a mea].

*

1. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, și noaptea înaintea Ta.

2. Să intre înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre gura mea,

3. că s-a umplut de rele sufletul meu, și viața mea de iad s-a apropiat,

4. socotit am fost cu cei ce se pogoară/coboară în groapă; făcutu-m-am ca un om neajutorat, întru cei morți slobod.

5. Ca niște răniți ce dorm în mormânt, de care nu Ți-ai mai adus aminte; și ei de la mâna Ta s-au lepădat.

6.  Pusu-m-au în groapa cea mai dedesubt, întru cele întunecate, și în umbra morții.

7.  Asupra mea s-a întărit mânia Ta, și toate valurile Tale le-ai adus peste mine,

8. depărtat-ai pe cunoscuții mei de la mine, [și aceștia] pusu-m-au/socotitu-m-au urâciune pentru ei înșiși.

9. Datu-m-am [singurătății] și n-am ieșit [în lume]; ochii mei au slăbit de sărăcie;

10. strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele.

11. Au doară/Oare morților vei face minuni? Sau doftorii [se] vor scula, și se vor mărturisi Ție?

12. Au doară/Oare va spune cineva în mormânt mila Ta, și adevărul Tău întru pierzare/în iad?

13. Au/Oare cunoaște-se-vor întru întuneric minunile Tale? Și dreptatea Ta în pământ uitat?

14. Și eu către Tine, Doamne, am strigat, și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.

15. Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu, [și] întorci fața Ta de la mine?

16. Sărac sunt eu și întru osteneli din tinerețile mele; și înălțându-mă, m-am smerit și m-am mâhnit.

17. Peste mine au venit mâniile Tale, [și] înfricoșările Tale m-au tulburat.

18. Înconjuratu-m-au ca apa, toată ziua m-au cuprins împreună.

19. Depărtat-ai de la mine pe prietenul și pe vecinul [meu], și pe cunoscuții mei din ticăloșia [mea].

Psalmul 102

1. Bine cuvintează, suflete al mieu, pre Domnul, și toate ceale din lăuntrul mieu numele cel sfânt al Lui.

2. Bine cuvintează, suflete al mieu, pre Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui.

3. Pre Cel ce curățeaște toate fără de legile Tale, pre Cel ce vindecă toate boalele tale.

4.  Pre Cel ce izbăveaște din stricăciune viața ta, pre Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări.

5. Pre Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înoi-să-vor ca ale vulturului tinereațele tale.

6. Cel ce face milostenie [e] Domnul, și judecată tuturor celor ce li să face strâmbătate.

7. Cunoscute au făcut căile Sale lui Moisi, fiilor lui Israil voile Sale.

8. Îndurat și milostiv e Domnul, îndelung-răbdătoriu, și mult-milostiv;

9. nu până în sfârșit să va iuți, nici în veac să va mânia.

10. Nu după fără de legile noastre au făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-au răsplătit nouă.

11. Că după înălțimea ceriului de la pământ, au întărit Domnul mila Sa spre cei ce să tem de El.

12. Pre cât sânt [de] departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-au de la noi fără de legile noastre.

13. În ce chip milueaște Tatăl pre fii, [așa] au miluit Domnul pre cei ce să tem de Dânsul,

14. că El au cunoscut zidirea noastră, adusu-ș-au aminte că țărână sântem.

15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori.

16. Că Duh au trecut întrânsul, și nu va fi, și nu-și va mai cunoaște încă locul său.

17. Iară mila Domnului din veac și până în veac spre cei ce să tem de Dânsul,

18. și dreptatea Lui spre fii[i] fiilor, spre cei ce păzesc așăzământul de leage al Lui

19. și-ș aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pre iale[25]. Domnul în ceriu au gătit scaunul Său, și împărăția Lui pre toți stăpâneaște.

20. Bine cuvântați pre Domnul toți Îngerii Lui. Cei putearnici la vârtute, carii faceți cuvântul Lui, a auzi glasul cuvintelor Lui.

21. Bine cuvântați pre Domnul toate Puterile Lui, slugile Lui, carii faceți voea Lui.

22.  Bine cuvântați pre Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, bine cuvintează, suflete al mieu, pre Domnul.

*

1. Binecuvintează, suflete ale meu, pe Domnul, și toate cele din lăuntrul meu numele cel sfânt al Lui.

2. Binecuvintează, suflete ale meu, pe Domnul, și nu uita toate răsplătirile Lui.

3. Pe Cel ce curățește toate fărădelegile Tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale.

4.  Pe Cel ce izbăvește din stricăciune viața ta, pe Cel ce te încununează cu milă și cu îndurări.

5. Pe Cel ce umple de bunătăți pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinerețile tale.

6. Cel ce face milostenie [e] Domnul, și judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate.

7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moisi, fiilor lui Israil voile Sale.

8. Îndurat și milostiv e Domnul, îndelung-răbdător și mult-milostiv;

9. nu până în sfârșit se va iuți, nici în veac se va mânia.

10. Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.

11. Căci după [cum e] înălțimea cerului de pământ, așa a întărit Domnul mila Sa spre cei ce se tem de El.

12. Pe cât sunt [de] departe răsăriturile de apusuri, [așa a] depărtat de la noi fărădelegile noastre.

13. În ce chip miluiește Tatăl pe fii, [așa] a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,

14. că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-și-a aminte că țărână suntem.

15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori.

16. Că Duh a trecut prin-tr-însul, și nu va [mai] fi, și nu-și va mai cunoaște încă locul său.

17. Iar mila Domnului din veac și până în veac spre cei ce se tem de Dânsul,

18. și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc așezământul de Lege al Lui

19. și-și aduc aminte de poruncile Lui, ca să le facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său, și împărăția Lui peste toți stăpânește.

20. Binecuvântați pe Domnul toți Îngerii Lui. Cei puternici la vârtute, care faceți cuvântul Lui și auziți glasul cuvintelor Lui.

21. Binecuvântați pe Domnul toate Puterile Lui, slugile Lui, care faceți voia Lui.

22.  Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, întru urechi cearerea[26] mea întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta.

2. Și să nu intri la judecată cu robul Tău; că nu să va îndrepta înaintea Ta tot cel viu.

3. Că au gonit vrăjmașul sufletul mieu; împilat-au la pământ viața mea; așăzatu-m-au întru întunearece ca pre morții veacului;

4. și s-au mâhnit întru mine duhul mieu. Întru mine s-au turburat inima mea.

5. Adusu-mi-am aminte de zilele ceale din[tru] început; cugetat-am la toate lucrurile Tale; la faptele mâinilor Tale am gândit.

6. Tins-am cătră Tine mâinile meale. Sufletul mieu ca niște pământ fără de apă Ție;

7. Degrab auzi-mă, Doamne, slăbit-au duhul mieu. Să nu întorci fața Ta de la mine, și mă voiu asemăna celor ce să pogoară în groapă.

8. Auzită fă mie dimineața mila Ta, că spre Tine am nădăjduit. Arată-mi mie, Doamne, calea în carea voiu mearge; că la Tine am râdicat sufletul mieu.

9. Scoate-mă de la vrăjmașii miei, Doamne, la Tine am scăpat.

10. Învață-mă ca să fac voea Ta, că Tu ești Dumnezeul mieu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept.

11. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei viea[27]. Întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul mieu.

12. Și întru mila Ta vei conceni/vei nimici pre vrăjmașii miei, și vei piearde[28] pre toți cei ce necăjăsc sufletul mieu, că eu sânt robul Tău.

*

1. Doamne, auzi rugăciunea mea, întru urechile [Tale fă să ajungă] cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă întru dreptatea Ta.

2. Și să nu intri la judecată cu robul Tău; că nu se va îndrepta înaintea Ta tot cel [ce este] viu.

3. Că a gonit/a prigonit vrăjmașul sufletul meu; împilat-a/călcat-a la pământ viața mea; așezatu-m-a întru întuneric ca pe morții veacului/din veac;

4. și s-a mâhnit întru mine duhul meu. Întru mine s-au tulburat inima mea.

5. Adusu-mi-am aminte de zilele cele din[tru] început; cugetat-am la toate lucrurile Tale; la faptele mâinilor Tale [m-]am gândit.

6. Tins-am către Tine mâinile mele. Sufletul meu, ca niște pământ fără de apă, [l-am întins] Ție.

7. Degrabă auzi-mă, Doamne, slăbit-a duhul meu! Să nu[-Ți] întorci fața Ta de la mine, căci mă voi asemăna acelora ce se pogoară/coboară în groapă.

8. Fă mie auzită mila Ta dimineața, că spre Tine am nădăjduit. Arată-mi mie, Doamne, calea în care voi merge; că la Tine am ridicat sufletul meu.

9. Scoate-mă de la vrăjmașii mei, Doamne, [că] la Tine am scăpat [întotdeauna].

10. Învață-mă ca să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept.

11. Pentru numele Tău, Doamne, mă vei via/mă vei face viu. Întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu.

12. Și întru mila Ta vei conceni/vei nimici pe vrăjmașii mei, și vei pierde pe toți cei ce necăjesc  sufletul meu, că eu sunt robul Tău.


[1] Cf. *** Ceaslov, Râmnic, 1781 [BAR, CRV 446], p. 32-51.

[2] Teme.

[3] Care.

[4] Binecuvântarea.

[5] Prietenii.

[6] Rele.

[7] Clătinat.

[8] Mi-au vorbit ca niște oameni mari, importanți.

[9] Sunt.

[10] Durerea.

[11] Legea.

[12] O voi.

[13] Voi.

[14] Rele.

[15] Cleveteau. Mă vorbeau de rău.

[16] Către Tine mă trezesc dis-de-dimineață.

[17] Puterea ta.

[18] Acoperământul.

[19] Urechea.

[20] Rele.

[21] Apropiat.

[22] Osteneli, nevoințe.

[23] Tinerețile.

[24] Înconjuratu-m-au.

[25] Ele.

[26] Cererea, rugăciunea.

[27] Via, mă vei face viu.

[28] Pierde.

Did you like this? Share it: